Adrian Munteanu -VIDEOSONET 34 –
Aripi în lanțuri
Atitudinea
față de univers, poziția în acest complex de trăiri și simțuri, potrivit
structurii personale, liantul folosit la construcția cosmică la care participă,
se recunosc în căutările și întrebările la care poetul revine. Deseori se
întrevede această introspecție a rosturilor ca o constantă a tuturor ieșirilor
sale în lume.
Adrian Munteanu - VIDEOSONET 34 -
Aripi în lanțuri
ARIPI ÎN LANȚURI
~*~
O pasăre din mine se ridică
Zbătându-se la uşa coliviei
În care am supus-o agoniei
De-a mă veghea, să nu-mi mai fie
frică.
Doar pentru mine, dând frâu larg
magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică
Îngenunchiat pe firul de arnică
Să aţipesc la pragul veşniciei.
Desfigurată îmi rânjeşte soarta!
Ce frig mai e în suflet şi ce ger
Când înţeleg cât am greşit cu arta
De-a ţintui aripi ce-n lanţuri pier!
Hrăniţi albastre păsări, spargeţi
poarta,
Din gând pierit urcaţi-le pe cer!
~*~
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu