Când ignoranța e comică și nu prea
Magda Ursache, scriitor
05 Octombrie 2022
„O
tragedie-n roșu aprinde lanul/ Scrisă de Dumnezeu, tragedianul” (Șerban Codrin
Denk, Rodierul, V, 8)
Castigat
ridendo mores? Moravurile se îndreaptă
prin râs? Ce căstigați? „Azi doar
de căsting auzi”, scrie Paula Romanescu în Să râdem! Caragiale e cu noi și
ni-i plină țara de umor. Zâmbim strâmb,
râdem și nu-i râsul nostru.
„La
vie et la grammaire ça fait deux?”, întreabă
scriitoarea, în aceeași carte de eseuri, Întâmplarea ca o viață de om,
EdituraTiparg, 2018. Și răspunde în Masculin - feminin - Întregul întregit:
„Poate doar dacă se vrea ca viața să rămână mereu corigentă la conjugarea
verbului a fi.”
De
câte ori zappez pe toc-șocuri politice, îmi vine să-i oblig pe participanți
să-și înghită vorbele. „Să ne respectăm pe noi însuți”, cere un homo politicus
din cele 235 de partide postsocialiste […].
„În
plan discuțional”, cum zice un liberal, politicii noștri se dovedesc cei mai
ignoranți. Și cîț(i) n-au pălăriile politice mai mari decât capetele. În planul
scrierii, orice e posibil. Flutur n-a
scris cu oi, pro Băsescu, pe dealul Sucevei?
Ia
uitați-vă cine-i în spatele lui Ciucă: bărbatul cu nume de fată Marilen,
progresistul Moraru (oare cum se împacă recentuț cu „spiritul patriotic”, că
nu-l agrea deloc?), finanțistul care ne aduce noutăți „în ce privesc”(sic!)
finanțele, taxele, facturile, ministrul Agriculturii, care ne sfătuiește să
intrăm la cumpărături alimentare numai după ce mâncăm și asta ca să mâncăm mai puțin (eventual „un ridichi”), iar
generalul ne asigură că suntem
„siguranțați”. Cutare (i-am uitat numele) se laudă că este bun „organizant”, că
bun organizator nu este. Începem să ne obișnuim cu cele „doișpe” clase ale lor?
Cam da.
Cîțu,
fostul șef liberal, nu-i singur nici după Congresul Pandemiei: „Eu sunt
înconjurat de principii și de valori liberale”, a afirmat în 2 aprilie, 2022.
Și dacă ar fi singur, ce? Xi Jinping a venit la București (guvernul Boc taman
căzuse, în octombrie 2009), a fost lăsat singur pe aeroport și dus apoi la… Muzeul Satului. Era atunci
vicepremierul Chinei. Nu avusese loc Olimpiada de iarnă la Beijing (februarie,
2022), când Putin+ Xi = Love, că în alt fel s-ar fi regrupat putiniștii,
dornici de „părăzi” militare. Cât despre useriști, ei vor o Românie fără
granițe, dar ale Ucrainei trebuie apărate. Ale noastre, nu, o să le apere
Dumnezeu.
„Cine
nu știe să nu vorbește”, spune un politician. Nici să nu scrie lucrări de
doctorat plagiate. Cum stau cu limba română guvernanții? Dar cum stau cu
matematica, dacă au cumpărat vaccinuri pentru 50 de milioane de români, cum a
numărat Laurențiu Botin, în emisiunea
100%. Au întrezărit cumva România Mare, cu recuperarea teritoriilor luate de
ruși și de ucraineni? Deocamdată, vaccinurile expiră și le plătim, iar
guvernatorul BNR ne îndeamnă să bem ceai de tei, pentru „calmitate”. Cuvânt inventat de dumnealui pe fondul calamității numite scumpiri de alimente. Ca să rimeze calmitate
cu calamitate?
Majoritar,
verbomanii, care nu spun nimic în emisiuni, sunt și inși neplăcuți la vedere.
Unii par creaturi de laborator. Alții, cu cât sunt mai urâți, cu atât se
pozează mai des. Putem vedea cum chelește Cîțu, cum se îngrașă Ciolacu, cum
năpârlește Turcan, care nu mai propaghează nimica. Ei, da, avem bucuria
bustului când apare Udrea. După ce s-au plâns
cadavrele pandemice, e plânsă Nuți Udrea
(vai, 6 ani de pușcărie!). Unde-o fi? Că nu-i acasă. Dar Băsescu-Petrov
nu-i deplâns că a rămas fără SPP? Titlu posibil : „Informatorul și frumoasa”.
A, nu-i o aluzie la „Frumoasa și Bestia”.
Tolcșoistele
se plâng că, dacă vorbim unii peste alții, nu ne mai auzim, dar ele vorbesc
tare peste toți. Cred că asta și vor: să taie ideile celor care le au.În cartea
lui Orwell, 1984, mai actuală ca oricând, de parcă ieri a fost scrisă,
funcționează Ministerul Adevărului care se ocupă de știri, divertisment,
propagandă. Motto-uri: „Războiul este pace; Libertatea e sclavie; Ignoranța e
Putere”. A apărut și sintagma, des uzitată, „narativul fals” sau „narativa
falsă”. De ce nu i s-ar spune narațiune falsă? E prea aproape de ficțiune?
Vreau
o vorbire normală, o limbă vorbită gramatical. E mult? Cum poate să fie
purtător de cuvânt pentru „p-partidul”său (U.S.R.) un biet bâlbâit, imposibil
de urmărit, dar ju-ju-judecător a toa-toa-toate și tot ? Limba legată rău
parcă-i spune: Mai taci, Ungurene! Unii se află la limita normalității psihice.
Înjură (înjurătura se deprinde cel mai repede) ca descreierații, scoțînd mai
multe urlete decât cuvinte. Cretini vocali sunt cu duiumul, puși pe atacuri
grosolane. Ignoranța are multă răutate în ea. A reapărut cuvântul mârșav, emis
de Orban.
În
ce mă privește, rămân la ideea despre canale și răul pe care-l fac pentru
rating, în aceste vremi amestecate. „Rămâneți cu noi: urmează «Nucleara!»”.
Nucleară care scoate fâs. Iar tărăboiul
multelor posturi nu contenește.|Ne salvează publicitatea la „noii bărgări”, ne
optimizează reclama la nu-ș ce detergent: „Fără cute și fără mirosuri
neplăcute”.
Chiar
de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie a.c., o poetă se gândea la cochilíe (în rimă,
pesemne, cu chelie), unde îl vedea vârât
pe cel nepereche. Am spus pereche? Nu se mai zice pereche, ci perecușă,
ca nu cumva să discriminăm cuplurile de același gen. După cum nu se mai spune
soțul, ci partenerul (cu acte sau fără). Soț-soție ies din discuție. Curând,
tată și mamă.
De 1
Mai, citesc că publicistul George Buhnici s-a adresat Academiei pentru a scoate
din limba română cuvântul DA, ca să nu fim luați drept slavi. Ești în pericol ,
MagDa, mă avertizează Gabriel Mardare.
Bine-bine, semnez doar Mag. Și, ironic-jucăuș: „Dar cu dadaiștii ce facem?”
Lui
Buhnici i s-a dus buhul cu aberația asta. Și cum și-a dovedit inimă de dac,
vrea să știe cum se spunea DA în limba dacilor. N-am pomenit o propunere mai
năucă. Nauka înseamnă, po ruski, știință. La noi, a ajuns năuc(ă). Oare
istoricul literar Mihai Zamfir nu regretă că a scris despre români (în seria
mai veche a „Daciei literare”), că sunt
„slavi romanizați”?
Din
cei 26 de „soldăței ai hârtiei”, cum le spune Nikos Kazantzakis în Raport către
El Greco, Zelenski vrea să-l sacrifice pe Z, ca și cum numele său n-ar începe
cu litera asta. Elenski, așadar, a demontat bannerul din Piața centrală din
Cernăuți, reproducând prima atestare documentară a orașului. Documentul emis de
Alexandru cel Bun (în 8 octombrie, 1408, vă rog!) a fost înlocuit cu steaguri:
unul al UE, altul al Ucrainei. Noi ignorăm steagul, când nu-i batjocorit și
așezat în bernă pe primării transilvane. Asta când nu se refuză, ca primarul
din Sf. Gheorghe, să se așeze drapel românesc pe clădirea oficială. Dar orice e
posibil în Le discours de la guerre, casă apelez la AndréGlucksmann. Aud că vom
fabrica rachete. Ne vom iubi nu pe tunuri, ci pe rachete?
„Limba
noastră-i azi bolnavă”, spune într-un catren Paula Romanescu, iar cei care vor
s-o dreagă o schilodesc și mai rău. Sunt gramerieni care propun greșeli de limbă ca fiind corecte,
înnebunindu-i pe elevi. Merge și așa, și așa. Managerul menegeriază, de pildă.
Dacă președintele cere, în pronunție originală, ca și democrația noastră,
„discuțe” pe constituțe”, nu-i exclus să se elimine Legea limbii române
formulată de George Pruteanu, că tot nu se respectă.
De
dialogat nu mai dialogăm normal. Omul se împlinește prin comunicare cu oamenii,
comunicare animată de iubire. Dar cine
să-l mai asculte pe Jaspers, în plin discurs al urii? Sau pe Noica, pentru care
cultura stă sub semnul ternar: comunicare/ comuniune/ cuminecare. De altfel,
din ce în ce mai des, vocabula om e înlocuită cu sintagma „material uman”.
Omul-mașină e controlat de tehnică și aici Vintilă Horia (ca și Valéry, ca și
Ortega y Gasset) întrezărea perspectiva unei noi barbarii: arta dezumanizată,
moartea civilizațiilor. Iar anticultura (se vede cu ochiul liber) e foarte
agresivă. Civilizația de consum n-are nevoie de cultură. De asta vă arde? Să vă
clarificați logic gîndurile, ca Wittgenstein? Se poate guverna și cu fracturi
de logică. Cât despre limbă, un tip care tot apare participant, ca leu, la emisiunea
Imperiul leilor nici nu-și pune problema
infracțiunilor gramaticale.
Omul
nou în varianta buleilor? Fără istorie (avaria istoriei e clară în manuale; iar
școala a fost cam de doi ani încoace nu
altceva decât „focar de infecție Covid 19”), fără memorie, fără cruce, familie,
limbă. Vom vorbi în Noulimba imaginată de Orwell? Vocabular redus, idei
simpliste, exprimare simplistă, toate ușor de controlat? Vom vorbi în
esperanto? Dumnezeu, tragedianul (cum îl vede Șerban Codrin Denk), care compune
tragedii în canon antic, pe un câmp
sângeriu, de maci înfloriți, știe.
Notă
- Articol apărut în „Ceritudinea” Nr. 119
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu