George Anca - P O E S T O N

P O E S T O N

George Anca – Anuviba – Claudia Târziu – Nicolae Drăgulănescu – Expresii – Teodor Mazilu – Gabriela Tănase – Serghei Esenin – Șerban Foarță – Raluca Faraon – Doina Filip Pavel – Otilia Ardeleanu – Otilia Prodan – Vișan Dragoș – Elena Katamira - Romeo Ioan Roșiianu

George Anca

POESTON

Edgar Poe born no more in Boston

Parts

we’ll drag our days without Poe opponent mates moon’s horns up agitate prey fishes papillon Poe Tom Chillicothe yin moon yang sun

war smoke downwards war movie Richmond wasn’t enough back to Boston downtown

horror start a decade ago here remembering  so familiarly Edgar Poe translated as Sergey Esenin

dear Sara I’m in Boston Public Library fiction floor with lands of Palidy-Steel and 3-4 books by Eliade-Poe

nothing to say on Boston as Boston says nothing on an army private stationed at Fort Independence Amontillado

rather on Mirabeau-Apollinaire bridge we just assies-assoifes chated in French on lacuna in Poe’s poets from Kalidasa to Eminescu via Baudelaire Wagner and love to Kamala Das in Malabar preimagined par la malabaraise

well a statue in Ruda village in front of ruine adobe hut from the author of Calcutta’s Ballad now as ballad of Edgar Boston

Boston Boston Allen Allen Aleluia chime Edgaric Mrs Eddy Eda Veda Poe in Morse in prison by Zeana

we now found ourselves far from the ravine

born in Boston 19 January 1809 to David Poe and Elizabeth Poe itinerant actors father disappers and is presumed dead his mother dies in Richmond Virginia collapses in Baltimore and dies on 7 October 1849

of my country and my family have little to say

Edgar was born in Boston Massachusetts the son of actors Poe died of a brain haemorrage two years after Virginia Poe was never legally adopted gothic tales and death horror and the macabre

the Red Death has long devastated the country

Mark Twain unreadable T S Eliot slipshod William Carlos Williams a genius Henry James primitive we don’t know English and also Poe exists more in chimes of translations upon prisoners poem avatar purity

Bay Village is able to claim a major literay figure among its residents since Edgar Allan Poe was born here in 1809 while his parents were boarding in the house of H.Haviland at 62 Carver Street demolished in the late 1960’s by Ceauşescu

Edgar Allan Poe born on Carver Street in 1809 in the modest quarter of today Bay Village scoffed at his native Boston Frogpondium

we like Boston we were born there and perhaps is just as well not to mention that we are heartly ashamed of the fact the Bostonians are very well in their way their hotels are bad their pumpkin pies are delicious their poetry is not so good their Common is not a common thing and the duck pond might answer if its answer could be heard for the frogs

few criticized Longfellow or his work save the enigmatic Edgar Allan Poe who wrote off most his residents as provincial frogpondians

in 1989 a plaque was put on Boylston Street comemorating Poe his love-hate relationship with Boston and often referred to it as Frogpondium

(portrait) 1809-1849 Edgar Allen Poe poet-storywriter –critic born on Carver Street January 19 1809 to David and Elizabeth (Eliza) Poe actors at the Boston Theatre 1827 published his first book Tamerlan and other poems at a shop on the corner of Washington and State Streets and enlisted in the US Army at Force Independence Boston Harbor lectured in Boston October 16 1845 published “Landor’s Cottage” his last tale in Boston’s Flag of our Union June 9 1849 died at Baltimore Octomber 7 1849 (bird) Edagar Allan Poe Committee January 19 1989

let me call myself for the present William Wilson

         Psyche Zenobia legitimate fiction I am SHADOW it was night and rain fell eyes of Ligeia Eleonora was the name of my cousin Berenice and I were cousins Morella’s erudition was profound yet she smilled on and still on treason screamed the Arch-Duchen of Ana-Pest and Darkness and Decay and the Red Death the thousand injuries of Fortunato in the distinct colossal figure of – a horse agitation of spirit kept me awake as for myself I am simply Hop-Frog the jester Pyrrhonism living inhumation nom de plume of Issachar Marx Pundit said Atlantic oh tempora oh Moses Mr Mason Bi-Past Soul meditation and meershaum I will now play the Oedipus to the Rattleborough enigma thus Marc Antony composed a treatise upon getting drunk Bon-Bon was barely three feet in height the lady Scheherazade Oppodeldoc (whoever he is) Miss Zenobia pay minute attention to the sensations the duelist accepted my aid the Angel of the Old the Automaton Chess-Player was invented in 1769 the Death’s-headed Sphinx he is the man of the crowd never bet the devil your head gentle reader three Sundays in a week Landor’s cottage domain of Arheim with soul of the old cavalier shell be lifted nevermore beside the king of Heaven Venuses unextinguished by the sun the writer of these lines the sky were ashen and sober hear the sledges with the bells of the dear names many and many a year ago dearer to my soul smile no more the Conqueror Woman all to me silent dell at midnight in the month of June meet his shadow a dream within a dream by a route obscure and lonely Fior di Levante young Eulalie if you seek for Eldorado in Heaven a spirit doth dwell a passer by the ring is in my hand that one bright Politian was a melancholy man the summer dream beneath the tamarind tree of nothing earthly save the ray of her soul-searching eye kind solace in dying hour Helen the Beauty proud Evening Star form of a demon in may view everybody knows that in Bucharest on the street Brâncoveanu I found 50 dollars now in Boston not only Edgar Poe but also those dollars I lost toward Kosciusko between Sumner and Cross Sargent between classic and romantic headless Buddha and baby Christ Corbel little raven Madonna of the Clouds Dante and Virgil but Poe and Baudelaire Petite Danseuse de quatorze ans Edgar Degas bronze tule skirt only really modern attempt in sculpture the lustful time uncloths the truth where do we come from what are we where are we going Gaugain I renounce to the ballad Edgar a sculpture is representing you the 14 years old dancer as your bride Virginia the Egyptians don’t tell me any more what the book of your dead told you many enough did died also to Tagore and Eminescu and you returned to Boston in search of literary fame niente I forgotten my lost pognon let it be swept beaten for your soul I also don’t get anything on this ballad lucky Shakespeare not having been born in Boston so much impressionism Velasquez mummies Americans and no one inspiration from you more and more the world becomes Boston without you born incognito starting back anonimously in 1827 do come now we are on Boylston in globalist American paraconference Mrs Eddy Edgar Degas with family look to Coplay a doina of portraits you neither in broken gallery in the whole Boston I think to you with my daughter and French librarians Francisc would help us doesn’t need Boston when you are poet of America beyond world when you died to us in the skeleton of each prisoner we may have got drunk from all constituencies anybody is afraid of America until bites it off or Boston bites you back out of the two statues of Baudelaire in cemetery Montparnasse the sleeping one seems to be you Boston isn’t Bethleem  my lost sum may have go in a bottle called however Boston Poe tabu Poe-Boston Poeston terrible richness may magnetize even terrible communism in some masonian mixture in a intiation club toward Eliadian own centre Bonston the bonzes excluded Milarepa  to meet carver Brancusi and you born on Carver in Tibetston I dreamt a murder I forget it you killed me I forget you on the map Frog Pond in spite of who cuckoos Bostonian student for Ion Barbu living for Bacovia stories Voiculescu essayes Dan Botta metadata metaPoe Edgar was born here and isn’t to be found in any guide Mihu reminds how Soviet critic M Bobrova called Poe great an original master no bostan-pumpkin yet not via Russians like perhas Raj Kapoor came Poe to us he fertilized after Junimea the interbella and political prison even his proletarianisation wouldn’t beat Bostonian deamericanisation Boston either sloughs or eviscerates innerly his proletarians but Poe is of the aristocratism probably America wouldn’t exist in Romanian without Poe perhaps Romania is the country of Poe more than America or gets americanized only through Poe no Boston press conference Edgar Poe less in Boston more in the world saying Poe you meant Boston saying Boston you mean duck to come from a country you have to pay otherwise open mouth in Boston not finding even Edgar Eddy ask people questions Tsurcane best wishes bushes neither Edgar nor Menino Bospond Monopond Kosovo Ross pierre blanche Okinawa crisis of fat reversed symbolism Poest Poestan Zeana lived him autochristian a country of eviscerarted decervelles prisoners Nimenistan Edgar they gave you to Russians as did with Romania those gave you also to Romania didn’t give you Romania Pound in a cage so world gets bostonized I am from Boston that is from Romania my name is Eminescu that is Poe I was born in Bukovina catalogators died like Poe from poetry dada in dodii you seemed to me American unlike Holderlin Eminescu Boston is missing only Edgar Poe an Edgarless city-lodge chime concert Eddy tune from Baudelaire Boston without Poe without Romania hello remember our Bangkok talk on sonnet and Rilke I did publish a book of Thailandese sonnets and here in Boston I write stoplessly to a ballad of Edgar Allan Poe if even America is made by Russians it’s a luck that Russia is made by Germans get American my daughter if history is wasting time you are not history Edgar neither Eminescu in R E Poe is more than America crazy woman with poem in elementary school black Poe Raven Romanian library for some Edgar Poe is more than America yes I liked your poem specchio della morbidezza we listen to Kabir to Poe to Eddy I was on ship having perpetually access to the captain like young Baudelaire in Cape Town he wasn’t Ahab neither Pym this verse can be called 1934 Romanian year American year in mapparium poem of Edgar and book of Mary oh book and a captain or another title I lost Edgar I found Eddy inverse verse by Poe our story in this life belong to Poe’s other lives Eve dust rib egg ego divine poetical principle demolished you are Boston I am Edgar Poe.

Hello Peace Lover,

Greetings from ANUVIBHA !

As you are aware that the 10th International Conference on Peace and Nonviolent Action is to be held at New Delhi from 17 to 20 Dec, 2019. It is being organized by ANUVRAT Global Organization (ANUVIBHA), a transnational centre for peace and nonviolent action associated with UN-DGC (www.anuvibha.org) in academic collaboration with the International Institute of Peace Studies and Global Philosophy UK-France (www.educationaid.net) and the Centre for Global Nonkilling, Honolulu, Hawaii USA (http://www.nonkilling.org). The theme of this ICPNA is :

Training Children & Youths in Nonviolence

A Must for a Nonkilling & Sustainable Future

Most spiritual leaders and thinkers are of the view that the current trend of violence can be arrested only if children and youths are trained in nonviolence. The 10th ICPNA is being organized as a tribute to the pious memory of late HH Acharya Mahapragya who made training people in nonviolence his life's mission. Perhaps you are aware that his birth centenary is being celebrated this year. You will have an opportunity to listen to the views of a galaxy of international scholars, grassroots nonviolence activists and young people from across the world.

Besides these deliberations you may also benefit, if you wish, from two hours practical training in nonviolence in the early morning every day. Those who are interested in becoming nonviolence leadership trainers it is a good opportunity. If you feel inclined please do register yourself soon. I enclose the revised brochure too though one was already sent last time.        The theme has been reworded to make it precise.

The last date for submission of proposals to speak has been extended to 25th Oct 2019 and the last date for registration is 30th Nov 2019. It is going to be a historic event in that it is the second ever major international conference on nonviolence education and training which we think a must for a long term strategy to prepare morally elevated responsible future citizens for lasting universal peace and a sustainable future.

Claudiu Târziu

Un călugăr din Moldova mea natală, care a făcut azi o donație pentru ”Casa cu Rost”, mi-a dat o temă de gîndire.

L-am întrebat: ”Părinte, dar știu că trăiți într-o sărăcie lucie, de unde aveți sfinția voastră puținul acesta pe care ni-l dați? Și-l dați unui proiect cultural, nici măcar unei urgențe sociale...”

”Frate, întîi, nu-ți spun tocmai matale că noua generație este cea mai mare urgență a neamului românesc. Iar ce faceți voi pentru această generație, la Casa cu Rost, nu fac instituții de stat, cu bugete grase.

În al doilea rînd, să știi că fiecare călugăr are ceva pus deoparte pentru astfel de urgențe. Chiar și o sărăcie ca mine. Pentru că noi, monahii, avem și această datorie: dacă ne bate cineva în ușă și ne cere ajutorul, n-avem voie să spunem <<n-am>>, sau <<nu pot>>”.

Zic, ușor nedumerit: ”Înțeleg principiul jertfei și mă mișcă, dar, la astfel de apeluri, răspund mereu oameni nu dintre cei mai înstăriți. Bănuțul văduvei, cum se spune. Mai sînt generoși și printre oamenii bogați, dar puțini. De ce credeți că se întîmplă astfel?”.

”Dragul meu, oamenii care au bani puțini, îi folosesc pentru a-și cumpăra fericirea în cer, iar cei care au bani mulți îi cheltuie pentru a afla fericirea pe pămînt. Primii au răbdare și credință, ceilalți - mai puțin. Și știi de ce? Pentru că atunci cînd ești sărac, vrei-nu vrei, te smerești și te lași cu totul în mîna lui Dumnezeu, iar cînd ești bogat, crezi că este exclusiv meritul tău și-ți crește orgoliul pînă la cer. Ce să mai aștepți de la Dumnezeu, cînd tu poți să ai totul acum?

Totuși, mulți dintre oamenii aceștia avuți nu sînt niciodată împăcați cu ei înșiși, liniștiți, fericiți cu adevărat. Ei mimează fericirea, cum mimează viața.

Ar trebui să ne rugăm pentru ei, că-s mai necăjiți decît noi și nici în lumea de dincolo nu-i așteaptă fericirea”.

Dragulanescu Nicolae

Cum se trăiește în țara cu corupție zero - FINLANDA

Prima data cand ajungi in Finlanda ramai placut surprins de cata civilizatie gasesti, mai ales daca vii dintr-o tara ca Romania. Finalnada este una dintre tarile unde gasesti adevaratul sens al civilizatiei. Ramai uimit de amabilitatea si onestitatea oamenilor de pe strada. Daca stii engleza iti este foarte usor sa te intelegi cu localnicii, aici toata lumea cunoaste aceasta limba. Finlanda este renumita pentru muzica rock. La tot pasul vezi rockeri, dar niste rockeri civilizati si respectosi. Este cunoscut faptul ca din Finlanda au plecat formatii rock celebre la nivel mondial precum Nightwish sau HIM.

Finlanda este una dintre tarile cu cel mai inalt nivel de trai, productivitatea muncii fiind foarte ridicata. Nu este de mirare, tinand cont ca orice lucru ti se pare foarte simplu in acesta tara. Sa deschizi o firma este foarte usor si fara sa faci multa alergatura. Totul este gandit pana la cel mai mic detaliu. Totul se recicleaza, iar multe gospodarii folosesc gunoiul ca sursa de incalzire. In orase, cand astepti autobuzul exista un panou electronic de unde afli in cat timp iti vine autobuzul. Toata lumea are loc, nimeni nu sta in picioare pentru ca autobuzele vin foarte des. Strazile nu sunt aglomerate, ca in Bucuresti, de exemplu. Oamenii folosesc foarte mult bicicleta si transportul in comun.

In Finlanda politicienii nu au foarte multe privilegii. Nu au imunitate, pensii speciale etc. ca in Romania! Finlandezii considera ca politicienii sunt angajatii lor (FUNCTIONAR PUBLIC = PUBLIC SERVANT) . De coruptie nici nu poate fi vorba, conform unui studiu publicat de World Audit, Finlanda este considerata o tara fara coruptie. Tot aici exista un sistem de educatie si de sanatate bine puse la punct.

Iata o serie de date privind Finlanda

1. Finlanda, denumita oficial Republica Finlanda, este o tara situata in Scandinavia Europei; ea se invecineaza cu Rusia la est, Estonia la Sud, Suedia la vest si Norvegia la nord;

2. Capitala si cel mai mare oras al Finlandei este Helsinki, cu o populatie de doar aproximativ 1.1 milioane locuitori;

3. In Finlanda, amenzile din traficul rutier variaza in functie de severitatea incalcarii legii dar si de salariul celui amendat; cea mai mare amenda rutiera data vreodata in Finlanda a fost de 170.000 de euro, in 2003;

4. Supranumita si “Tara celor o mie de lacuri”, Finlanda include 187.888 de lacuri si 179.584 de insule;

5. Finlanda mai este denumita si “Tara soarelui de la miezul noptii” deoarece in lunile iunie si iulie soarele straluceste toata ziua si toata noaptea in nordul tarii;

6. In Finlanda nu exista telefoane fixe publice; in schimb, la o populatie de 5.4 milioane de locuitori exista aproximativ 5 milioane de telefoane mobile;

7. Monezile de 1 si 2 eurocenti nu sunt folosite in Finlanda; preturile sunt de obicei rotunjite cu 5 eurocenti, iar magazinele nu sunt obligate sa primeasca monezi de 1 sau 2 eurocenti;

8. Finlanda detine probabil recordul pentru organizarea celor mai multe campionate mondiale; aici au loc campionate mondiale pentru caratul sotiei, aruncatul telefonului mobil, prinderea tantarilor, fotbal in mlastina, aruncarea cu bocancul, sauna, air guitar si multe altele;

9. In Finlanda exista aproximativ 2.2 milioane de saune, adica o sauna la 2.5 oameni;

10. Finlanda are unul dintre cele mai bune sisteme de invatamant din lume; copiii nu merg la scoala pana nu implinesc 7 ani, nu primesc note in primii 6 ani si dau un singur test obligatoriu la varsta de 16 ani; 66% dintre elevi merg la facultate, fiind cel mai mare procent din Europa;

11. Conform unui studiu al World Audit, in 2012 Finlanda a fost declarata cea mai necorupta si cea mai democrata tara a lumii;

12. Nokia, cel mai mare producator de telefoane mobile intre anii 1998 - 2012, este o companie finlandeza;

Expresii românești: ce treabă are Sulla cu prefectura – de unde vine și ce înseamnă de fapt

Limba română este încărcată de expresii, care mai de care mai ghidușe. Printre ele, se numără și ”ce are Sulla cu prefectura”. Unii spun ”ce treabă are Sulla cu prefectura”, dar mesajul este același și își are bazele în cultura romană.

Dintre expresiile și zicalele pe care le folosim în fiecare zi, semnificația sau sensul original al multor dintre ele s-a pierdut. Chiar și mulți dintre cei care abuzează de ele în fiecare zi nu au nici cea mai vagă idee de unde au pornit.

Revenind însă la expresia din titlu, lucrurile sunt un pic mai clare când vine vorba de destinul lui Sulla și, implicit, de legătura sa cu prefectura. Conform Wikipedia, „Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.–78 î.Hr.) a fost un general și om politic roman, care, ca dictator, prin încercările lui de a constitui o formă nouă de stat, a contribuit de fapt la destrămarea Republicii Romane.

Printre altele, Cornelius Sulla a fost subiectul unei răscoale din partea senatorilor romani, în ultima perioadă a vieții sale. Problemele au plecat de la o serie importantă de greșeli cu repercusiuni grave realizate de omul politic al vremii.

În final, fundamentul expresiei ”ce treabă are Sulla cu prefectura” constă în funcția pe care, după numeroase, eforturi, a ajuns să o ocupe fostul general roman. Printr-un abuz de putere, Sulla s-a autointitulat dictator peste întreaga Romă. Dictator în latină se spune Praefectus sau Prefect în limba noastră. În contextul în care oamenii au fost nemulțumi de numirea sa în funcție, au strigat în numeroase contexte: ”Ce are Sulla cu Prefectura.”

12 expresii românești și originile lor

Cât de sus e al 7-lea cer, care e piatra de încercare și unde a fost codrul Vlăsiei? Iată o listă cu 12 expresii românești folosite în limbajul curent și originile lor:

1. S-a dus pe apa Sâmbetei (a dispărut).

Apa sâmbetei era, într-o veche credință, un râu care se vărsa în Infern, deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi.

2. Banul n-are miros

Împăratul Vespasian i-a urmat lui Nero și a găsit visteria goală. El a pus multe dări, chiar și pe closete. De atunci, closetele se numesc și vespasiene. Într-o zi, fiul său Titus (viitor împărat) i-a spus că poporul râde și îl bârfește pentru că a scos bani din o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă și i-a spus: „Uite, banu n-are miros”.

3. Îi face capul calendar

Este o expresie veche și a pornit de la faptul că, demult, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ținute ușor minte.

4. Nici în clin, nici în mânecă

Știm că mâneca este partea hainei care acoperă brațul, iar un clin este o fâșie oarecare de material. Nu este nici o legătură între acești termeni și expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva“. Expresia este veche și se trage din Transilvania. Acolo, țăranii spun „în mânec” când urcă cu carul un deal și „în clin”, când coboară la vale. Când căruța și căruțasul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec. Expresia a pătruns în toate regiunile țării și s-a păstrat până azi nu cu sensul primar ci așa cum am spus să nu ai de-a face cu ceva sau cu cineva în nicio împrejurare.

5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer

Expresia e bazată pe credința celor vechi că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiți, așa că expresia înseamnă că te afli in culmea fericirii, desfătării și bucuriei.

6. In vino veritas - în vin este adevărul

Expresie veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Omul la băutură devine vorbăreț și atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz.

7. Muncă de Sisif

Sisif a fost un rege legendar, pe care Zeus l-a osândit pentru nesupunere să urce un deal din infern ducând în spinare o stâncă uriașă. Dar cum ajungea în vârf, stânca aluneca și Sisif trebuia să o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare și inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins.

8. Piatră de încercare

Este o piatră foarte dură de culoare neagră. Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur și din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră, și pe fâșia subțire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul și caratele aurului. Expresia     „piatră de încercare” se folosește când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă.

9. Codrul Vlăsiei

Se întindea din nordul Bucureștilor până la Cernica, Snagov, chiar aproape de Ploiești. A trece prin această pădure era un act de mare curaj pentru că tâlhăriile acolo se țineau lanț. Vorba „ca-n codru Vlăsiei” se aplică și azi celor care fură fără rușine din avutul public. Expresia mai înseamnă un loc fără control, unde domnește jaful și frauda.

10. Pielea ursului din pădure

Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Doi prieteni au vândut unui blănar blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinși de groază, unul se urcă într-un copac iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri, și după ce l-a mirosit pe cel de jos a plecat. Prietenul din pom coboară și-l întreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez”. Sau în alte fabule i-ar fi spus să-și aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai folosește atunci când un prieten ne dezamăgește.

11. Dacă tăceai, filozof rămâneai

Maxima este extrasă din lucrarea „Mangâierile filozofiei” care aparține filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru niște declarații care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în împrejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decât cuvântul.

12.Vorbe de clacă

Cu înțelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală”. Expresia este legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă. Vecinii se adunau și ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori și de bârfe din sat.

D I V E R S E

Când freci menta, n-ai de ce să bagi mâna-n foc

Folosim zi de zi o mulțime de expresii din limba română, fără a acorda prea multă atenție sensului acestora. Chiar dacă multe dintre ele sună ciudat la o analiză sumară, toate aceste expresii încep să capete sens atunci când examinăm trecutul și descoperim originea acestora.

Spre exemplu, „A freca menta” însemnă să lenevești, să stai degeaba, să te ferești de muncă. Pe vremuri, mesele erau frecate cu mentă, pentru a oferi un miros proaspăt în timpul cinei. Aceasta era una dintre cele mai simple sarcini, iar majoritatea oamenilor prefera să frece mesele cu mentă, decât să facă alte activități obositoare. Prin urmare, cei care voiau doar să pretindă că munces, frecau menta.

„A sta de șase”, o altă expresie cunoscută, înseamnă să păzești ceva, să stai la pândă. Expresia își are originea din aviație, mai precis, din Primul Război Mondial. Pentru a comunica rapid și eficient, piloții foloseau metoda ceasului. Avionul era înconjurat de un ceas imaginar, iar piloții se atenționau între ei, în cazul eventualelor pericole, folosind orele de pe acest ceas imaginar. Spre exemplu, atenție la 3 sau atenție la 9, însemna că pericolul vine din dreapta, respectiv stânga. Atenție la 6 însemna să fii atent la spatele tău. De aici cifra 6 a început să fie folosită în alte contexte, cu înțelesul de a-ți proteja spatele.

„A fi prins cu mâța-n sac” înseamnă să fii prins cu o minciună. Chiar dacă la prima vedere am crede că pur și simplu cineva a furat o pisică și a fost prins cu ea în sac, expresia se referă, de fapt, la vânzarea porcilor în târg. În trecut, în târguri, purceii se vindeau în saci legați. Oamenii nu puteau să vadă ce se află în sac, astfel că vânzătorii profitau de situație, iar în loc de purcel puneau o pisică în sac. Cei care erau prinși cu această înșelăciune erau, la propriu, prinși cu mâța-n sac.

„A face capul calendar” înseamnă să stresezi pe cineva, oferindu-i prea multe informații. Expresia a apărut odată cu invenția tipografiei. Printre primele lucruri printate și vândute în masă, au fost calendarele, iar pentru a încuraja cumpărarea lor, producătorii adăugau diferite informații, precum proverbe, sărbători, sfaturi, horoscop, meteo și multe altele. Astfel, calendarele deveneau niște reviste, cu o mulțime de informații. Iar pentru că hârtia era scumpa, scrisul era mic și informația extrem de înghesuită pe pagină, de aici și expresia a face capul calendar, adică a copleși cu prea multă informație.

„Colac peste pupăză” este o zicală care se referă la momentul în care există deja un necaz și apare o altă problemă (ex. Ca și când n-ar fi fost de-ajuns povara ei peste mine, îmi mai trebuia și tu, colac peste pupăză). Colacul este un simbol al înmormântării, iar pupăza nu se referă la o pasăre, ci la un tip de pâine tradițională de nuntă. Deci, expresia „colac peste pupăză” se referă la o înmormântare care vine imediat după o nuntă.

„A băga mâna în foc” pentru ceva sau cineva înseamnă a susține cu tărie acel lucru, a garanta. Expresia face referire la un ritual vechi de judecată. Pentru a descoperi nevinovăția unei persoane, aceasta era silită să bage mâna în foc după un fier încins, să îl țină în mână ceva timp, iar apoi în funcție de cât de repede se vindeca rana, se determina dacă persoana este sau nu vinovată.

„A scoate din pepeni” pe cineva înseamnă să scoți din sărite pe cineva, să îl enervezi foarte tare. Pepenele în această expresie se referă de fapt la o plantație de harbuji și expresia face referință la modul în care se furau pepenii. Pentru ca hoții să poată fura pepeni, acești erau nevoiți să scape de paznic. Astfel, unul dintre hoți încerca să îl stârnească pe cel care păzea plantația, prefăcându-se că fură un pepene sau jignindu-l, în speranța că îl va face pe paznic să se enerveze și să fugă după el, scoțându-l dintre pepeni.

„A călca pe bec” înseamnă să greșești, iar expresia datează din secolul al XIX – lea. Pe vremea aceea, străzile erau luminate cu gaz, iar arzătoarele din felinarele stradale erau numite becuri cu gaz. De asemenea, umbra difuză a luminii stradale semăna cu silueta unui jandarm. În felul acesta, în lumea interlopă, jandarmii au început să fie porecliți becuri, iar atunci când un hoț era prins că face o nelegiuire, se spunea că acesta a picat peste un bec.

Teodor Mazilu

DACĂ VREI...

Dacă vrei s-ajungi în braţele mele

Suie-te pe cel mai înalt vârf de munte,

În Kilimandjaro!

N-ai să mă vezi pe mine la început,

Eu am să fiu ascuns în stânci şi spaime.

Încrede-te-n abisul care ţi se-ntinde!

Crede-n stâncile care te vor ucide!

Aruncă-te!

Lasă-te zdrobită!

Fără să întrebi nimic,

Fără să speri nimic.

Şi atunci,

Prăbuşită,

Din cel mai înalt vârf de munte,

Din Kilimandjaro,

Te vei trezi zâmbind în braţele mele...

Gabriela Tanase

Totul e așa

dar și așa

ca un cui ruginit

a venit toamna

fetița cu păpușă de cârpă

numără frunzele istovite

și umblă pe vârfuri

în poemele mele

pe lângă casa bătrână

nu trece nimeni

o frânghie de rufe se clatină

bate vântul

nu mă atinge

ca o frunză uscată mă răsucesc.

Cine își mai amintește de fetița cu plete lungi

care strânge în brațe o păpușă de cârpă?

Сергей Есенин / Serghei Esenin

"Все живое особой метой..." / "Tot ce iveşte viaţa mai deosebit..."

Tot ce iveşte viaţa mai deosebit

Se vădeşte din timp, aşadar,

De n-aş fi fost poet, de bună seamă,

Aş fi fost un hoţ şi-un potlogar.

Firav şi scund, printre băieţi

Întotdeauna drept erou treceam,

Adeseori cu nasul sfărâmat

Acasă la mine mă întorceam.

Şi-i murmuram cu gura însângerată

Mamei ce cu frică mă întâmpina:

"Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,

Astea până mânine se vor alina".

Şi-acum, când s-a răcit răstimpul

Din mănunchiul zilelor acele,

O neliniştită şi dârză forţă

Izbucneşte în poemele mele.

Vorbele de aur s-au strâns grămadă,

Şi în fiecare vers, necontenit,

Se răsfrânge izbânda de atunci

A zurbagiului ce nu s-a potolit.

Ca şi atunci, mândru şi îndrăzneţ,

Pasul mi-e la fel de apăsat...

Dacă altădată mă pocneau în bot,

Acum sufletul îmi e însângerat.

Azi le spun lepădăturilor rânjinde,

Şi nu mamei ce mă întâmpina:

"Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,

Astea până mâine se vor alina".

Переводчик: Адриан Букуреску

Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Şerban Foarţă

 [Secvenţă din "Apa Sâmbetei"]

– Ce-aştepţi, maică,-n poartă,

ce-aştepţi, maică,-n prag ?

– Apă, apă moartă,

pentru fiu-mi drag.

M-am rugat de înger

s-o aducă-n cupă,

însă plâng şi sânger

că se face după-

masă şi-o să scapete,

că-i departe pân’

und’ se bat în capete

munţi cu creştet spân,

printre care poartă-ţi

faci şi,-ndată, furi

apă, apă moartă,

şase-şapte guri.

Apă care-ncheagă

oasele, sub piele,

după ce le leagă

zdravăn, între ele.

Numai după asta

dai cu apă vie, –

îngerul, de asta,-l

tot aştept să vie,

că mi-a fost tăiatu

potera, băiatu, –

ce Întraripatu

are să-l învie...

‎

Raluca Faraon‎

ți-am zis oprește-te

între ochii noștri se trage cu un colt 45

între gurile noastre

se operează pe cord deschis

știi doar

am jurat că nu voi opri

războiul acesta

care a izbucnit

la ora 6 AM

între două state de pe harta cuvintelor

îmbrăcate pe dos

cu un camuflaj

de idei țâfnoase

nici măcar nu voi răsufla

când

inima aceasta nesăbuită

care s-a tot dus prin tranșee

să adune cartușele goale

va fi operată

(de fapt

nu am garanția că va supraviețui)

așa că

oprește-te

îți promit că

ne vom săruta

în cele cinci minute de pace absolută

care vor mai exista

vreodată

Doina Filip Pavel‎

DOAMNE, DE MĂ ȚII -NTRE CERURI...

 (repostare)

***

Doamne, de mă plimbi prin Rai

cu amare necuvinte

pe altare de cenușă,

cheamă Îngerul de nori

să-i deșir pe dinainte

aripa cu gust de flori,

răsucită in brândușă.

Doamne, spaima mea de aștri

unde numai tu călcai...

***

Doamne, de ma plimbi prin Iad

ferecat în strai de lup

ziditor în lut și carne,

du-mă, Doamne , peste Lethe

și tivește- mi peste trup

un sărut și-o luntre veche

lăcrimând printre lucarne...

Doamne, unde este Styxul

pentru Robul tău nomad?

***

Doamne, de mă ții- ntre Ceruri

În ghirlande de liane

îngerul meu biciuit

între două Purgatorii

rătăcind printre icoane

și-anotimpuri iluzorii,

mai aruncă din piroane

și mai înflorește- mi clipa,

că îmi sângerează geruri,

că imi veșnicește -aripa

......

Vai, ce disperată-i calea

răstignirii-n rugaciune,

Doamne, ce deșertăciune!

Ottilia Ardeleanu

POEZIA PE LOC

tablou de octombrie

la naiba cu octombrie ăsta

caută fetițe

le răspunde la autostop

le permite compania frunzelor

apoi se anunță o dispariție

un incendiu cardiologic

sos

câteva castane se ceartă

pe spațiul unei instituții

vântul sparge nuci de trotuar

este o istorie elementară despre

cum să treci peste toamnă

dinamic împrumutând din

culoarea care nu se pierde indiferent

de ambițiile noastre

de a lipi cuvintele pe diferite acrilice

cu gândul unui tablou

expus unor poete

cu lipsă de coperte

doritoare de faptă poetică

pe hârtia ucigătoare de copaci

orgoliile se traduc în culoarea oului de rață

ambițiile în penajul de struț

la naiba

poezia nu este cultul obsesiilor

este libertate

clipa unui sărut

cu cea mai searbădă închipuire

de iubire

Ofelia Prodan

ochiul bătrânei

o bătrână te priveşte cu un singur ochi.

e târziu şi simţi cum pielea ta se ridează se usucă

se strânge. ochiul treaz iscoditor parcă vede

prin tine. fiecare venă, fiecare organ.

te simţi speriat. ochiul bătrânei controlează trupul tău.

mergi pe stradă cu mâinile în buzunare şi fluieri.

trecătorii întorc capul după tine. tu mergi liniştit.

nu-ţi pasă de nimic. adevărul e că ţi-e foarte foame

şi fluieratul tău se stinge odată cu ţigara peste care

calci acum. ochiul te priveşte din spate.

tu ştii că nu ajungi nicăieri.

totul, absolut totul funcţionează în gol.

şi totuşi de trei ore mergi în jurul camerei.

azi te-a bătut măr un boschetar. îţi pui plasturi,

te priveşti în oglindă şi râzi isteric. în oglindă

se reflectă într-un colţ ochiul bătrânei.

ochiul bătrânei te urmăreşte oriunde te duci.

vede tot ce faci. îţi ştie cea mai neînsemnată mişcare.

te gândeşti la sinucidere. la metoda cea mai simplă.

din penumbră ochiul bătrânei clipeşte satisfăcut.

Vişan Dragoş‎

Gopky 1

.

De capul meu sunt doamnă

ce vreți să știți aaaaa...

cum mă numesc eu

(vă mănâncă... vă mănâncă...)

păi mă cheamă Gopky

mersi doamna

alt nume n-am

așa m-au numit la centru

Gopky

altă casă n-am avut în viață

acu' m-au dat afară

din martie umblu de șterg parbrize

WC-uri de restaurante

curțile de la benzinării și-autobaze

car în spate marfă de la mașini

(și chestii "găsite" ori "recuperate")

în magazine și aprozare

noaptea mai primesc

misiuni (ce-mi plac cluburile

ce mi se-nvârt ochii-acolo)

ce știți nu știți nimic

noaptea muncesc mut

nu mult ci mai cu spor

pentru buzunarul meu

odat' era gol-gol

.

V-ați făcut mare pomană

mă înțoliți bine

(văd după marfă

ce pachet mare!)

n-am deschis - stați puțin

să-mi dau și maieul jos

o s-arăt a bărbatul matale

îmbrăcat de la Apaca

mă dau după gardu' ăla viu

să-mi scot...

ca să iau și boxeri de mort

.

Cum

(nu cred nu cred)

avea pălăria asta

de gangster de la Cocoru'

hai că-mi vine șnur

peeeeeeerfect

și ziceți că n-a mers în sicriu

că era bej cu bandă neagră

și îndoliat la cap ar mai fi tras

pe careva din viață după el

.

Ia să văd mai bine ce-i aici

cum se îmbrăca domnu' -

opa

ce-i asta

nu mi-ați zis nimic

.

De ce sacou'-i roșu

pantalonu' de ce-i galben

pantofii-s buni rău

bunăciune la preț

italieni...

dar de ce-s așa de mov

cu vârfurile albe

.

Batista asta roz

cu dungi portocalii

ziceți că mă aranjează...

pentru buzunarul de la piept

.

Nici chiar așa

luați-o matale

(v-o fi supărat

golanul)

hai nu plângeți

(ce mă învârtosați

cu lacrimi sunteți faină)

găsiți poate

p'altul

*

Tranquil mind

.

Târziu în viață

cam pe-o vreme ca aceasta

mi-am învățat trupul

să-i apăr speranța

.

Iată visul mea ce adăsta s-apară