NU MĂ CUNOŞTI
~*~
Nu ţi-am spus că vântul arde şi că
soarele îngheaţă
Dacă tu îmi vei fi umbră după ploaia
cea răzleaţă?
Nu ţi-am spus că luna cade şi că
geamul te striveşte
Dacă-ncerci să îl închizi, te mai
miri că te loveşte?
Nu ţi-am spus că marea-i seacă de
adâncuri şi visare
Dacă tot ce ţii în tine e absint
mustit în sare?
Nu ţi-am spus că eu sunt UNA printre
gândurile-ţi negre
Dacă eu le luminez... e că vreau
s-ajung la ele?!
Nu ţi-am spus că nu ascult nici de
ură, nici de drame
Dacă tu-mi diseci fiinţa şi mi-o
scrii în melodrame?
Nu ţi-am spus că eu iubesc doar
miracolul din cer
Şi că tot ce tu adori eu nu pot să-ţi
mai ofer?
Nu ţi-am spus că mierla cântă doar
să-şi cheme veşnic puii
Pân' ce viaţa ce le-a dat-o ea le-o
va lăsa la rându-i?
Nu ţi-am spus că adorarea poate naşte
mari blesteme
Ce se-ascund în albe perne, dar în
zori mor în poeme?
Nu ţi-am spus...
Nu ţi-am urat...
N-am impus...
Nu ţi-am jurat...
Nu-mi cunoşti puterea minţii
Tu nu ştii că-n mine sfinţii
Au lăsat curată rana
Şi că EU sunt suverana?
Nu uita că pentru mine tot ce strâng
de prin destine
Urc spre vârful neclintirii căutând
drum FERICIRII!
Ea mă-ncarcă cu putere şi-mi pulsează
în artere,
Mă slăbeşte din prinsoarea ce s-a
vrut a-mi finchisoarea Iar apoi...
Din tot ce are: suflet, minte,
trup... UITARE,
Lin m-aduce către MINE...
fiindcă-acolo mi-e mai BINE.
~*~
GABRIELA ENESCU
Aparuta in RINOCERUL NR. 1
UN SPECTACOL DE TURNEU
ÎN PLINĂ VARĂ
Bazat pe o
idee originală a autoarelor Sandra şi Simonida Selimović, spectacolul Roma
Armee propune o poveste puternică: întrun moment în care neofascismul ameninţă
Europa, un grup de actori iniţiază o armată supranaţională în scopul
autoapărării. Expunând nedreptăţile din trecut îndurate de romii din întreaga
Europă, Armata Romă porneşte procesul de autoreflecţie şi de autoemancipare,
începând o revoluţie pentru un viitor paşnic, incluziv şi respectuos pentru
toţi europenii. Regizoarea şi autoarea dramatică multipremiată Yael Ronen,
originară din Israel (în prezent regizor al Teatrului „Maxim Gorki” din
Berlin), considerată drept una din cele mai incitante personalităţi ale
teatrului contemporan, are şi reputaţia unuia dintre cei mai implicaţi –
social, cultural şi politic – oameni de teatru din Europa. Ea explorează
conflictele istorice contemporane în cheia unui puternic umor negru. Cei doi
scenografi ai spectacolului – soţii Delaine şi Damien Le Bas – au făcut parte
din selecţia celor 16 artişti din proiectul Paradise Lost – primul pavilion
roma din cadrul Bienalei de la Veneţia, în 2007. Actorii din distribuţie sunt
romnja, roma şi romi travellers din Austria, Serbia, Germania, Kosovo, România,
Anglia şi Suedia, precum şi gadjii de origine israelianăgermană-turcă din
Berlin. Componenţi ai acestei unice „Armate Rome”, ei evocă, într-un spectacol
de cea mai înaltă calitate artistică, un tablou impresionant al nedreptăţilor
istorice, dar şi al celor recente la care este supusă etnia romă. Roma Armee
este, fără îndoială, o exemplară producţie contemporană a romilor, modernă,
aflată la confluenţa dintre cabaretul politic şi teatrul-document.
Organizatorul turneului este Institutul European Rom pentru Arte şi Cultură –
IERAC, cu sprijinul Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă: Schimburi
Culturale, Schimburi de Tineret, Iniţiativa pentru Drepturile Omului, Programul
de Sănătate Publică şi al Institutului Goethe din România. Spectacolul – titrat
în limba română – a avut loc miercuri, 26 iunie 2019, ora 20.00, în Sala Mare a
Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”. (Info TNB)
Câteva consideraţii post
spectacol despre
MINORITĂŢI, ARMATA
ROMILOR şi POLITICA STRUŢULUI
Prima
surpriză a fost conservarea numelui marelui scriitor sovietic, din epoca
marilor crime ale comunismului, tovarăşul Maxim Gorki, autorul preferat al lui
Iosif Vissarionovici Stalin. De ce nu Mihail Bulgakov? Spectacolul romilor şi
marginalizaţilor sexual se validează prin adevărul informativ, dezinvoltura şi
sinceritatea debordantă, total decomplexată scenic. Un miting scenic. Un
spectacol dur, agresiv, confesiv şi emoţional, susţinut cu fervoare de cei 8
actori romi din diferite ţări europene. Am reperat un strigăt de revoltă,
demascator al inechităţilor, exclusivismului comportamental al majorităţii încă
dominante demografic. Într-o lume tot mai complicată, cu manifestări naţionaliste,
fundamentaliste şi discriminări care contrazic drepturile omului şi abia
aşteaptă să le încalce. Armata romilor este la adăpost! Durere, protest şi
revoltă. Există şi o anumită justificare, identificare cu evreii care au trăit
torturi inimaginabile, aplicate de reprezentanţii unei rase autointitulate
superioare. Necazurile nu pot fi nici uitate, contrazise şi nici iertate, se
doreşte a nu fi repetate, perpetuate. Este condamnată vehement Sărăcia. Fiecare
personaj are o poveste succintă, o dramă, un destin. Modalitatea de exprimare
regizorală e mai mult maiacovskiană decât gorkiană. Construcţia dramaturgică
episodică şi anecdotică alunecă dintr-o suită de scene războinice, paşnice,
uneori, didacticistă, divertis, cu puseuri de furie, destăinuiri candide, redescoperirea
demnităţii şi popasuri lirice, meditative... Textul nu iartă, demască şi robia
ţiganilor de la noi timp de 5 secole despre care se vorbeşte, prea vag, în
cărţile de istorie. Dar de ce sunt trecute sub tăcere faptele penale ale unor
globalizaţi deja, pe principiul ubi patria, ibi bene? Nimic despre refuzul sau
neputinţa integrării în societatea civilizată, despre tribalizarea,
monarhizarea în cadrul statului de drept, despre justiţia proprie, ancestrală,
paralelă. Nu sunt evidenţiate nici succesele, integrarea etniei romilor, nu
doar în arte, ci şi în administraţie, în politică, îmbelşugarea, participarea
la luarea deciziilor şi în elaborarea de politici, succesul economic. Nu există
un avocat al majorităţii, doar procurori. Autoarele din Balcani trec cu vederea
şi peste cruzimile interetnice din perioada dezmembrării fosei Iugoslavii (oare
ferocitatea face parte din ADN-ul speciei umane?). Pogromurile, devastările
sediilor şi barbarizarea, atârnarea cadavrelor de cârligele din abatoare n-au
fost poveşti. Impresionantă scena incendierii caselor, efectul fiind colosal,
scânteia plecând din realitate! (Există şi cartea, şi un spectacol jucat la
TES, Foc în Calea Văcărești de Dorel Dorian.) Politica struţului faţă de
minorităţi este complicitate la inegalitate şi, în acest sens, spectacolul
berlinez complex şi bine realizat agitatoric poate trezi spiritele adormite în
confort, lux şi egoism. El a plăcut spectatorilor şi nu poate displace
românilor care au manifestat opţiunea clară pentru diversitate cu ocazia
Referendumului.
Dinu GRIGORESCU
P.S.: Ce caniculă! Un actor, dorind să arate
cât de nonconformist este, dornic să se răcorească la propriu, în timpul
speech-ului din foaier, nu se despărţea de o sticluţă cu apă minerală de care
se împiedica frecvent, cu zgomot, de parcă se afla în Sahara, şi nu în cel mai
important teatru al României. Mult mai bine dacă prezentarea proiectului inedit
şi aplaudat se făcea la cortină, cu sala plină. Elegant, scurt şi la obiect,
cuvântul gazdei, domnul Ion Caramitru.
Aparut in RINOCERUL NR. 1
LACRIMI DE RINOCER
Rămas-bun, minunată
doamnă a teatrului românesc! TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ (10 august 1929 – 15
octombrie 2019), actriţă de teatru, film şi radio „Când nu veţi mai mirosi
flori de câmp pe scenă seara/ Poate vă veţi întreba atunci: unde-o fi plecat
Tamara?” [...] Mă bucur că nu m-aţi uitat! Mi-am făcut meseria cu cel mai mare
drag şi cu cea mai mare seriozitate. Dacă m-aţi aplaudat 65 de ani, înseamnă că
aţi înţeles ce am vrut să spun pe scenă şi vă mulţumesc!” (Tamara
Buciuceanu-Botez) O mare, uluitoare actriţă, care ne-a fermecat timp de decenii
prin forţa interpretării sale, prin talentul unic, amestec de umor, candoare,
duioşie, tristeţe, prin uşurinţa abordării unei game atât de variate de stări
şi de situaţii dramatice, prin vocea sa atât de personală, care a înnobilat
zeci şi sute de spectacole radiofonice! Strălucea pur şi simplu în comedie sau
în dramă, era în stare să ne poarte spre lumi şi plăsmuiri fascinante, în
stilul său absolut cuceritor, era atât de iubită şi acum ne doare atât de mult
plecarea ei... Miercuri, 16 octombrie, repertoriul de dramaturgie universală,
la www.eteatru.ro, i-a fost dedicat distinsei actriţe, incluzând spectacolele:
Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol (regia: Dan Puican, 2005), Švejk în al
Doilea Război Mondial de Bertolt Brecht, O nuntă de pomină de Arkadi Arkanov şi
Grigori Gorin, Farsa maestrului Pathelin (farsă populară, traducere în versuri
de Tudor Arghezi, regia: Ion Vova), Mantaua de Nikolai Vasilievici Gogol, Rău
de gură de Anton Pavlovici Cehov, Scene din viaţa lumii mari de Nikolai
Vasilievici Gogol, Celestina de Fernando de Rojas, Doamna ministru de Branislav
Nuşici (regia: Dan Puican, 2006) şi Căsătoria de Nikolai Vasilievici Gogol
(regia: Dan Puican, 2006). Dumnezeu s-o odihnească în pace! Domnica ŢUNDREA,
redactor Teatrul Naţional Radiofonic . .
Aparut in RINOCERUL NR. 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu