Către
Judecătoria sectorului 1 - București
Prof.
univ. dr. Ion Coja
05
Octombrie 2022
Subsemnatul Ion Coja, domiciliat în
București, șoseaua Nicolae Titulescu... Chem în judecată Federația
Comunităților Evreiești din România (F.C.E.R.), din București strada Sfânta
Vineri, nr 9-1.
Acuz F.C.E.R. ca fiind principala vinovată
de psihoza produsă în România de după al Doilea Război Mondial și până azi, pe
tema producerii „săpunului evreiesc” și a altor artefacte asemănătoare, psihoză
care a avut un efect psihic devastator asupra persoanei mele, aflat la acea
vreme în plin proces de formare a personalității umane. Efecte(suferințe) pe
care le resimt până în zilele noastre.
Sunt născut în octombrie 1942 și din
primele momente de viață conștientă am fost bombardat cu narațiuni cumplite
privind activitatea unor oameni de a transforma trupul altor oameni în săpun.
Nenorocul meu a fost că maică-mea, de două ori pe an, din resturi menajere
„fabrica” săpun de casă, obicei generalizat în gospodăriile individuale din
România! Spectacolul mi-era bine cunoscut și în imaginația mea de copil am
început să compun scene în care trupurile umane, îndeosebi ale unor copii,
intrau în malaxorul industriei săpunului. Curând aceste scene au început să-mi
bântuie somnul, provocându-mi coșmaruri din ce în ce mai greu de suportat!
Aceste coșmaruri mă bântuie și azi, subconștientul meu nu a putut fi penetrat
de informația căpătată abia pe la sfârșitul anilor 1970, potrivit căreia
analiza bucăților de săpun evreiesc nu ar fi pus în evidență nici urmă de ADN
uman!
Informația a fost mediatizată anemic,
neconvingător, în treacăt, fără o anvergură comparabilă cu felul cum a fost
susținută ani de zile ideea săpunului evreiesc, a abajururilor pe bază de
epidermă umană, evreiască din nou!
Chinul meu nocturn își urmează nestingherit
ritualul: o dată pe săptămână cel puțin se petrece întâlnirea mea cu copiii din
lagărele naziste care vin la fereastra mea să mă roage să-i primesc în casă,
parcă ar vrea și să mă colinde, să-și rostească fiecare numele, iar eu, din nu
știu ce motive, mă feresc să le aflu numele! Mi-e destul să le văd la fereastră
mutrele îmbujorate de gerul de afară.
Seamănă câteodată cu colegii mei din
clasele primare, de la grădiniță! Mai mult băieți, rar câte-o fată, cu codițe
pe spate... Iar când se proptesc în ușă și încep s-o zgâlțâie mă trezesc din
coșmar lac de sudoare.
Numai maică-mea, biata de ea, a știut de
aceste coșmaruri, dar am ezitat să mă las dus la doctor sau la vreun preot!
Simțeam că nu rezolvam nimic pentru vizitatorii mei nocturni, m-am gândit chiar
că măcar visul meu îi mai readuce poate la viață pentru clipele mele de coșmar.
Poate că asta mai puteam face eu pentru ei, să-i primesc să hălăduiască prin
bezna nopții îngăduiți de mine! E visul meu! Îl puneam la dispoziția lor, a
copiilor făcuți săpun la Auschwitz... Sau mai bine zis acel vis fusese luat în
posesie de copilașii din vis, nu aveam inima să-i dau afară! Orice încercare
fusese zadarnică!
Gândul acesta mă preocupă în ultima vreme,
pe trezie, când știu deja că nu au existat copii făcuți săpun de nemți sau de
oricine alții!
Dar copiii aceia care nu au existat iată-i
că există mai departe în coșmarurile mele! N-am niciun drept asupra lor, să le
curm eu existența nocturnă, preț de câteva minute cât durează de fiecare dată
spectacolul macabru! Minute greu de suportat, când simt că se apropie încerc să
mă trezesc, să nu mai adorm, să le amân, niciodată nu sunt bine venite, nu
reușesc să mă obișnuiesc cu ele, cu minutele mele de chin existențial! Care-i
vina mea?!
Efectele propagandei iresponsabile pe tema
săpunului evreiesc nu s-au limitat la dezastrul vieții mele sufletești, la
dezechilibrul psihic provocat în subconștientul meu!
Un efect mult mai puternic și mai dureros
a afectat viața mea ca ființă rațională, normală, dotată cu spirit critic și
analitic prin însăși natura mea de ființă umană! În această calitate, ca om, ca
ființă rațională, confruntat ani de zile cu informațiile privitoare la
fabricarea săpunului evreiesc și la confecționarea a mii de abajururi din
epiderma unor evrei sacrificați cu nonșalanța cea mai abjectă, m-am luptat ani
de zile cu întrebări chinuitoare privitoare la esența naturii umane! Mai putea
fi omul considerat o creație a divinității? Mai putea fi omul conceput ca fiind
creat „după chipul și asemănarea Domnului”, a lui Dumnezeu Însuși?
Încercând să împac credința mea în
Dumnezeu, în natura divină a ființei umane, cu realitatea înfiorătoare a
industriei săpunului evreiesc, care a transformat 900.000 de ființe umane(apud
Simon Wiesenthal, unul din cei mai importanți activiști ai iudaismului și ai
„săpunului evreiesc”), m-am simțit zdruncinat în credința mea de om, de
creștin! Mi-am pierdut stima față de mine însumi ca om!
În pragul de a deveni ateu, fără voia mea
am început să mă gândesc altfel la Dumnezeu, la rostul ființei umane în Istoria
universală. Practic, mi-a fost greu să mai accept ideea că în ființa umană este
materializată scânteia divină cu care Dumnezeu și-a pus amprenta divină asupra
fiecăruia! Ce scânteie divină i-ar fi putut însufleți pe cei care au conceput
industria săpunului evreiesc, a artefactelor care au folosit ca metraj părți
din anatomia unor ființe umane?! Trupul uman ca materie primă pentru cele mai
infame artefacte gândite de mintea umană!
Îi acuz pe cei care au colportat cu
insistență minciuna despre săpunul evreiesc că mi-au tulburat echilibrul
sufletesc și moral ani de zile, m-au împiedicat să mă realizez ca om normal, să
beneficiez de minunile credinței în Dumnezeu și în noblețea ființei umane!
Sentimentul că aparțin unei specii străine
de orice esență divină a devenit apăsător, insuportabil! Mi se părea că singura
ieșire posibilă este renunțarea la condiția umană, adică sinuciderea! Numai
conștiința suferinței pe care o voi provoca celor dragi m-a oprit de la acest
gest care mi se părea, în absolut vorbind, singurul gest logic, reparator, prin
care puteam să-mi recapăt cât de cât un rest din respectul de sine, pe care
l-am pierdut sub povara grozăviei crimelor abjecte săvârșite în lagărele
naziste! Nu puteam să nu mă simt cât de cât solidar și răspunzător cu acele
rebuturi umane, erau oameni totuși, acționaseră în deplinătatea facultăților cu
care mă știam și eu înzestrat prin nașterea mea ca om! Ca ființă umană!
„Omul! Ce minunat sună acest cuvînt!”...
Nu mai găseam niciun motiv de satisfacție în faptul că aparțin speciei om,
specia care a încununat Creația Divină! Încercam să-mi imaginez cum aș putea
evada din interiorul acestei specii blestemate, infame, nelegiuite, și nu
reușeam să-mi dau seama cum aș putea să procedez! Care ar fi alternativa la
sinucidere?!
Am trăit ani de zile cu gândul la acest
gest! Cine m-a supus acestui supliciu cumplit?!
Așadar acuz propaganda deșănțată pe tema
săpunului evreiesc de faptul că a avut asupra persoanei mele consecințe extrem
dăunătoare, slăbindu-mi până în pragul anulării resorturile satisfacției de a
exista, de a exista ca om! Ca ființă alcătuită după chipul Creatorului! ...Un
creator de ale cărui virtuți nu mai eram deloc sigur!
Acuz pe cei care au avut iresponsabilitate
de a susține minciuna înfiorătoare a săpunului evreiesc de faptul că în acest
fel au acționat asupra conștinței mele umane, deteriorând-o aproape
ireversibil! Numai instinctiv am continuat să exist, să mimez gesturile unui
comportament social normal.
Pe la mijlocul anilor 1970 au apărut
timide primele știri cum că nu se confirmă prezența chimică a ADN-ului uman în
formula săpunului evreiesc! E cumva aceasta o dovadă că evreii nu sunt oameni,
m-am întrebat în prima instanță?! Căci inexistența săpunului evreiesc mi se
părea de neconceput, aproape de neacceptat, după câtă susținere avusese în
toată mass media de pretutindeni teza săpunului evreiesc, a abajururilor din
piele de evrei despielițați! Însăși suferința mea era o dovadă că săpunul acela
există, a existat! Într-atât de puternic am fost marcat de propaganda săpunului
evreiesc!
Al treilea motiv pentru care acuz gestul
iresponsabil de a propaga teza mincinoasă privitoare la industria germană,
nazistă a săpunului evreiesc, îl constituie efectul acestei diversiuni asupra
evoluției mele intelectuale, ca profesor, ca scriitor, ca om de cultură!
Mi-aduc bine aminte, eram elev de liceu
când mi-am propus să citesc capodopera lui Goethe, piesa Faust. La încheierea
lecturii m-am pomenit făcând următorul comentariu în sinea mea: spiritul
faustic, atât de caracteristic nației germane, și-a găsit din păcate
încununarea cea mai vizibilă în experiențele științifice la care s-au dedat
savanții germani de teapa lui Mengele! Cei care au dezvoltat industria
săpunului evreiesc, industria de prelucrare a ființei umane ca materie primă,
ca metraj, ca material inert, mi s-au părut quintesența de mentalitate și
comportament faustic teuton, germanic!
Din pricina acestor criminali abominabili
atașați lagărelor de concentrare naziste m-am ales cu o repulsie totală față de
tot ce înseamnă limbă și cultură germană! Le-am ocolit sistematic, fără
excepție, în modul cel mai habotnic!
În felul acesta dezvoltarea mea
intelectuală a fost lipsită de cunoașterea unor capodopere fundamentale ale
gândirii umane, ale filosofiei universale. I-am exclus pe autorii germani din
sfera interesului meu intelectual și lucrul acesta a impietat grav asupra
nivelului performanțelor mele intelectuale, profesionale, ca scriitor, ca
lingvist!
Când am descoperit falsitatea
informațiilor privind industria săpunului evreiesc a fost prea târziu ca să mai
pot recupera la un nivel onorabil carențele pregătirii mele intelectuale! Am
ratat un contact autentic cu lumea germană, cu marea cultură germană, ceea ce a
constituit pentru mine un mare și dureros handicap. Un handicap insuportabil!
Pe care nu l-am mai putut recupera nici până azi! Sub multiple aspecte persoana
mea a fost profund marcată de spectacolul ororilor inventate de activiștii
celei mai abjecte diversiuni de dezinformare și manipulare din istoria
umanității.
Federația Comunităților Evreiești din
România a avut în România cea mai activă și eficientă preocupare în susținerea
și răspândirea tezei că în lagărele de concentrare naziste au fost puse la punct
linii de producție industrială a săpunului folosind ca materie primă grăsimea
umană, din trupurile deținuților evrei, uciși în acest scop. Cifra cea mai
vehiculată fiind aceea de 900.000 de evrei transformați în săpun, după
afirmația mereu reluată a celebrului evreu Simon Wiesenthal.
În România s-a făcut mult caz de această
teză, s-au produs acțiuni publice organizate de F.C.E.R., cu mare ecou în
conștiința românilor. Mă consider o victimă a acestei propagande mincinoase, pe
care am luat-o în serios și ani de zile am fost convins că ființa umană a putut
coborî la acest nivel sub-uman de abjecție și ticăloșie!
Când spun că mă consider victimă a
propagandei pe tema săpunului evreiesc am în vedere în principal suferința
psihică pe care mi-a cauzat-o psihoza indusă în publicul românesc,
materializată în cazul meu sub forma de coșmaruri obsesive care m-au bântuit
încă din anii copilăriei și care, ciclic, mă bântuie și azi, la ani buni după
ce am aflat că totuși nu există acel blestemat de săpun evreiesc, că abjecția
umană nu a atins acest grad ultim de decădere! De dezumanizare!
În subconștientul meu am rămas marcat însă
pentru totdeauna de imaginile închipuite ale procesului de transformare a
trupurilor umane în săpun! Aceste imagini s-au format în subconștientul meu la
o vârstă fragedă, sub influența și presiunea nemijlocită a unor momente și
acțiuni comemorative dedicate memoriei evreilor făcuți săpun, momente la care
am fost obligați să participăm prin programa școlară, pionierească. Sunt
imagini de coșmar care îmi tulbură de ani de zile somnul, tulburându-mi
echilibrul sufletesc până în zilele prezentului cel mai strict! Sunt coșmaruri
de care nu reușesc să mă eliberez!
Pot spune că mi-au stricat viața! Am ratat
norocul de a mă naște om!
La sfatul unui psiholog am încercat și o
terapie mai specială, descriind coșmarurile pe care le am în texte literare,
sperând că în felul acesta mă voi elibera de povara acestor coșmaruri cumplite!
De ani de zile încerc să le găsesc un leac, un remediu! Mă simt la discreția
acestor coșmaruri, la cheremul fantasmelor, nu văd nicio posibilitate de a
scăpa de ele! Revin ciclic în viața mea, la interval aproape săptămânal!
În mod special m-a marcat să văd bucățile
de săpun în care imaginația mea nu a întârziat să vadă mădularele trupurilor
unor copilași folosiți ca materie primă! Ne-au fost prezentate la ora de
dirigenție acele faimoase bucăți de săpun, le-am văzut la o mulțime de
expoziții, am asistat la ceremonia îngropării lor ca persoane decedate, conduse
pe ultimul lor drum! Eram copii și instructorii de pionieri ne îmboldeau să
vărsăm lacrimi ori să ne prefacem, ca să facem o bună impresie rabinilor
prezenți la ceremonie! Eu nu m-am prefăcut, am plâns prostește, cu sughițuri și
ignete! Am fost dat ca exemplu de instructorul nostru Agop Agopian.
Acuz Comunitatea Evreiască de pretutindeni
pentru diversiunea „Săpunul evreiesc”, însușită de întreaga evreime și impusă
conștiinței publice mondiale.
Este vorba de acuzația adusă regimului
nazist din Germania care ar fi imaginat și organizat producția de săpun având
ca materie primă a procesului de fabricație ființe umane, trupurile a 900.000
de evrei aflați în lagărele de concentrare geman și uciși în vederea
transformării lor în săpun. Autorul acestei diversiuni și-a imaginat crima cea
mai abjectă și a reușit, cu sprijinul comunității evreiești internaționale, să
pună în circulație mondială această minciună de o enormitate fără pereche, care
aduce cea mai mare jignire ființei umane. Conștiința publică planetară a fost
pusă în situația de a accepta această postură a celei mai abjecte criminalități
de care ființa umană s-a dovedit capabilă, crimă repetată în 900.000 de cazuri,
numărul evreilor căzuți victime ale nebuniei naziste.
În mod specific acuz Federația
Comunităților Evreiești din România, care și-a însușit diversiunea și a
dezvoltat-o, dându-i în viața publică românească girul autorității sale, girul
suferinței celor 6 milioane de victime ale holocaustului nazist! Ideea că oamenii
au decăzut atât de tare încât au fost capabili de o crimă care a depășit orice
imaginație!
În mod deosebit F.C.E.R. s-a remarcat prin
preocuparea de a ridica vestitele „monumente ale săpunului”, presărate ici-colo
prin toată lumea, dar în România numărul acestora este de ordinul zecilor, au
fost ridicate în cimitirele evreiești din marile orașe, prin mari solemnități
la care au fost aduși cu de-a sila sute de copii, pionieri, în fața cărora s-a
jucat mascarada înmormîntării simbolice a unor bucăți din vestitul săpun
evreiesc, spre a fi întru pomenirea miilor de evrei transformați în săpun de
bestiile naziste!
Existau toate motivele să se abțină de la
mascarada acestui ritual care a marcat sensibilitatea tuturor copiilor care au
fost obligați să ia în serios tragedia saponificării unor ființe umane, ca
dovadă a lipsei totale de respect față de umanitate, față de Dumnezeu din
partea autorităților naziste! Copiii au aflat că este posibil ca ființa umană
să decadă în asemenea hal, atingând o limită inimaginabilă între oameni
normali. Aceste monumente deopotrivă mincinoase și stupide stau și azi în
picioare ca o dovadă de trăinicie a dezinformării și manipulării, a rezistenței
în timp a minciunii iresponsabile, bine susținută prin toate mijloacele de propagandă!
Nu cerem demolarea acestor monumente
rușinoase! Dimpotrivă! Ele trebuie păstrate și mediatizate mai mult decât până
acum! Cerem însă ca F.C.E.R.
- să planteze lângă aceste monumente
înscrisuri vizibile, de dimensiuni mai mari decât înscrisurile aflate pe aceste
monumente, prin care F.C.E.R. să declare că propaganda privind săpunul evreiesc
a fost o diversiune infamă, deoarece s-a dovedit științific că nu există acel
săpun evreiesc;
- să-și asume răspunderea pentru
propagarea dezinformării privind săpunul evreiesc și
- totodată să-și ceară iertare față de
publicul românesc ultragiat prin răspândirea unor știri false despre abjecția
și grozăvenia „săpunului evreiesc”!
- să mediatizeze cu insistență, prin
comunicate și declarații repetate, la cele mai cunoscute mass media, presă,
radio și TV, recunoașterea vinovăției fără egal în istorie pentru diversiunea
așa zisului „săpun evreiesc” și a celorlalte artefacte puse pe seama regimului
nazist. Pe seama ființei umane!
- să-și ceară iertare în chipul cel mai
solemn față de Dumnezeu și față de omenire pentru imensa jignire adusă creației
divine care este Omul.
În sprijinul celor de mai sus atașez
textul literar „Romeo & Julieta la Auschwitz” în care relatez drama prin
care am trecut, coșmarurile pe care mi le-a cauzat diversiunea cu săpunul
evreiesc. Textul are 165 de pagini, pentru a fi mai ușor de parcurs am indicat
paginile care au legătură cu descrierea coșmarurilor mele. Am copiat acele
pagini și le atașez cererii prezente pentru a ușura munca onor instanței.
Textul respectiv a fost publicat în 2019
la editura AEVEA, dar scrierea sa a fost începută cu ani buni mai înainte.
Existența acestui text dovedește că suferințele mele sufletești au fost și sunt
reale, că este întemeiată acuzația adusă de mine Federației Comunităților
Evreiești din România, aprecierea că -
se face vinovată față de publicul românesc, față de omenirea întreagă.
Vinovăția sa față de mine, printr-un concurs de împrejurări aleatoriu, are un
caracter personal, întrunind condițiile încadrării ca infracțiune în temeiul
legii.
Faptele reprobabile pe care Federația
Comunităților Evreiești din România le-a săvârșit prin propagarea insistentă a
ideii că în timpul celui de al Doilea Război Mondial naziștii germani au
fabricat săpun din trupul a 900.000 de evrei uciși în acest scop, intră sub
incidența legislației care condamnă CRIMELE ÎMPOTRIVA UMANITĂȚII. Această
legislație condamnă faptele care privesc agresiunea fizică „împotriva
umanității”, dar și suferințele de ordin mental pricinuite omenirii.
Vezi legea 301/2004, Partea specială –
Crime șim delicte contra persoanei – Capitolul I - Crime contra umanității[1]
art.172, aliniatul
b.vătămarea gravă a integrității fizice
sau mentale a membrilor colectivității sau grupului se pedepsește cu detenția
pe viață sau cu detențițiune severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor
drepturi
art.175
(1) săvârșirea, în cadrul unui atac
generalizat sau sistematic, lansat împotriva populației civile, a vreuneia
dintre următoarele fapte:
(b) vătămarea gravă a integrității fizice
sau mintale;
În cazul de față este vorba nu de o
colectivitate sau un grup, ci de însăși întreaga omenire pusă sub acuzația cea
mai cumplită imaginabilă: uciderea a sute de mii de ființe umane în vederea
fabricării de săpun din cadavrele respective. Cinismul acestei operațiuni este
chiar mai degradant sub forma de informație falsă, calomnioasă, decât în forma
sa înfăptuită! Ani de zile însă această calomnie nu a fost de nimeni și de
nimic infirmată, circulând în public ca un adevăr indiscutabil! Contribuind
astfel la o scădere a încrederii omului față de valoarea morală a Omului!
Dacă legea condamnă calomnia la persoană,
legea trebuie să condamne cu strășnicie sporită calomnia la adresa umanității,
calomnia care aduce atingere gravă în ceea ce privește excelența speciei umane.
Calomnia nesăbuită la care s-a dedat FCER lucrează la acest nivel maxim,
deformând imaginea consacrată a omului, ca ființă creată de Dumnezeu, ca
încoronare a Creației divine. Abjecția la care s-a coborît propaganda săpunului
evreiesc este fără egal de josnică în istorie! Iar până azi nu a primit nicio
sancțiune publică! Nicio dezicere oficală!
Suferințele de ordin mental nu sunt
enumerate în detaliu de legislația care condamnă crimele contra umanității,
ceea ce pune instanța prezentă în fața unei responsabilități istorice, de a
crea un precedent în materie. Umanitatea este un concept vast, complex, din
care nu poate lipsi respectul pentru persoana umană, pentru omenire ca ansamblu
de valori morale specifice umanității. Or, imaginarea săpunului evreiesc este o
ispravă rușinoasă a unor minți viciate de lipsa de respect față de om, față de
definiția omului la care spiritualitatea omenească a ajuns atât prin diversele
religii în funcțiune, cât și prin sistemele filozofice edificate în milenii de
cultură și civilizație.
Lipsa de aderență la definiția omului
dovedită de cei care au propagat ideea nesăbuită a fabricării pe scară
industrială a săpunului evreiesc se cuvine a fi sancționată drastic, în mod
exemplar, pentru a impune prin lege obligația respectului de sine ca ființă
umană ce trebuie asumată de fiecare persoană, dar mai ales de entități juridice
de anvergura Federației Comunităților Evreiești din România!
Nu vorbim de un gest necugetat săvârșit
într-un moment de rătăcire, ci de o acțiune neîntreruptă vreme de zeci de ani,
practic continuată de F.C.E.R. până în zilele noastre, care se cuvenea a fi
curmată măcar în momentul când analiza științilfică a săpunului evreiesc a
dovedit că acel săpun nu conținea nici urmă de componentă umană în chimia sa.
(Vezi documentarul depus în anexă) Sunt zeci de ani de când F.C.E.R se cuvenea
să dea o dezmințire oficială a propagandei iresponsabile făcută după 1945
săpunului evreiesc. F.C.E.R nu a dat această dezmințire, a continuat să joace
mascarada inaugurării de „monumente ale săpunului” cu o fervoare nemaiîntâlnită
pe alte meridiane, poziționând România pe un rușinos loc întâi în fruntea
țărilor care s-au făcut de rușine ridicând pe teritoriul lor asemenea monumente
tembele, expresii deopotrivă ale prostiei și ale lipsei de aderență morală la
valorile autentice ale umanității! Atacul susținut la aceste valori trebuie
încadrat juridic la capitolul crime împotriva umanității. Iar Federația
Comunităților Evreiești din România se face vinovată de aceste atacuri.
F.C.E.R. se face vinovată de crime
împotriva umanității
Vina este cu atât mai mare cu cât la Yad
Vashem, autoritatea evreiască supremă în materie de holocaust, la vremea
cuvenită s-a dat un comunicat oficial care a dezmințit povestea ineptă a
săpunului evreiesc. Acel comunicat nu se poate să nu fi ajuns la cunoștința
liderilor F.C.E.R., dar la F.C.E.R. nu i s-a dat importanța cuvenită. Ne e greu
să înțelegem acest comportament al F.C.E.R., dar acesta nu este un motiv pentru
a lăsa nesancționată fapta profund reprobabilă a inventării și propagării ideii
săpunului evreiesc, idee care aduce o jignire profundă întregii umanități. O
jignire cum nu i s-a mai adus de gravă și de neîntemeiată ideii de om, de
umanitate.
Crimele, de la Cain încoace, au însoțit
întreaga istorie a omenirii. Din păcate, diversitatea modului de a executa
actul criminal, pricinuitor de moarte pentru altă persoană, a fost foarte mare.
Abjecția acestor acte criminale este deprimantă, afectând profund ceea ce am
numit definiția omului. În acest context, imaginația celor care au scornit
genocidul comis pentru fabricarea săpunului evreiesc, depășește „performanțele”
tuturor criminalilor din istorie! Pentru milioanele de oameni care au luat în
serios săpunul evreiesc s-a produs astfel dovada deprimantă că abjecția umană
este nelimitată, că decăderea ființei umane este totală și fără leac!
Implementarea acestui sentiment în mintea celor care au luat în serios minciuna
criminală a săpunului evreiesc nu poate fi calificată decât ca o crimă
împotriva umanității. Este vorba de un abandon total al ideii de excelență a
ființei umane! Un act de dezicere de condiția umană! Un asemenea act este de
imaginat cel mult la nivelul individului debusolat, tarat psihic, dar nicidecum
la nivelul de reprezentativitate al unei instituții ca Federația Comunităților
Evreiești din România. Un act abominabil la care liderii F.C.E.R. s-au dedat
zeci de ani la rând, fără nicio remușcare.
Eu, subsemnatul Ion Coja, sunt unul dintre
fraierii/naivii care au căzut în plasa propagandei săpunului evreiesc și am
crezut ad litteram textele acestei propagande, îndeosebi realitatea impunătoare
a monumentelor închinate săpunului. Consecințele contactului meu cu povestea
săpunului le-am descris în cartea „Romeo & Julieta la Auschwitz”. Această
carte devine piesă la dosarul prezentei cauze, este dovada faptului că
propaganda repectivă a avut un efect devastator pentru psihicul copilului care
eram, efect care funcționează din păcate până azi, provocându-mi în stare de
somn coșmaruri insuprtabile.
Pentru această suferință mintală consider
că principala vinovată este Federația Comunităților Evreiești din România.
Precizez că scrierea acestei cărți a durat
mai mulți ani, am scris-o cu speranța că descrierea în sine a coșmarurilor mele
va avea un rol terapeutic și mă va elibera de povara viselor năucitoare! Nu s-a
confirmat speranța mea! Sunt devastat mai departe de aceleași coșmaruri! Nu
mi-e greu să-mi imaginez că într-un fel sau altul, aidoma mie, sunt multe
persoanele al căror echilibu sufletesc a fost perturbat de propaganda criminală
a săpunului evreiesc.
Cartea Romeo și Julieta la Auschwitz este
în mare măsură autobiografică, așa cum sunt multe opere literare. Fără voia mea
această carte este dovada măsurii în care propaganda săpunului evreiesc a putut
produce suferințe mintale, sufletești, în publicul larg. Fără voia mea, cartea
devine o piesă incriminatorie penal la adresa celor vinovați de propaganda
săpunului evreiesc, persoane identificabile sub tutela/firma FCER. Cartea n-a
fost scrisă cu gândul la acest proces, a fost scrisă cu mulți ani în urmă, iar
eu numai de curînd, în urmă cu câteva săptămâni mi-am dat seama de aspectul
juridic, penal, al întregii povești! Au trecut ani de zile după scrierea
cărții, eu am trecut prin experiența unui cancer, a unor tratamente medicale
care mi-au salvat viața, viață pe care puteam s-o pierd înainte de a apuca să
produc acțiunea juridică de față, care n-a fost premeditată decât cu câteva
săptămâni mai înainte de depunerea acțiunii juridice prezente. Nu mi-am planificat
să aștept să ajung la vârsta de 80 de ani pentru a declanșa această acțiune
juridică. Între scrierea cărții și acțiunea juridică de față nu este nicio
legătură premeditată.
Povestea săpunului evreiesc este imaginată
într-un dispreț total față de ființa umană, față de demnitatea umanității, față
de respectul de sine atât de definitoriu pentru un om autentic! Acest respect
este cu totul necunoscut în rândurile FCER. Atât la nivelul liderilor, cât și
la nivelul membrilor de rând! Niciunul nu s-a delimitat de crima împotriva
umanității făcută prin propaganda săpunului evreiesc, crima de care FCER și-a
legat existența vreme de zeci de ani. Inclusiv în momentul de față! Până la
această dată, 11.09.2022, F.C.E.R. nu a dat nicio dezmințire în legătură cu
diversiunea la nivel planetar a săpunului așa zis evreiesc.
Nota bene. Să reținem din literatura
dedicată crimelor împotriva umanității următoarele aspecte:
- Pentru a se proba crimele împotriva
umanității și pentru condamnarea făptuitorilor, este necesară doar probarea
crimelor săvârșite, nefiind nevoie și de dovedirea intenției de a distruge un
grup.
- Crimele contra umanității, indiferent
dacă sunt comise în timp de război sau în timp de pace, așa cum sunt definite
în Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg din 8 ,august și
confirmate prin rezoluțiile Adunării Generale a O.N.U. 3 (I) și 95 (I) din 13 februarie 1946 și 11
decembrie 1946 , sunt imprescriptibile.
Conform DEX „umanitate” are semnificațiile
următoare:
Umanitate s. f. 1. Sentiment de
bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, omenie,
umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni.
- Din lat. humanitas, -atis, fr. humanité.
Cu alte cuvinte, a săvârși „crime
împotriva umanității” înseamnă și atacul pe plan spiritual la semnificația
umanității, atacul la ceea ce am putea numi definiția omului, prin susținerea
unor idei false și denigratorii la adresa ființei umane. Ideea că ființele
umane au putut imagina și înfăptui crime împotriva unor semeni de-ai lor pentru
a transforma cadavrele victimelor în materie primă pentru industria chimică a
săpunului, săpun introdus după aceea în consumul public, este o idee care
atinge profund conceptul de umanitate, depreciind definiția omului, deteriorând
grav conștiința de sine a oricărei ființe umane. Confruntată cu
realitatea/propaganda săpunului evreiesc, conștiința fiecărei ființe umane
suferă un veritabil șoc, este obligată să treacă printr-un proces de reevaluare
drastică a respectului de sine pe care milenii de istorie și cultură l-au sădit
în sufletul și comportamentul omului normal, a omului exponențial. În viziunea
iresponsabilă a celor care au imaginat și promovat ideea săpunului evreiesc,
umanitatea încetează a mai fi legată de sinonimele sale îndătinate: „omenie,
bunătate, blândețe, compasiune, îndurare pentru suferințele altora, compasiune
și bunăvoință față de nenorocirile altora”. Acest veritabil atac la esența
definiției omului nu poate fi catalogat altfel decât o crimă împotriva
umanității!
Notă - Cine dorește poate citi integral
textul Romeo & Julieta la Auschwitz intrând pe blog www.ioncoja.ro la
Librăria Ion Coja. Paginile legate de „săpunul evreiesc” sunt 21, 33-55,
122-150 și 157-161
-------------------------------------------
[1]
https://lege5.ro/Gratuit/gu3dgobt/partea-speciala-codul-penal?dp=gi2tcnbvgi4dc
și https://lege5.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu