ROTIRI
SOLARE
Rotiri solare, aştrii-n agonie,
Necunoscute
ceruri sorb neantul,
Trăiesc
şi mor visând tăcut Levantul,
Din
clipa stearpă recompun vecie.
Se
roagă-n taina lui hierofantul,
Filtrând
lumina zilei ce-o să vie,
Dar
zodii reci se sting peste câmpie
Şi
prima rază şi-a vândut talantul.
Un
univers şi-o stea clipind fierbinte
Primesc
smerit un astru decăzut
Şi
peste-aceste necuprinse ţinte
Domneşte,
sus, un Soare Absolut.
Un
leagăn e pe vechile morminte
Şi un mormânt în leagăn de-nceput.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu