FERGHETE - ÎN VIAȚA CA O PRADĂ

ÎN VIAȚA CA O PRADĂ

~*~

De unde până unde magna cum laude, Augustin Doinaş

ca vânat,

mistrețul cu colții de argint, pseudokinegheticos,

la Miron Radu Paraschivescu,

înainte "popas,"

vânat,

mi-a ieşit mândru fără modru, în codru,

fără leac, veşnică şi, în veci pomenire,

călăuză binecuvântată şi minunată pentru Marin Preda, în viața paradă ca o prdă...?

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete

haiku

uitat pe bancă

evantaiul gheișei -

o crizantemă

Vasile Culidiuc

Să zic, în două vorbe,

~*~

scurt pe doi,

de verbe superbe-proverbe,

în viața scurtă de fetiță

care scufiță roşie suferindă,

e la bunica cu merinde e pe ducă să-şi dea foc la valiză,

la mătuşi-sa-n gară

cu mătura-n uşă, s-acopere ca goz mangura de cenuşă

care-i şi-n guşă şi-n căpuşă,

cu tren pururi, etern

în mişcare de dus

fără întors,

ca câlții şi fuiorul de pe furcă

fetița harnică şi-a tors.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete

s-au stins luminile...

și ascult

vocile din pereții odăii...

vorbind

despre fetița cu ochii căprui,

ce s-a rătăcit

pe un drum spre nicăieri...

nimeni nu i-a auzit

vreodată

pașii ce îi răsunau a strigăt

de singurătate,

sau lacrima din spatele

unui surâs...

avea doar amintiri,

despre căldura palmei,

a bunicii,

mângâind-o pe frunte

când

îi spunea povești,

seara

la gura sobei

într-o casă mică veche

de pământ,

sub o lampă

cu petrol.

îi plăcea să construiască

castele

din vise.

își dorea să ajungă

un Om mare.

dar universul ei,

plăpând

s-a transformat în ceață

într-o zi.

i-au rămas gândurile

legate

într-un colier

de tăcere.

Fetița cu ochii căprui

26.Iulie.2018

Katalin Cadar

Paznice de far, înmulțit în har,

~*~

ca să sminteşti din treburi pe lupul îmbracat în piele Daia de oaie

ca să treacă mascat cu făinoşag,

să treacă uşă de biserică, mireasă purtată pe brață, de bărbat, să treacă peste prag,

când vorbeşti de lup şi lupul e la uşă,

ba şmecher chiar în frunte, la masă, să şmecherească,

schimbându-şi părul,

ca vulpea, dar năravul ba.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete

Poetul

Cristian Ovidiu Dinica

ca un paznic al viei

între cuvintele sale

soarbe nevoia eliberat de ură, de frică

știe că privind va găsi insule

ce-i măsoară metaforele fără grabă

aici ploaia este rară

să nu stirbească din frumusețea soarelui

ce uneori este gelos pe umbră și vânt

**

Eşti cu o valiză de surprize. PRF

MOTIVARE

Îmi controlez cu pixul poziția, fizionomia și starea mea de bine sau de rău

Deci scriu !

Scriu parcă îmi verific tensiunea arterială redusă

Astfel nu doar mi-o verific ci mi-o măresc,cum că scriind foarte repede mă impacientez nu pentru că mă obosesc (și astfel îmi crește tensiunea)ci pentru că așternând în grabă literele,cuvânt cu cuvânt,poate mă abat de la regula ortografică și astfel voi fi acuzat de o afecțiune mai rar sau mai des întâlnită în rândul celor care folosesc des pixul aceea de ”agramatism”,fie că sunt politicieni de rang înalt ,sau cu ce alte funcții ... (of,de aș fi și eu unul dintre aceștia cât aș vrea,dar și așa nu aș avea motive să scriu așa...),dar sunt scriitor,și astfel scriu mai lent...să nu pară lucrarea mea text agramat cu ștersături ba o caricatură sau o grafică fără noimă ,ce nu pot fi luate nici la propriu nici la figurat...

În cazul acesta ,dacă lucrarea mea va părea sub un aspect menționat mai sus,voi chema repede,repede un cleric pentru a sfinți această lucrare și să o treacă la rang de sanctuar ...Ori voi chema un notar care să ”legalizeze” lucrarea și să o definească document juridic sub acoperire...

Dar ca să nu mă complic mai mult în astfel de ”dileme”

trec la partea electronică...

Deci scriu pe Facebook de parcă cânt la pian ...Pe lângă că scriu și la vedere și în gând îmi închipui că și cânt...

Deci scriu după cum vedeți și cânt după cum nu vedeți și nici nu auziți...

Cânt în gând ba chiar și scriu astfel ,fie artistic sau în regim profesionist sau de amator...

Doar așa ai o scuză dacă o faci rău,altfel ...!!!

Vasile Dan Marchiș

Tu pregătit pentru ce-i mai rău,

ieşi rău fără de răi, ieşi rău din părău,"popă de Gâlgău !" PRF

POST TOTAL 2

La începutul unui serviciu de supraveghere îngerul păzitor mi-a predat în premieră pe Procesul verbal următoarele bunuri:

An Nou intact , cu zăpezi și ploi în regulă...

L-am întrebat din start:

”În regulă cu ce ?”

Îngerul mi-a răspuns:

-Sunt intacte ”ambalate” și sigilate în acest Buletin meteorologic

Am intervenit astfel:

”De ce regulă vorbești aici domnule înger, că doar nu fură nimeni zăpadă fie că aceasta este căzută doar sub formă de bură subțire sau de câțiva metri......iar despre apă...când e secetă sau când sunt inundații ce regulă vezi în asta ...?”

Mă miram la infinit de acest ”Proces verbal” cu totul și cu totul straniu.Atunci îngerul păzitor văzându-mă confruntat într-o dilemă profundă mi-a zis:

-Ce te miri de toate acestea...?Pe faptul că Dumnezeu în slava sa vrea prin absurd să vină la tine în chip de fluviu ce iese din matcă peste toate câmpurile sau de ninsoare ce acoperă în straturi groase toate bunurile făurite de oameni,nu ai de ce te mira ,deoarece acest lucru este ceva firesc pentru Tatăl Ceresc.A te mira pe Dumnezeu fără noimă,fără rând cum te miri tu acum ,este ceva nefiresc.și în fond,de aceea am spus că lucrurile consemnate în acest proces verbal sunt în regulă ...

VASILE DAN MARCHIȘ

Ps.Din ”12 POVEȘTI, POVESTIRI ȘI ALTE SCRIERI CU TÂLC” în curs de apariție