DOAMNE, IISUSE
CRISTOASE, STRIG !
~*~
Doamne,
Iisuse Christoase
Turlă de izvoare
Şi chiparoase !
Mi-ai spus că stai
La uşa mea
Cum tremură pe zare
O stea
Şi baţi în lemn
Cu mâna Ta de catifea
Numai să aud eu
Şi să zic, intră, Doamne !
Vorbeşte cu mine
Ceaţă de miere
Murmur de izvoare
Intră, Doamne,
Turn de lumine !
Isuse, Iisuse.
Te strig, Iisuse!
Nu mai pot!
Doar eu stau
De treizeci de ani
Ca un schilod şi netot
Şi nu spun
Intră Hristoase,
Ci urlu ca un nebun,
În gura mare.
Intrăăăăă, Hristoaseeeeee !
Ca un văzduh, ca o mare
De mătase
Ca o pădure
Ca un munte de sare.
Clocotesc
Ca un Ocean în picioare !
Numai vino o dată !
Mângâiere dulce
Catifelată.
Miluieşte-Te de mine,
Blândule Tată,
Turn Împărătesc
Nu mai pot
Hohotesc !
De durere
Se rupe carnea pe mine
Mă prăbuşesc
De ani de zile Te chem !
Urlând în gura mare
Ca un nebun.
Ca o turlă pe zare
Din toţi rărunchi
Urlu şi ţip
Ca un Munte
Ca un deşert de nisip.
Intră Iisuse
Numai intră o dată,
De-atâta suferinţă
Nu mai pot.
Sunt ca o baltă.
De mocirlă, de viermi,
De borhot.
O, Doamne, Iisuse Christoase,
Deal de petale
Şi de mătase.
Mal înalt de oase.
Vino, intră
În carnea mea.
Ca licoarea de stea.
În sufletul meu
Ca puroiul de zeu.
Ca o mireasmă de tei.
Nesfârşită şi alizeu !
Ca-ntr-un lac.
Iisuse Christoase fie-ţi milă,
Fii bun.
Ajută-mă acum !
Floare albă de prun !
Aripă pe zare
De fum.
Acum ! Acum !
Am eu nevoie de ajutor.
De iertarea şi de
Bunătatea Ta !
Acum ţip eu
Şi urlu
După ea !
Acum când urlu şi
Când gem.
Când îmi este sufletul
De iască şi de lemn.
Doamne Iisuse, fii bun !
Catapeteasmă şi azimă
De bunătate.
Iartă-mi Tu păcatele.
Toate !
Şi salvează-mă
De această suferinţă cumplită.
De parcă mi-ar fi inima
Pusă pe plită
Încinsă
Şi de ruşinea
Care mă omoară
Mă chinuie ca
Mălura amară !
Doamne Iisuse
Întinde-mi mâna
Şi salvează-l pe robul Tău !
Mă târâi pe pământ.
Aş urla, aş plânge.
Mi-e rău !
Te mai strig iar
Şi iar Mireasmă de cleştar
Clipocit
De mărgăritar.
Urlu către tine.
Iisuse, Iisuse ! Vină
Aşternut de miere
Crâng de lumină.
Salvează-mă o dată,
Nu mai pot,
Tatăăăăăăăă!
O rană sunt
Care Te strig,
Te cheamă !
Îţi urlă Numele.
Ţi-L şopteşte,
Ţi-L pipăie cu limba
Împărăteşte !
Ţi-l descântă,
Ca pe peşte!
Ţi-l mângâie
Cu dragoste.
Doamne fereşte !
Iisuse Christoase, mi-ai promis
Că Tatăl ceresc este Iubire
Şi bunătate !
Te mai strig încă o dată.
Şi încă o dată,
În noapte !
Parcă eu aş fi o jumătate
Şi Tu cealaltă jumătate.
Din muntele de petale,
Ameţitoare, înmiresmate.
Te strig şi iar te strig,
Vino Hristoase
Mi s-a depus suferinţa,
Ca rugina pe oase !
Doamne, ajută-mă.
Nu mă mai lăsa mult,
Să strig.
Sunt secătuit.
Îmi e urât.
Îmi e frig.
Îmi este ruşine,
Fie-Ţi Iisuse
Milă de mine!
De tot,
Ajută-mă, că nu mai pot!
~*~
STEFAN DUMITRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu