Dragii mei enoriași!
Cu prilejul zilei de 8 Martie urăm mamelor, bunicilor,
surorilor, soțiilor, fiicelor noastre și tuturor femeilor din lume sănătate, bucurii, împliniri și
numai bine!
Să ajute Dumnezeu ca glasul, puterea și influența lor
să contribuie mai mult la alungarea răului din lume, a urii dintre oameni și
popoare, a dezmățului și imoralității din zilele noastre. Dumnealor au o
misiune sfântă în planul lui Dumnezeu pentru lume, aceea de a ocroti viața, de
a da naștere și bună educație copiilor, de a face viața mai frumoasă și
idealurile lumii mai mărețe. Dumnealor au misiunea de a apropia lumea mai mult
de Dumnezeu. Ajută-le, Doamne, să-și poată împlini această misiune!
La mulți ani, Doamnelor și Domnișoarelor!
*
Două singurătăți. În Duminica a doua din Postul Mare este rânduită
Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum, iar în Duminica a patra după
Paști Evanghelia vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.
Vindecarea a doi
oameni de către Mântuitorul. Între atâtea vindecări pe care le-a făcut, nu ar
părea ceva ieșit din comun. Și, totuși, despre astea aș vrea să vorbesc.
S-ar părea că ar fi
vorba de doi oameni care sufereau de aceeași boală. Cei mai mulți socotesc că
ar fi vorba de paralizie, deși multe alte boli pot țintui pe cineva la pat.
Important este că erau la fel de neputincioși, la fel de neajutorați și la fel
de singuri în fața suferinței. Sfânta Evanghelie nu ne spune dacă cei doi aveau
familii, părinți, soții, copii. Aflăm doar de cel de la scăldătoarea Vitezda,
că aștepta acolo de…. treizeci și opt de ani! Dumnezeule! Să suporți o boală
atât de cumplită atâția ani, să trăiești din ceea ce se-ndură alții să-ți
arunce ca unui câine, să fii călcat în picioare de cei ce se îngrămădeau să se
arunce în apă și de însoțitorii lor, să faci eforturi disperate de fiecare dată
când se tulbura apa și niciodată să nu poți ajunge să-ți afli izbăvirea, sănătatea,
e cumplit! Și, totuși, el nu renunța.
Nu știm de câți ani
era bolnav cel din Capernaum, știm doar că era dus încoaci-încolo cu patul. Nu
știm dacă cei patru bărbați care-l duceau îi erau rude, vecini, prieteni,
slugi. Important este că aceia erau hotărâți să-l ajute până-n pânzele albe ca
să-și recapete sănătatea. Auziseră de
puterea dumnezeiască a lui Iisus, de minunile pe care le făcea El și fac tot
ce-i omenește posibil ca să-l ducă pe bolnav la El, să-l salveze. Bolnavul din
Capernaum nu este atât de singur și neajutorat ca cel de la Vitezda. Amândoi
erau înconjurați de semeni de-ai lor, numai că cel din Capernaum este ajutat de
apropiații lui, cel de la Vitezda este călcat în picioare, neauzit, nevăzut și
nesprijinit de oameni. Amândoi suferă cumplit de bolile lor, numai că cel din
Capernaum suportă suferința mai ușor, fiindcă cei din jur îi dau o rază de
speranță, o mângâiere, îi sunt alături, pe când cei de la Vitezda ar fi fost
mai bucuroși dacă bolnavul cu pricina ar fi murit și i-ar fi lăsat în pace, nu
i-ar mai fi încurcat.
Din Evanghelie nu
aflăm dacă cei doi erau oameni credincioși, dacă se rugau. Totuși, amândoi mai
nutreau o speranță. ,,- Doamne, nu am om să mă arunce în scăldătoare!” zicea
bolnavul de la Vitezda. Nu avea, dar spera că într-o bună zi se va găsi și acel
om. Așteptase atâția ani, dar nu-și pierduse nădejdea, nu căzuse în disperare,
nu se lăsase să moară, nu-și provocase moartea. Vorba lui este vorbă de om
normal, care analizează corect situația în care se află. Știe ce-i lipsește:
omul cu suflet, omul care să-l ajute, omul care să-i redea speranța. Bolnavul
din Capernaum e-n aceeași situație, numai că pe el îl încurajează cei din jur,
ei îl conving că nu-i totul pierdut. Lucrul acesta îl face să suporte boala mai
ușor, suferința să nu-i fie atât de grea. Însoțitorii lui nu sunt lași:
încurajările lor nu constă doar din vorbe, ci și din fapte. De îndată ce află
că Domnul Iisus a ajuns în orașul lor, iau targa cu cel bolnav, suportă
greutatea și arșița zilei, înving îmbulzeala mulțimii, ba chiar se urcă pe
casă, sparg acoperișul și coboară targa cu bolnavul în fața lui Iisus. Sunt în
stare să se ducă cu bolnavul până la Dumnezeu să-i recapete sănătatea.
Hotărârea lor, eforturile, dârzenia de a duce lucrurile până la capăt, ne fac
să credem că erau niște oameni credincioși. Rezultatul credinței lor nu a fost
zadarnic. Speranța lor s-a împlinit: bolnavul lor a fost vindecat. Iisus nu s-a
supărat, așa cum ar fi fost omenește justificat, ci, dimpotrivă, cu calmul Său
caracteristic, ,,văzând credința lor”, i-a zis bolnavului: ,,Fiule, ție-ți zic,
scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!” Ce bucurie! Să vezi un om țintuit la pat
de ani de zile că se ridică singur, își ia patul în spinare și pleacă spre casa
lui….! Este extraordinar! Numai Dumnezeu putea face o asemenea minune.
Interesant însă e și faptul că bolnavul nici măcar nu-I mulțumește lui Iisus.
Ar fi fost de așteptat. Știm de la cei zece leproși că a rămas mâhnit, când a
văzut că doar unul s-a întors să-I mulțumească. Nu știm nici dacă cei patru
care-l aduseseră pe bolnav I-au mulțumit.
Bolnavul de la
Vitezda șade în mijlocul oamenilor, dar e cumplit de singur. Nimeni nu-i dă o
mână de ajutor, deși el speră. Credea în Dumnezeu? Nu știm. Iată că atunci când
era mai singur, vine la el Însuși Dumnezeu. Nechemat! Erau și alți bolnavi
acolo, care așteptau tulburarea apei, dar Iisus vine doar la el.
Bolnavul spera că cineva îl va ajuta să intre în apă, când se tulbură apa;
Iisus îi spune: ,,- Ia-ți patul tău și umblă!” Cel ce era Stăpânul vieții și al
morții, cel ce făcuse lumea cu puterea Lui, nu mai are nevoie de ajutorul
îngerului care tulbura apa. El are puterea Lui, are putere vindecătoare în Sine
și o împărtășește cui vrea și când vrea El. Nici acest bolnav nu I-a mulțumit
lui Iisus pentru vindecare. Când s-au întâlnit în templu, mai târziu, Iisus i-a
spus: ,,- Iată, te-ai făcut sănătos! De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți
fie ție și mai rău!” Omul, în loc să cadă în genunchi și să-I mulțumească, L-a
arătat iudeilor că El este cel ce l-a vindecat în ziua de sâmbătă, adică Iisus
este vinovatul, pe El să-l pedepsească iudeii că a încălcat legea. Mare e
răbdarea lui Dumnezeu!
Recapitulând cele de
mai sus, reținem că este nevoie să fim aproape de cei în suferință, de cei
bolnavi trupește sau sufletește, să-i ajutăm, să-i mângâiem, să-i ducem la
medic, să le dăm tratamentul de care au nevoie, să ne rugăm pentru ei și pentru
sănătatea lor, indiferent dacă ne sunt rude, colegi, cunoscuți. Acolo unde dăm
ajutorul nostru, Dumnezeu nu rămâne indiferent și ne ascultă rugăciunea, ne
vede strădania, ne împlinește cererea. Acolo unde omul este singur, fie că nu
mai are pe nimeni, fie că toți l-au părăsit, să nu-și piardă speranța. Când nu
mai vin oamenii la el, vine Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu vine cu mâna goală în
vizită. Îi aduce exact ce-i trebuie mai mult: vindecarea, sănătatea, mântuirea.
Măcar să-I mulțumim!
*
Prof. Olga
Buzatu. N-am crezut că va veni vremea, când
despre Doamna Olga se va vorbi la trecut, ca despre cineva care a plecat
dintre noi. Și, totuși, iată că a venit și acel timp! Nu credeam că acel zâmbet
aproape permanent, acea bunătate maternă se va stinge într-o zi.
Așa am cunoscut-o cu mai bine de cincizeci de ani în urmă. Venise cu
familia în Malovăț de mai mulți ani. Se stabiliseră acolo, se obișnuiseră cu
oamenii. Îi cunoșteau pe toți și erau cunoscuți și iubiți. Participau
nestingheriți la clipe de bucurie și de durere ale localnicilor, învățau,
cununau, moșeau, petreceau, într-un cuvânt se înfrățiseră cu oamenii satului, parcă ar fi fost de acolo de când
lumea.
Veniseră de prin Gorj, dar nimeni nu-i socotea venetici, ba, dimpotrivă,
erau de-ai noștri. Organizau serbări, piese de teatru sătesc, încercau să facă
viața mai frumoasă, încercau, pe cât le era posibil, să trezească interesul
față de cultură.
La școală Domnul Nicolae Buzatu era director. Doamna Olga mi-a predat
Geografia și Botanica. La orele domniei – sale se învăța carte. Nu bătea pe
nimeni, nu dădea note rele, dimpotrivă. Avea însă un fel de a fi, un anumit
tact pedagogic, care-l făcea pe cel leneș să învețe și pe cel mai zurbagiu să
se potolească. Ne iubea pe toți și se bucura când intra în clasă. Ne era dragă
și o doream tot veselă și zâmbitoare. Dacă vreunul nu învăța sau nu era
disciplinat, Doamna Olga se întrista. Tristețea dumneaei era mai dureroasă
decât o palmă pe obraz. Erau prea frumoase orele acelea, ca să le profanăm prin
lene, indisciplină sau alte copilării. Era vreme de învățat, era vreme de
glumit la orele dânsei.
Geografia era un obiect destul de greu, dar cu Doamna Olga era ușor și
frumos. Când vedea că ne poticnim la urcuș, organiza concursuri pe clase. Ne
aducea tot felul de broșuri și reviste, cu care ne răsplătea răspunsurile bune.
Multe din întrebările și răspunsurile de la acele concursuri îmi mai stăruie și
azi în amintire, iar în biblioteca mea mai întâlnesc și azi broșuri de la
Doamna Olga.
În clasele de liceu și seminar puține cunoștințe mi-au trebuit să mai
adaug la geografie față de cele ce-mi rămăseseră de la Doamna Olga. Am
călătorit, mai târziu, țara în lung și-n lat, dar o mare parte din bucuria
călătoriilor am filtrat-o prin sufletul elevului cu lecția învățată la orele de
geografie.
La o oră de Botanică ne-a vorbit despre toporași (tămâioare) și ne-a
precizat, printre altele, că din această floare se extrag parfumuri foarte
scumpe. Atunci, privind undeva în zare, peste noi și peste ani, ne-a spus: ,,-
Poate într-o bună zi și dintre voi se vor ridica doamne, care vor folosi parfum
de toporași, sau domni, ale căror soții se vor parfuma astfel! Atunci veți
trece pe lângă mine, care voi fi o băbuță urâtă, cocoșată și zgâită, și vă veți
face că nu mă mai cunoașteți!”
Nu știu dacă dintre numeroasele generații de elevi și eleve ale dumneaei
a folosit vreunul sau vreuna parfum de toporași, dar știu că aproape niciunul
n-a văzut-o pe Doamna Olga bătrână, cocoșată și zgâită. S-a retras demult din
văzul lumii, sfioasă și tăcută și a așteptat în liniște și suferință momentul
marii treceri. A vrut să ne lase imaginea sa de altădată neclintită în memorie,
imaginea de pe când era tânără, frumoasă, zâmbitoare. A trebuit să aflăm din
ziare că a vrut să plece dintre noi. N-a reușit să ne părăsească pe deplin,
căci o bună parte din ființa Domniei-sale a rămas risipită în miile de suflete
ale foștilor săi elevi.
Vă mulțumim pentru tot și pentru toate și vă sărutăm memoria, Doamnă!
Dumnezeu să vă așeze printre florile pe care le-ați iubit atât!
*
Cuvinte
părintești. Suntem în Postul Mare al Sfintelor Paști și socotim potrivit să lăsăm pe
Sfinții Părinți să ne vorbească și să ne sfătuiască despre felul cum trebuie să
ne comportăm în biserică: ,,Când ne adunăm la un loc cu fraţii noştri şi
săvârşim jertfele divine cu preotul lui Dumnezeu, trebuie să nu uităm respectul
şi disciplina pe care le datorăm, să nu facem rugăciuni pretutindeni cu
cuvinte nepotrivite, ci să ne adresăm lui Dumnezeu cu smerenie, nu cu glas
zgomotos, fiindcă Dumnezeu n-ascultă vocea noastră, ci inima noastră şi n-are
nevoie de strigăte, cel ce ne cunoaşte gândurile”(SF. CIPRIAN); ,,La
biserică să vină atât femeia, cât şi bărbatul îmbrăcaţi cuviincios, cu mers
neticluit, păstrând tăcerea, stăpâniţi de dragoste nefăţarnică (Rom.,
12,9), curaţi la trup, curaţi la inimă, pregătiţi ca să se roage lui Dumnezeu”(CLEMENT
ALEXANDRINUL); ,,Cei ce intrăm în casa Domnului să nu umblăm încoace şi
încolo cu mintea, ci dimpotrivă, omul nostru cel dinlăuntru să fie ocupat cu
contemplarea şi rugăciunea”(SF. EFREM SIRUL); ,,Sârguiţi-vă a vă aduna
cât mai des la euharistia lui Dumnezeu şi meditaţi la slava Sa, căci dacă vă
adunaţi deseori la aceasta, se nimicesc puterile satanei, şi în unirea
credinţei voastre piere înrâurirea lui cea rea”(SF. IGNATIE); ,,Preotul,
în pregătirea preaînaltei jertfe, ne cheamă să binecuvântăm pe Dumnezeu pentru
lumea întreagă, pentru cei care ne-au precedat în viaţă şi pentru cei care
trăiesc încă, pentru generaţiile trecute şi pentru generaţiile viitoare. Acest
sublim elan ne înalţă de pe pământ, ne transportă în cer şi din oameni ne
preface în îngeri, căci îngerii alcătuiesc coruri şi nu încetează de a slăvi pe
Dumnezeu pentru bunurile pe care ni le-a dat, ei cântă: „Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“ (Luca, 2, 14).
Dar, ce ne importă în clipa în care nu mai locuim pământul, în care nu mai
suntem oameni? Mult! Nu vă îndoiţi, este un mare bine pentru noi, fiindcă suntem
astfel formaţi pentru iubirea semenilor noştri, a privi interesele lor ca pe
propriile noastre interese(…); ,,Altădată, casele erau biserici, astăzi
biserica a devenit o simplă casă; altădată casele nu adăposteau lucruri
lumeşti; astăzi, în biserică nu sunt lucruri ale cerului, ci se introduc preocupările
vieţii publice. Când Dumnezeu vă vorbeşte, în loc de a asculta în tăcere, voi,
dimpotrivă, vorbiţi de lucruri profane; şi dacă ar fi cu privire la propriile
voastre afaceri! Dar voi spuneţi şi ascultaţi lucruri care nu vă privesc nici
într-un fel. Iată ceea ce îmi smulge lacrimi şi mi le va smulge mereu(…). Bărbatul
să facă parte femeii sale şi tatăl fiului său din cele ce va fi auzit aici (la
biserică), să ceară de la ei reciprocitate, să fie între toţi un perpetuu
schimb de bunuri spirituale... Nu cer să fie luaţi copiii de la studiile lor
obişnuite, nici ca bărbaţii să renunţe la treburile publice. Ceea ce vă cer,
este ca din şapte zile să consacraţi una Suveranului vostru Stăpân(…). Nu aveţi
case, unde să trăncăniţi? Defăimaţi Biserica lui Dumnezeu şi corupeţi pe cei
ce vor să fie înţelepţi şi liniştiţi. Este plăcut ca prietenul să-ţi
vorbească, ca unor cunoscuţi, dar în casă, în piaţă, la baie, nu în biserică,
căci biserica nu este loc de conversaţii, ci de învăţătură(…). Nu numai pentru
Darurile ce sunt puse înainte se pogoară totdeauna Sf. Duh, ci şi pentru
cântările şi rugăciunile credincioşilor(…). Să intrăm în biserică cu tot
respectul cuvenit şi să ascultăm cu frică şi sfială cele ce se vorbesc aici(…).
Fie că trebuie să ascultăm cuvintele dumnezeieşti, fie că trebuie să ne rugăm,
fie că trebuie să ne apropiem de masa aceasta dumnezeiască, fie că trebuie să
facem altceva, toate acestea să fie săvârşite cu frică şi cu cutremur(SF.
IOAN GURĂ DE AUR).
*
Pentru tine,
Maică! Fiindcă este luna în care sunt sărbătorite femeile, redăm mai jos două poezii-rugăciune
dedicate Maicii Domnului, Doamna cerului și a pământului, de către Mihai
Eminescu:
Răsai asupra mea
,,Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină.
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele;
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie”
*
* *
Rugăciune
,,Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!”
*
File de jurnal
– 19 ian. 1984. ,,Am vorbit cu Domnul Mite Măneanu. Am stabilit că-n volumul V-VI din
seria Mehedinți. Istorie și Cultură îmi va băga lucrările Contribuții
privind satul românesc din Transilvania și Banat la începutul secolului al
XIX-lea, Documente etnoistorice inedite din sec. XIX și partea a III-a din Contribuții
privind monografia satului Bârda(III). Mi-a solicitat materiale privind
noua publicație mehedințeană ,,Danubius”, supliment al revistei ,,Orizont” din
Timișoara. Am stabilit că-i voi da ceva despre tradițiile românești.
Mi-a explicat ce-i cu antisemitismul. Evreii, indiferent în ce țară s-au aflat
au căutat să pulverizeze structurile rezistente naționale. Chiar marxismul, cu
al său internaționalism, nu a fost altceva decât această tendință. Oamenii de
bine au înțeles acest lucru și nu s-au lăsat prinși de această forță centrifugă
și au încercat s-o contracareze. Acesta a fost antisemitismul. I-am arătat
lucrarea Părintelui Pr. Prof. Ioan Ionescu, Două foi de zestre. Mi-a
respins-o.
Mămica e bolnavă. Cred că e vorba de gripă.
Tot mai mult mi-e lehamite de viață! Parcă tot mai mult se ascute lupta
pentru existență, partea meschină a vieții.
La Ferma Bârda II a venit o nouă contabilă”.
20
Ianuarie-1984. ,,Am lucrat la Coloana Infinitului, vol. II. Merge greu, dar
merge totuși! Îngrijorarea privind noile sisteme de contractări a cuprins
lumea. Azi a nins și a viscolit. Vreme de adevărată iarnă!”
21
Ianuarie-1984. ,,Am avut servicii în Bârda și Malovăț. Am oficiat înmormântarea lui
Vișan Vasile(71 ani) din Malovăț cu Părintele Gheorghe Sfetcu. Coman Vasile din
Malovăț mi-a spus că dacă ar mai veni alți delegați la biserica din Malovăț și
s-ar comporta ca cei din 13 ianuarie, el i-ar întreba: ,,- Voi sunteți preoți,
mă, sau baptiști?”
Pera Dumitru, paracliserul bisericii din Malovăț, mi-a povestit câteva
întâmplări de pe frontul din U. R. S. S. Noi, românii, eram foarte primitivi
față de nemți. La noi mergeau convoaie de care și căruțe, ei mergeau cu mașini,
motociclete și avioane. Pe români nu-i slăbea cu arpacașul. Dându-și nemții seama
de mizeria în care trăia armata română, au preluat ei problema aprovizionării.
Ajunseseră atunci românii de nu puteau să consume toate alimentele ce li se
dădeau. Primeau câte douăsprezece articole de mâncare pe zi, la care se adăugau
dulciuri, țigări și băuturi. Pe front nu aveau voie să bea apă din fântâni și
puțuri. Li se dădea, în schimb, apă minerală la discreție. Când au început
rușii contraofensiva cu sprijinul americanilor, armatele germană și română au
început să se retragă în dezordine. Rușii urmăreau retragerea din aproape, fără
a deschide foc. Semănau cu niște ciobani, care mânau turmele. Erau foarte
aproape de cei în retragere și le strigau ,,Bucarest, București!” sau ,,Berlin,
Berlin!”
Părintele Ionică Sfetcu s-a dus la București să-și facă analize sau chiar
operație. Se simte mai rău”.
*
Vorba lui
Brâncuși. Constantin Brâncuși a reîntâlnit-o pe Maria Tănase la Expoziția
Internațională de la New York din 1939. I-a spus: „- Mărie, cântă-mi una d'ale
noastre!”, iar Maria i-a cântat Lung îi drumul Gorjului. În timp ce ea
cânta, Brâncuși și-a întors fața către perete pentru a nu i se vedea lacrimile,
spunându-i apoi: „- Când te aud cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc
pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă
înțelegi? Vezi, tu, Mărie? Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul
prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor
de țară, de oltenii mei și ai tăi, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu...
Îmi vine, fată, să las tot, să mă întorc acasă și să mă fac cioplitor în lemn
și piatră pentru toți stâlpii tindelor și meselor de cină... Auzi? Mă
înțelegi?”
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și
donații, astfel: Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrnberg(Germania): 243
lei; Doamna Vâlsan Maria din Tr. Severin: 100 lei; Părintele Pr. Hogea Cătălin-Sebastian
din Craiova: 80 lei; Domnul
Ing. Răchitan Ștefan din Tr. Severin: 50 lei;
Doamna Ciurel
Eugenia din Malovăț a donat 50 lei pentru Fondul Central Misionar.
Domnul Luca D.
Gheorghe din Bârda a achitat 100 lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În ziua de Joi, 6 Aprilie, vom face o vizită la Azilul de bătrâni
de la Gura Văii. Vom duce masa de prânz pentru cele 40 persoane internate acolo(ciorbă
de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac,
prăjituri, suc și apă minerală) și ceea ce va spune conducerea instituției
respective că este necesar. Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin,
fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte costul mesei. Vom reveni în
numărul viitor cu amănunte.
*
Ca în fiecare an, cu prilejul începutului Postului Sfintelor Paști,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a inițiat și anul acesta colecta
pentru Fondul Central Misionar. Sunt poftiți toți membrii Bisericii
Ortodoxe Române să participe la el. Din sumele colectate vor fi subvenționate
instituțiile de binefacere ale Bisericii, vor fi ajutate parohiile sărace, se
vor construi biserici noi.
*
Publicații. În această
perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: Mama, în ,,Armonii culturale”,
Adjud, 26 febr. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); In
memoriam: Dumitru Fărcașu, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 26 febr.
2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); In memoriam: Prof.
Emilia Comișel, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 28
febr. 2023, ediție on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
In memoriam: Prof. I. C. Chițimia, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 28 febr. 2023, ediție on-line(https://ebibliotheca septentrionalis.wordpress.com);
In memoriam: Prof. Dr. Nicolae Fer, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 4 mart. 2023, ediție on-line(https://ebibliotheca septentrionalis.wordpress.com);
,,Scrisoare pastorală” – 488, în ,,Observatorul”,
Toronto(Canada), 4 mart, 2023, ediție și on-line(http://www.observatorul.com);
în ,,Armonii culturale”, Adjud, 5 mart. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 6 mart. 2023, ediție on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 6 mart. 2023, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com);
In memoriam: Arhim. Neonil, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,
an. XXV(2023), nr. 1170(9 mart.), p. 12; Un posibil sfânt mehedințean,
în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1171(16
mart.), p. 12;
*
Zâmbete. ☺ Când mă duc la şef,/Îl
găsesc cu chef;/Când mă duc la chef,/Îl găsesc pe şef”/(Păstorel Teodoreanu); ☺Dacă
nu aveam presă şi televiziune, habar nu aveam de Covid 19. Am fi stat sănătoşi
ca proştii! ☺Ce înseamnă o educaţie bună? Este capacitatea de a suporta
educaţia proastă a altora. ☺Dacă vecinii vă deranjează cu muzica până la trei
dimineaţa, sunaţi la uşa lor pe la cinci şi spuneţi-le că v-a plăcut. ☺Soţia
mea iubeşte cultura. Dimineaţa face circ şi seara teatru.
*
Excursii-pelerinaje.
Joi, 23 martie, vom organiza o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Bârda-Motru-Tg.
Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea
Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie
Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș(catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra
Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană. Mai sunt
câteva locuri!
*
Anunț. ► Facem înscrieri
pentru făclii de Paști. Costă 25 lei/buc. și 35 lei/buc.
*
Apel. Rugăm respectuos pe toți enoriașii parohiei noastre să binevoiască să
curețe mormintele celor dragi ai lor. Vine Marea Sărbătoare a Învierii și e
nevoie de o înnoire, de o înfrumusețare și a locurilor de veci. Cimitirul este
ca o carte de vizită a unui sat. Păstrați-o curată!
*
Program. În cursul lunii
Aprilie avem următorul program de slujbe: 1 Apr.(Bârda-Malovăț); 2 Apr.(Bârda);
8 Apr.(Malovăț-Bârda); 9 Apr.(slujbă la Malovăț dimineața); 10
Apr.(Denie la Bârda, la ora 17); 11 Apr.(Denie la Malovăț); 12 Apr.(Spovedit
și grijit dimineața, la biserică și în sat, la Bârda; denie la Bârda); 13
Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12; Denie la Malovăț); 14
Apr.(Spovedit și grijit adulții, la biserică și în sat, la Malovăț; Denie
la ora 19 la Bârda; Denie la ora 21, la Malovăț); 15 Apr. (Spovedit și
grijit copiii la Malovăț dimineața; pomeniri la ora 19, la Malovăț; Slujba
Învierii cu Sf. Liturghie la Malovăț, la ora 23); 16 Apr.(Slujba
Învierii la Bârda, la ora 3); 17 Apr.(Bârda;
slobozirea Paresimior, la vii); 18 Apr.(Malovăț, slobozirea Paresimilor,
la vii); 22 Apr.(Bârda-Malovăț; slobozirea Paresimilor, la morți); 23
Apr.(Bârda, slujbă; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 29 Apr.(Malovăț-Bârda);
30 Apr.(Malovăț). În restul timpului,
la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă,
la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu