Lora Levitchi - Dansul Pirandei ( fragment din cartea "Geneza Chihlimbarului" )

Dansul Pirandei

Acesta este un text din cartea mea "Geneza Chihlimbarului" ce este in curs de editare spre publicare. Deoarece cartea aduce la viata povesti unice, pline de umor si voie buna din copilaria mea , care s-a intamplat pe taramul Romaniei pe care voi o cunoasteti mai mult ca si taram al lui Dracula, Transilvania , o voI publica in engleza si romana. Este un vis care devine realitate, încurajata fiind de aprecierile voastre, dragilor, cei care apreciati adevărata cultura, istorie, respectul pentru "cei" care ne-au dat viață, pentru cei care ne- au condus primii pași și au urmărit dezvoltarea noastra pentru a deveni OAMENI, respectul pentru tara si natiunea in care ne-am nascut, pentru tarile adoptive, splendidele locuri din lume unde am ajuns sa muncim si traim. Suntem "Unul Si Acelasi" în fața lui Dumnezeu, indiferent de naționalitate, religie, apartenență politică sau culoarea pielii. Vă mulțumesc pentru interesul dvs. de a ma insoti in aceasta lume de basm!

Era vara, campania agricola era in toi cum spunea bunica. Eu intrasem in vacanta iar bunicii cu oameni platiti cu ziua, trebuiau sa dea gata in 2 zile campurile lor de papusoi. Aveam prasitul de-al doilea. Gradina de langa casa era prasita de bunica cu mama si ..de mine. Ca sa poti prasi papusoii corect nu iti trebuia multa carte insa trebuia sa bagi la cap cateva lucruri esentiale, de finete.

- Nu te duci cu sapa boanta la prasit ca degeaba te duci. Sapa, adica gura sapei de fier mai bine zis trebuia batuta. La fel ca si coasa cu care bunicul cosea ca un haiduc iarba pentru ghitaii de la vaca, sa ai creasca mari si grasi. Nu dejeaba umbla vorba: "bate-o in gura ca pe coasa". Asta era o vorba neobrazata care taranul o mai straca din oftica ca muierea lui moldoveanca era ra dii gura sha atunshea, el, ca barbat trebuia sa isi instaureze autoritatea si suprematia in ograda fie prin amenintari ca expresia tocmai amintita, ori mai grav, "atingerea fumeii naravase, nesupusa". La moldoveni, o palma catre nevasta se pare era apreciata chiar de nevasta ca o facea "sa stie unde ai este locul". Bunicul va dati seama ca a incercat si el stratagema de "punere a piciorului in prag" si aratare bunicii "cine-i safu" si cand venea cherchelit tanar de la bufet avea chef de scandal sha ridica mana asupra bunicii. Dar bunica mi l-a pus la punct foarte elegant ca i-o inchuiet usa di vreo cateva ori dii romanul nostru, bunic, aghezmuit de bautura a trebuit sa ia un cur dii loc pii prispa la dornit. Va dati seama ca vara era o plashere a dorni la racoarii pii prispa casei, admirand bolta cereasca. Erai ca la observator, insa daca asta se intampla toamna tarziu cand mai cadea si bruma, bunicului ai cam inghetau izmenele. Si asa ca a vazut bunicul ca si bunica are arsenal de lupta anti teroarea ghiogareasca masculina si a lasat-o mai moale. Bunica si-a impus locul in fatza bunicului.

Sa ne intoarcem...la sape... care si acelea mergeau tot cu bautura la oameni data direct pe camp in ulcele mici de pamant pe care bunica le aducea de acasa. De obicei o ulcica era trecuta la mai multi oameni, din mana in mana. Si soarele era dogoritor, iti batea in cap de cateodata aveai senzatia ca vezi pe fata Morgana in zare. Parjolea amarnic soarele acesta tot ce prindea in cale. Daca nu erai inspirat sa ai o palarie, un barba ( haina) in cap ca acoperitoare seara dupa 10 ore de stat in soare cam vedeai pasarele de la insolatie dar mai ales nu puteai sa dormi ca erai putin oparit pe dupa gat si pe maini. Trebuia sa te dai cu chisleag ( iaurt) ca sa se potoleasca arsurile de la soare sha sa chisti sha tu o tzara di somn, asa besacat tat hiind. Insolatia asta nu e lucru dii saga.

Pamantul bunicilor era rasfirat pe mai multe tarlale si mai multe locuri: La Poiana, dupa Jii, la Tzantirim, pii Dobrana si acasa, gradina din jurul casei. Totul era semanant cu porumb in marea majoritate, dar si grau, dar nu prea mult si lucerna pentru animale, de folosit ca faneata.

Ca sa poata sa praseasca si sa fie la timp cu dezvoltarea plantelor, bunicii erau nevoiti sa apeleze la oameni platiti cu ziua din sat care sa vina si sa ajute la prasit.

Bunica se pregatea cu o zi inainte in a face mancare chiar si la 14 oameni odata. 14 si cu noi 3, eu , bunicul si bunica, se faceau un total de 17 oameni pe camp. Acestia trebuiau hraniti la miezul zilei acolo pe tarla, la botul calului cum se zice iar seara cand se termina ziua veneau oamenii cu noi acasa si bunica aseza cam 4 mese cap in cap lipite de se facea un sirag lung in ograda ca sa serveasca oamenii munciti pentru cina. Ba le mai dadea si bani si tigari la cei ce fumau. Bunicii considerau cheltuiala dar nu aveau incotr-o. De obicei oamenii cu stare nu se duceau unul la altul decat din consideratie unul pentru celalalt ca sa ajute. De obicei oamenii necajiti ce nu aveau pamant si erau saraci umblau sa fie arendati la munca cu ziua. Tiganii veneau chiar si din alte sate la lucru cu ziua. De obicei erau insotiti de puradei mici, negriciosi si plini de viata ca niste sprasnei ce foiau pe langa piranda cu fustele mari.

Eu am retinut in particular o familie tanara de tigani pe care am luat-o la purecat cu intrebari inconfortabile cand au venit sara la bunica acasa sa serveasca cina. Muncisera peste zi la prasit la pamantul bunicilor. Tiganii aveau 5 copii, dintre care unul de vreo 2 ani care mergea in picioare si unul care tiganca il purta legat cu un sal mare de-a curmezisul de piept ori pus la spate. Va dati seama rezistenta femeii aceleia sa praseasca cu pruncul atarnat de piept ori legat pe dupa spate?!

Tin minte discutia urmatoare. Ei se plangeau la bunica ce le servea masa felul 1 si felul 2 ca viata tare este grea, ca nu au nici de unele, ca bordeiul de lut li se surpa si nu au bani sa il repare. Numai bocete si vaicareli de neputinta erau. Si atunci eu m-am infuriat. Si m-am apropiat de masa si intreb pe tigani:

- Pai de ce faceti atat de multi copii daca sunteti saraci. Nu mai bine faceati unul, maxim doi si nu va batea asa saracia prin casa, zic, eu luand alura de judecator al bietilor oameni. Asta in prostia mea cu minte de 9-10 ani...

- Pai, duduitza imi zashe tiganul, la boieri dvs, formele dii distractie sunt mai variate, is altilii decat ale noastrii. Viata ai asa dii amara pentru noi di la atata sarashii, ca sangura noastra distractie sa intampla numa noaptea pii intuneric cand nii permitem sa injisam frumos. Sha din asta sa mai scapata cate un plod sha n-avem she fashii, ca ni l-o dat D-zeu, trebuie sa ai dam sha lui o bucata dii mamaliga.

Am ramas va dati seama cu gura cascata in neputinta de a mai continua discutia. Auzisem eu ca noaptea adultii faceau niste lucruri din acelea ce se dadeau la televizor la rusi dupa ora 12 noaptea si la care copiii nu erau lasati sa se uite. Poate, tiganul la asta se referea cand vorbea de fericirea ce-o aveau numai noaptea pe intuneric.

Uitasei sa va spui ca inainte de masa, vad ca tiganca o ia fuga la vale cu chisioarilii la schinarii, casa bunicii fiind pe deal dupa cum stiti deja, si nu se opreste femeia decat la rapa, la parau. Curioasa o urmaresc cu privirea din varful dealului. Oare ce o fi facand? Si-a desfacut salul pus in diagonala din care a scos un puradel, caruia i-a dat pelinca jos dii l-o lasat cum l-o facut mama lui sha fleosc...aii... vai... il baga cu curu in apa de parau sha incepu a-l spala. Probabil ca al micu facuse treaba mare. Da, in parau? Asa de primitiv si de nenalocul lui? Eu nu mai vazusem pe nimeni sa faca asa ceva in vazul tuturor. Am alergat repede la bunica sa ai spun iar bunica mi-a replicat:

- Pai ce sa le faci, Dana, asa is taganii..

Nu am prea inteles eu de ce ei sunt mai needucati decat cealalta lume dar asta a fost.

Alta faza de la masa. Bunica a dat felul unul la oameni bors cu cartofi iar felul doi tochitura de porc cu jumari si mamaliguta calda, iar la cei ce nu mancau carne, le-a dat branza de vaca cu smantana.

A intrebat pe tigani ce vor si toti cu copiii ce puteau vorbi au spus ca ei vor jumari.

A pus bunica la toti pe talgere de metal cate o portie generoasa de tochitura de porc cu jumari, alaturi de o mamaligura aurie iar in talgere alaturate bucati portionate de varza murata proaspat scoase din butoiul al mare din beci.

S-au repezit tiganii pe mancare si au terminat cat ai zice: pas. Ceilalti oameni unii nici nu incepusera mai erau inca la felul unul.

- Madam, Iorga, nu va hi cu superare, dar am muncit mult azi, nu vrei sa ne mai pui la fiecare inca o portie? Intreaba tiganul, rotindu-si ochii in cap ca o bufnitza din aceia intrebatoare.

Bunica se uita la tigan, tiganul cu tupeu la bunica. Bunica ai spune:

- Pai sa ma uit ce a ramas in ceaun, si al vostru e. Ptiii...mare veselie pe tigani si puradeii lor. Au inceput sa bata cu lingurile de aluminium in fatza de masa nou noutza a bunicii in semn de bucurie ca mai primesc ceva asa bun de haleala.

- Vezi, vezi ca imi stracati fatza dii masa, sari bunica cu gura cand a vazut tziganimea declansata.

Si aduse bunica ceaunul de tuci si le mai puse la fiecare cate o portie. Parca D-zeu numarase portiile sa ajunga exact cat sa mai puna bunica odata la tigani. Mancau tiganii cu o pofta caci desi eu mancasem parca mi se facuse foame din nou.

- Madam Iorga, da un pahar dii rachie din a buna asa cum ne-ai dat matalii anu trecut, din aseia tanuta dipartii dii badea Ghoerghii nu nii mai dai sha anul aista, pupat-as manusatele lu matalii?

- Pai, mai Ioanii zice bunica, da paharul dii jin ce il ai in fatza nu ai bun?

- Pai, madam Iorga, stii jumara trebui stansa neaparat pii gatitza cu o tzara di rachie ca altfel ai bai, nu iti mai merji ghinii tat anul.

- She tot bolborasasti acolo, Ioani.. tu ma fashi sa ma duc sa cotrobai printrii sticlii acuma.. ca numa di asta nu imi ardi mia. Bea she ai, sha tashi din gura, ca prea multe mai vrai.

Cand oamenii ceilalti au vazut tupeul tiganilor au prins si ei curaj.

- Hai, Madam Iorga, sarvestii sha matali un rand dii tarie ca doara no hi foc. Oricum matali nu bei iar badea Gheorghii nu are voie ca sa inrosastii prea tarii in obraji, zashe a lu Turishitza.

- Mai, bata-va sa va bata, norocul, zashe bunica cu mainile in sold la o masa de 14 oameni.

- Merg sa va aduc daca asta va sherii gustu.

Sha aduse bunica un clondir inalt de sticla plin ochi cu rachie di perje. A pus in paharelii mici tip degetar luate de la targ sha facutii din lemn. Taganul hatz peste gat, l-a terminat pe primul. Statea cu paharul intins pentru inca unul. Bunica se uita la el. Ai mai puse unul. Hatz sha pi asheala. O fost gata in 2 secunde.

-Ptii, Ioane, da gatllej larg mai ai. Ia-o usor ca aiasta nu ai sirop, ai tarii, are pestii shinzasi dii gradii.

- Lasa, madam Iorga, ca o viata aveam. Sa bem , sa ne veselim, ca manii nu sa stie. Viata omului ai scurta. Sha pac, mai da un paharutz pii gat.

Eu ma uitam cu gura cascata in mirare cum mireanul a dat peste gat fara sa clipeasca 3 degetare de rachie din aia care bunicul ai facea proba sa vada ca ai tare, punand in lingura putina rachie si dandu-i foc cu chibritul. Daca se aprindea repede inseamna ca era de calitate, avea tarie.

De acuma tzaganu era la al 4-lea paharutz i se plimba limba prin gura si ochii i se cam inrosisera dar lui parca atunci i se deschise apetitul.

- Mai, Ioane, las-o mai moali, ca ai caruzta cu cai si plozi cu piranda in ea dii condus acasa.

- Ha, ha, zashe taganul voios razand cu gura stirba si fara cativa dinti din fatza desi era tanar. Pai, da aiasta nu ai problema, eo pot sa dorm in corlata langa copchii iar piranda mea poatii sa manii bidivii.. ha ha...hai mai da un rand.. zashe tanganusul nepotolit stand cu mana intinsa.

Bunica insa nu isi puse mintea cu el sha potrivise dopul de la sticla bine la clondir. Nu vroia sa i se faca rau taganului.

- Pirandaaaa.. racni taganul.. fa, ia adu scripca din corlata, dii sub paiele cailor... sa ai fac o cantarii lu madam Iorga si badea Gheorghi, ca is oameni cumsecadi.

Piranda sare rapidii di pi scaun cu tot cu pruncul in salul legat de-a curmezasul peste chept sha alearga dincolo dii poarta unde era legata la un gard carutza cu doi cai a lor.

Vine de indata cu o scripca lucioasa de culoare rosiatica si cu un arcus. I le intinde tzaganului.

Taganul se cracaneaza pe scaun mai bine, isi ia varfurile de la papuci, imi amintesc ca avea niste pantofi ciudati cum numai la el vazusem si la alti tigani caldarari, tocul era mai inalt mai ca la femeie nu ca la barbati iar varful era cu spitz din ala ascutzit. Isi potrivise spitzurile parca pentru pozitie de dantzat sha facu cateva acorduri din scripca.

- Scaaaartz,...scartzzzzz.. haida mai... scartzaa, scartzaa.. hopa sa...

Si-a dres tiganul vocea cu o gura de vin de asta data, a mai luat o imbucatura de mamaliga tavalita prin tochitura si a inceput a canta un cantec ce imi vine in minte ca si cum ieri s-ar fi intamplat, nu acum mai bine de 30 de ani:

"La o margine de sat

E o şatră de ţigani

Şi-o ţigancă frumuşică

Mi-a ghicit pe sub castani

Ţigăncuşă, eşti frumoasă

Ţigăncuşa mea

Te iubesc

Şi nu te pot uita

Dirlii dirlii dirlii da..

Dirlii dirlii da...

Ţigăncuşă, eşti frumoasă

Şi ştii bine să ghiceşti

Şi cu ochii tăi cei negri

Pe oricine cucereşti

lai lai la la la la

laii la la la la la

Trece vara, vine iarna

Pleacă şatra de ţigani

Şi cu ea pleacă ţiganca

Ce-am iubit-o sub castani

Trece iarna, vine vara

Vine şatra de ţigani

Ţigăncuşa mea frumoasă

A fugit cu alt ţigan"

Avea tiganul ureche muzicala si batea ritmul cu pantoful cu spitz de mama mama. Vioara incepuse a canta duios la inceput, apoi a incordat-o si i-a intrat mai taios in coarde putin tiganul apasand pe ele inclusiv cu degetele acelea negre,crapate si muncite de la pamant.

Parca vioara prinseze viata in mainile lui. Avea o dexteritate deosebita in manuirea arcusului. Ma gandeam eu: "ma, asta, si-a gresit meseria".

Mesenii toti au lasat lingurile si furculitele jos, s-au oprit din sorbit si plescait si au inceput a bate din palme si a fredona odata cu tiganul:

"laai lai lai la la la...lai lai la la la la

Ţigăncuşă, eşti frumoasă

Ţigăncuşa mea

Te iubesc

Şi nu te pot uita"

Cand a vazut tziganul ca are catare la meseni, i-a facut sugubatz cu ochiul pirandei care imediat a plasat puradelul dii la chept la unul din plozii mai mari de la masa de langa ea si s-a dus in mijlocul ograzii bunicii care era acoperita de troscot verde si gras si de flori alb galbui de musetel si si-a desfasurat poalele fustii in sus ca un evantai.

Apoi a inceput un dans care eu l-am vazut pentru prima data si care parca venea turnat pe versurile cantate de barbatu-su. Se invartea tziganca cu picioarele goale era, ca si fusul bunicii ce il incarca cu lana toarsa de pe furca. Eu eram in admiratie totala cum parca tiganca se metamormozase intr-un fluture mare din care nu se vedeau decat o impreunare de poale de fuste rosii ridicate si din cand in cand niste gambe si coapse implinite ciocolatii. Un par negru, in valuri i se rasfranse pirandei pe umeri, parul salbatec scapand din prinsoarea unei basmale cu ros si cu negru.

Au inceput mesenii incinsi a bate din palme si a-si cauta pereche: barbat cu femeie si a se dansa in ograda bunicii transformata in ring de dans ad -hoc.

Bunicul statea sprijinit de un toc la basca cu un pahar de vin din ala de culoarea chihlimbarului in mana si zambea. Ai radea ochii. Isi terminase de prasit pamantul si acuma mai avea si spectacol in batatura dat gratis de tigani.

Cativa meseni nu si-au gasit pereche de sex opus dar nu a fost nici o problema. La atmosfera de joc si voie buna au putut dantzui fara nici o problema si barbati cu barbati ori fumeie cu fumeie. Stateam langa bunica care admira si ea spectacolul batand din palme. Eu eram mesmerizata de ce vedeam in fatza ochilor.

La un moment dat un tziganus can negricios, semana mai mult cu tac-su vine si ma smulge de langa bunica iar eu mai sa imi rup gatul din trasatura aterizez printre oameni pe..ringul de dans.

Ptii..da, asta a innebunit, cum sa dansez eu cu el? Ca-i tigan, negru ca fundu ceaunului...imi zise gandul.

Dar muzica era prea frumoasa si saltareata ca sa nu ma las luata de val, mai ales ca m-am uitat la bunica intr-un fel sa ai cer aprobarea si nu am vazut nici o reactie dezaprobatoare pe chipul ei.

Asa ca... primul dans din viata mea...a fost cu un pui de tigan.. caruia ai luceau ochii in cap ca 2 taciuni negrii, iar parul era la fel de negru ca si pana corbului. Dintii ai erau de un alb stralucitor iar tenul ai era ciocolatiu masliniu. Ma trase taganul mai langa el, iar eu m-am arcuit ca o trestie sa stau cu mijlocul cat mai departe de el. Taganusul a dracului, ma trase mai tare spre el, eu sa ma rup de ce ma arcuisem cu mijlocul sa dau inapoi sa nu ma atinga asa de tare.

Si cand o inceput a ma invarti, tiganusul, a inceput sa mi se invarta pamantul cu mine si tot ce am vazut la un moment dat a fost o bolta de cer albastra, albastra, albastra cu niste nori mari, albi, albi, albi si o fatza de tziganus ce era la 3 mm de nasul meu maslinie, maslinie, maslinie.. ce ma pironea cu 2 ochi de taciune negrii, negrii, negrii.

.. Ptiu, ptiu.. imi scuip eu in san, dezmeticita, ca tu vrei sa imi faci vraji, sa ma farmeci, ca am auzit eu ca voi tiganii de asta sunteti maiestrii si caut sa ma desprind din stransoarea bratelor lui.

Imi prinsese mijlocul ca in 2 chingi, nu aveam nici o sansa sa ies din stransoare decat daca il calcam pe chishior gandeam eu ori daca ai articulez una in zona dii curbatura a izmenelor.

Il aud ca imi zice:

- She-ai , fa, ca dara nu tii halesc.. ai doar un dantz.. sha da sa imi traga sho tzucatura pii obraz.. Asta o fost prea dii tot...culmea culmilor.. obraznicia, obrazniciilor...

- Cum indraznest, martzofanule.... eu nu l-am lasat pe varul meu de la Motru sa ma sarute pe obraji si te las pe tine, mai bicisnicule, ai urlu eu tare in urechile-i clapauge!!

Era sa lesin acolo, la tupeul tiganusului. M-a enervat la culme neobrazarea lui. Il imping cu ambele maini pe tiganus mai sa cada peste masa care se invartea indrashita in cercuri imaginare chiuind si cantand cu tiganul ei si am fugit si m-am ascuns dupa bunica.

Tiganusul, nu se lasa si da sa ma acatze de dupa bunica. De data asta, se intalneste cu bratzul autoritar al bunicii care ai infinge una in scafarlie si ai zice:

- Pai daca vezi ca fata nu mai vre, de she insisti dijeaba, ai? Sha incepe bunica a mi-l shersheta pii puradel cu ochii ei albastrii dii puradelu s-a intimidat sha inrosit tot pana in varful urechilor. Apoi, intelegandu-si statutul, s-a retras rusinat si a luat pe sora-sa, o piranda mai mica si a continuat dansul cu ea.

Intre timp toata curtea era o harababura, mese intinse cu resturi de mancare, meseni chercheliti se imbratisau unul pe altul, unii dansau, altii trasesera pe dreapta la umbra pe prispa si se indeletniceau cu suptul catinel din paharele de vin, cateva gaste si-au facut si ele aparitia si si-au gasit pasaj de trecere printre dansatori.

La un moment dat bunicul, se ridica in chisioarii sa zashe la lume:

- Ei, am mushit, am mancat, ne-am distrat de-amu sa lasa sara, fiecarii la casalii lor sa mearga. Uite asta ai remuneratia pentru fiecarii. Si a trecut bunicul pe la fiecare si le-a pus in mana plata in bani pentru ziua respectiva.

-Noroc bun, badje Ghoerghe, iar daca mai ai in alta parte, sa ni chemi, ca noi mai venim, au strigat mai multi dintre cei platiti. multumiti ca au putut baga la pozonar cate o hartie cu Tudor Vladimirescu de 50 de lei.

Bunica a inceput a stranje blidele de mancare iar eu am sarit in ajutor. Ca tiganusul sa o faca lata, s-a apropiat de poala bunicii si s-a uitat serios cu privire de adult la bunica.

-She vrei, mai, tzaca? Iti mai e foame, sa-ti mai dau un darab de maliga cu branza sa luati acasa.

- Pai asta sa ai dai lu muma, tanti. Eu vreau sa am o vorba cu netalii.. zashe taganushu tanandu-se ghinii inhipt in pamant pe chisioarii.

- She vrai? il intreaba bunica

- Auzi, matali, ai fata asta, nu stiu cum o cheama.. da nia mi-o cazut draga.. cand o hii vremea dii insuratoarii.. mi-o dai de nevasta?

Bunica era sa scape talgerele din mana.

- Cati ani ai, ma, tuspicule, il intreaba ea?

- Septe ani, raspunde el mandru, umflandu-si cheptu cu aer si buricandu-si burta plina cu mamaliga si tochitura inainte.

- Ha, ha, ha, sha di la saptii ani tu deja ti gandesti la insuratoarii, mai?

- Pai, da, tanti, ca tata o zas ca suntem multii guri la masa sha trebuie sa ni zburataiasca rapidii. Daca prind o partida buna ca fata netalii di she nu? o infrunta el pe bunica, cu ochii de tashiune licarind

- Pai, cum sa iti spun eu, tzaca, eu nu iti tai elanu, ca Dana me, nu ai dii nasu tau, dar la vremea potrivita dupa she termina facultatea iar tu ai sa ai deja o duzana dii plozi, probabil se va casatori si ea. Fata me ai studiosa, cu pretentii, nu o sa se maritii degraba.

- Ei, lasa, lasa, ca stiu ca nu vrai sa ni-o dai, ca zashi ca is sarac... da am o inima marii, tanti, asa sa stii..

- Ptiu, bate-te norocul sa tii bata dii copchil, da nastrusnic mai esti, a ras bunica cu pofta sha i-a pus in brate un calup de mamaliga acoperita intr-un stergar si o ulcica cu braza cu smantana pentru el sha fratii lui.

- Hai, fuji la mata sha lasa prostiile.. fuji, ca sa fashii noaptii.. va prindii noaptea pii drum pana ajunjeti in fundu Marastiului.

- Da, mi-o dai, mi-o dai?

- Fuji, n-auzi, fuji dupa mata ca pui mana pii juja.. s-a facut bunica ca pune mana pe nuiaua lunga ce o tinea special pentru stransul gainilor dimineata cand le dadea drumul din poiata si o luau de nebune razna prin gradina si straturile de petranjai.

A fujit taganu.. dar eu am ramas inca cu memoria acelei zile de pomina cand la zece ani .. am fost ceruta prima data de nevasta.. ha ha..

Sper ca va inveselii sufletele o tzara. V-am tzucat pi toti apasat.

Cu drag,

Lora Levitchi