Radu Ciobanu - Gheorghe Velea sau Lectia Naturii

Gheorghe Velea sau Lectia Naturii

Se apropie iarna cu sarbatorile ei importante, cu un timp al meditatiei tihnite si al amintirilor; asadar socot nimerit sa-l readuc din trecerea vremii pe artistul Gheorghe Velea, cel care a amprentat puternic-prin viata si opera-lumea culturala a urbei. A facut parte dintre cei citiva plasticieni proteici care au asezat Bacaul pe harta artistica a tarii, coagulind efervescenta unor tineri (pe atunci) care au alcatuit din mers o filiala dinamica si valoroasa pe plan national.

A vazut lumina zilei la Piatra Neamt si a absolvit liceul " Petru Rares" din localitate aratind din copilarie o fascinatie speciala fata de operele de arta si de exercitiul artistic necesar. Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti i-a cunoscut debutul la sectia de sculptura dar placerea de a picta si desena l-a facut remarcat de catre maestrii Corneliu Baba si Alexandru Ciucurencu fiind transferat la Pictura, absolvind la clasa lui Corneliu Baba si Aurel Vlad in 1966.

La Bacau desfasoara o ampla si dedicata activitate pedagogica ca profesor sau inspector scolar. In 1990 a avut un aport substantial la infiintarea Liceului de Arta "George Apostu" adunind in jur multi tineri creatori impreuna cu care a initiat si organizat tabere in mijlocul naturii, devenit in timp chiar internationale. O boala necrutatoare l-a condus in lumea umbrelor in primavara anului 1996.

Iradia un umor hitru, cu subintelesuri si s-a straduit sa treaca dincolo de imaginea vizibila cautind ideea sau esenta motivului natural dar si armonia legilor plastice. Pomii, florile sau chiar oamenii au fost redusi la maxima simplificare, mai mult pretexte ale multiplelor combinatii subiective, originale, ale reperelor tematice transpuse in rezolvari compozitionale si cromatice prin limbajul plastic personal. Timpul scurs atesta mai bine valoarea demersului artistic si sinteza fericita de modernist clasic. A fost irepresibil atras de peisajul natural al padurii sau al satelor risipite dar in egala masura a pictat naturi statice cu flori sau portrete printr-o maniera lesne recognoscibila in care detaliile se pierd in cadrul compozitiei si cromaticii care il definesc artistic si spiritual.

"Profunzimea viziunii lui tine de arta de a privi si iscodi un topos: satul" ne spune criticul Valentin Ciuca , caruia ii aroga valente arhetipale, o farama de eternitate, consacrata printr-o relatie sacra. "Lectia naturii e una a maretiei prin simplitate. Artistul a deprins taina si-si adeveaza comportamentul si recuzita unor principii elementare. De aceea tonul cromatic e mai intotdeauna grav. Armonia constructiei grafice se realizeaza prin previzibile alternari de planuri in adincime, marcate cel mai adesea prin succesive degradeuri ale culorilor de fond. Privirea alearga sprinten in primele registre si se pierde in fundaluri incarcate de misterul departarilor. Transparente, mase compacte, valori, vibratii sonore. Peisajul vast poate dobindi ritmuri de rapsodie” nota acelasi Valentin Ciuca in "Exercitii de fidelitate" ed ART XXI,2007.

Daca intr-o prima etapa artistul metamorfoza lectia babista prin tonuri saturate, substantiale sustinute intr-o cromatica intensa inviorata prin accente surprinzatoare; mai apoi tusa se elibereaza destinsa dar bine controlata emotional si empatic intr-o expresivitate fulguranta si dinamica. Pare ca expune motivul dintr-o suflare insa aceasta e rodul unor acumulari si asimilari indelung cumpanite, care au rodit in timp asigurindu-i originalitatea. Nu pot trece peste citeva lucrari importante, in ciuda riscurilor,pentru ca fiecarea tablou nareaza si coloreaza povestea locului ales. "Iarna la Darmanesti", "Valea Budului", "Liziera de copaci ",  "Iarna la Gheraiesti", "Case la Luncani", "Tescani, aleea cu plopi", "In amurg" au respiratia capodoperelor si a crezului artistic al lui Velea cel care a continuat expresiv mostenirea vizuala a maestrilor sai declarati Dumitru Ghiata si Corneliu Baba. Chiar daca insusi artistul se declara fascinat de peisagistica, indraznesc sa afirm ca naturile statice cu flori sunt chiar mai provocatoare, deoarece ofera posibilitatea de a-si etala virtutile de colorist prin subtile efecte cromatice. Reduse la pete abia conturate, florile lui Gheorghe Velea demonstreaza sensibilatatea speciala si stiinta cromatica ce ii potenteaza efectele de mare rafinament. Respiratia coloristica mai vie si mai diversificata, plina de creativitate conduce privitorul catre admiratie neconditionata.

"Abia simtita, respiratia culorilor cuprinde incet cadrul, ca un lichid ce se supune constrangerii formei care il contine. Marile suprafete vibrate sunt sparte la un moment dat de pata indrazneata a unui vas, a unei draperii de un alb abia modelat, brusc, echilibrat perfect, pe care-l ghicesti indelung lucrat, cantarit, amenintat de cite un element care din simplu detaliu devine solist.

Acuratete, pretiozitate in sensul bun al cuvintului, caldura si lumina interioara discrete, constante, o grija aproape pedanta pentru viata culorilor, sau altfel spus, citeva din trasaturile picturii lui Gheorghe Velea" scria Anamaria Baciu.

Iarasi enumar niste lucrari reprezentative desi citatul de mai sus spune aproape totul. "Vas si pahar cu flori","Dumitrite", "Crizanteme cu dumitrite", "Flori cu lamiie", "Mere si flori",  "Natura moarta cu flori", alcatuiesc la rindul lor o directie stenica, optimista a preocuparilor artistului.

Pictorul a abordat si portretisca, animat de intentia devoalarii chipului interior al subiectului, trasat cu mare parcimonie stilistica, mai degraba supuse logicii compozitionale si constructive. Extraordinare marturii sunt date de "Autoportrete" adevarate "cimilituri" vizuale care-l definesc in fata posteritatii, realizate cu o fina si tandra autoironie.

Incheiem apelind din nou la consideratiile lui Valentin Ciuca, cel care semnaleaza solitudinea interioara a lui Ghe Velea ( semnatar ludic VeGhe) altoita pe fondul unei boeme de extractie nobila, interbelica.

"Expresia de nobil dostoievskian transfigura atitudinea unui sihastru. Numai astfel isi putea explica de ce opera de arta este locul unde se intilneste Dumnezeul din noi cu cel din afara noastra." 

   

Radu Ciobanu