FLOARE DE COLȚ
~*~
potop în cer
şi pe pământ
plouă întruna
frigu-mi paralizează
măduva caldă a oaselor
şi clipe neînchipuit de lungi
domnesc în adâncă tăcere
gândul îmi e împroşcat
cu noroiul din băltoace
irişii uscaţi varsă
şuvoaie de lacrimi
fruntea îmbrobonată de riduri
văi între dealuri
adumbrite de nori
veştile bune se lasă
demult aşteptate
privesc în inima mea
şi văd cum licăreşte
floarea de colţ
feştilă de opaiţ aprins
marele simbol
al albastrului curat
~*~
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu