miercuri, 15 martie 2023

Maria Diana Popescu - Victime ale unei dependenţe vicioase

 




Victime ale unei dependenţe vicioase

Maria Diana Popescu

15 Martie 2023

 

Oamenii de ştiinţă ai prezentului au ales o cale extrem de primejdioasă, anulînd „ştiinţific” concepte creştine fundamentate, cele mai recente teorii ale lor oferind premise pro-distrugere, pro-globalizare. Tot mai mulţi savanţi şi cercetători, pierzîndu-şi simţul realităţii, al moralei deontice şi etice, şi-au canalizat intelectul într-o direcţie distructivă. În slujba nebuniei, în slujba răului îndreptat împotriva umanităţii, inteligenţa lor a devenit extrem de periculoasă. Armele biologice de distrugere în masă, create în „laboratoare” secrete - am în vedere virusurile, vaccinurile aferente, cutremurele şi alte tipuri de „virusuri” (LGBTQ+), care au agresat planeta - sînt rodul unor minţi criminale, aflate în slujba autoerijatei miliţii planetare. Un pericol real pentru viaţa omului sînt condiţionările, strîmtorările şi presiunile permanent inoculate prin manipularea informaţiei, prin propaganda abil regizată de instituţiile media-mercenare. Amploarea înşelătoriilor, prezenţa toxinelor biochimice care ne zîmbesc din alimentele iradiate sau modificate genetic, din pasta de dinţi, din apă tratată cu substanţe cancerigene, din medicamentele cu nanoparticulele de grafen, promovate violent de lanţurile de farmacii, sînt parte a unui război secret, care, afirmă voci avizate, urmăreşte reducerea drastică a populaţiei planetei. Adăugăm acestora, războaiele fizice şi calamităţile ucigătoare, deloc naturale, ca parte a unui alt război geodezic.

 

Manevrele politice şi măsurile sociale drastice aplicate populaţiei lumii fac parte din agenda abuzurilor fără precedent moşite de promotorii noii ordini mondiale, pretextul predilect al acestor criminali fiind lupta împotriva virusurilor, îmbolnăvirilor, împotriva terorismului, de care, practic, chiar ei se fac vinovaţi. Promovate ca măsuri de eliberare, de dezvoltare şi progres, programele diabolice puse în practică de teroriştii din „cancelaria” lumii, sub pretextul cercetării sau tratării, sînt experimente cu consecinţe devastatoare, care au crescut numărul morţilor subite în întreaga lume. Odată cu aceste alunecări ale minţii, odată cu aceste mutaţii majore, în jurul axei lumii au luat naştere războaiele provocate artificial, terorismul real sau inventat, sărăcia, violenţa, protestele, conflictele interetnice şi militare, criminalitatea organizată, iar existenţei umane, de la relaţiile sociale pînă la cele economice şi politice, i s-au deturnat sensurile.

 

Reduşi treptat la o masă de consumatori supuşi, am devenit părtaşi, independent de voinţa noastră, la o întreagă operaţiune de sufocare, de distrugere a individualităţii noastre. Realitatea crudă ne strînge, ne constrînge, de pe poziţia contrazicerii firii naturale, anulînd treptat libertatea noastră. Trăim cufundaţi într-o lume a fricilor isterizate, o lume a  deznădejdii, o lume a pericolelor majore! Nu ne mai concentrăm asupra realităţii evidente, asupra marilor problematizări de tip social şi ontologic. Presiunea distructivă a „dumnezeilor planetei” şi angrenarea zilnică în multitudinea de manipulări şi microclimate virtuale ne-a anesteziat spiritul, ne-a făcut să uităm cine sîntem. Evoluţia omului nu înseamnă acceptarea jugului sau preluarea şi folosirea informaţiilor, fără o prealabilă analiză, ci şi o trezire! O creştere  în spirit, în raţiune, în adevăr şi în credinţa că evoluţia trebuie să ne ridice. Este o binefacere în a ne ajuta traiul cu  realizările ştiinţelor moderne, dar nu trebuie lăsate să ne înfeudeze. Prin ele trebuie să căutăm şi calea spre spiritualitate, pe care a căutat-o, de exemplu, la vremea sa, medicul şi filosoful Angelus Silesius şi, de ce nu, nedreptăţitul savant Nicolae Paulescu al nostru.

 

Mai multe scenarii ale oamenilor de ştiinţă merg spre concluzia că trebuie să ne reinventăm ca specie, trebuie să născocim o artă şi o cultură proprii timpului prezent. Un „Matrix” în care oamenii sînt aruncaţi precum  piesele unui robot stricat. Scopul, afirmă ei, fiind acela de a ne ajuta în lupta împotriva realităţii, percepută ca limită. Amintindu-mi de José Ortega y Gasset care avertiza că „o lume prea plină de posibilităţi produce malformaţii”, e simplu de înţeles că una dintre „malformaţiile” care ar putea degenera într-o „maladie” universală este racordarea omului modern la tot felul de extensii tehnice sofisticate pentru firea lui, multe dintre ele afectînd traiectoria naturală şi sănătatea fizică. Ca să fie uşor de stăpînit, omului i se ataşează periodic diverse extensii cu grad înalt de inovaţie, al căror limbaj depăşeşte pe cel al firii naturale. Existenţa bazată pe principiul stăpînirii prin controlul total îi transformă în acelaşi timp pe stăpîni şi stăpîniţi în victime ale unei dependenţe vicioase, ostilitatea, supremaţia şi nevoia devenind inseparabile. În sînul acestei ecuaţii va funcţiona tot timpul un lanţ trofic vicios, ostilitatea refulată în slujba nevoilor de tot felul, va întreţine stăpînirea şi supunerea omului de către potentaţii vremii.

 

Un alt fenomen care exploatează dintr-un unghi deformat problemele omului contemporan este mesajul-şoc, ca strategie promoţională a societăţii de consum. Şi mă gîndesc la Joyce, de pildă, un experimentalist repudiat la vremea lui, care descria în literatura sa fapte scabroase, demne de toată sila doamnelor din înalta societate. La fel s-au petrecut lucrurile cu cîţiva reprezentanţi ai teatrului absurd, cum ar fi Beckett, Adamov, Arrabal, ultimul de o violenţă artistică fără precedent, tăia gîşte, în direct,  pe scenă, în faţa spectatorilor. Aşadar, fie că vorbim despre televiziune, presă scrisă sau vorbită, despre teatru, film, literatură, muzică, arte plastice, dans, mesajul-şoc (reprezentat prin agresiune, acte criminale, moarte, dezmăţ, prostituţie, LGBT+ şi sînge), este actorul principal, acceptat în arhitectura interioară a omului, pentru că amăgeşte cu beatitudinea călduţă a iluziei, de fapt, fiind vorba de o extensie nefastă care îi devorează conştiinţa, precum în mitologia greacă Timpul (Chronos) îşi devora copiii. Ni se dictează din mai multe unghiuri, cu mijloace agresive şi obligatorii, să nu mai vedem în Creatorul Suprem binele care acţionează prin iubire şi ascultare.

 

Haosul l-a acaparat aproape complet pe om şi l-a făcut prea încrezător în forţele proprii, pentru a se mai raporta la un Dumnezeu al Bibliei, „un Dumnezeu simplu şi perimat”, cum Îl numesc, neştiutori, ateii. Înregistrarea unui deficit sufletesc profund nu se mai salvează prin împrumuturi nerambursabile de la UE! Vom fi pierduţi definitiv dacă punem armele spiritului jos. Iată de ce, învăţătura lui Hristos e acum mai necesară ca oricînd. De-a lungul a două milenii credinţa a ţinut omenirea aproape de Creatorul Suprem, de care sîntem legaţi prin ontogeneză şi iubire. Faţă în faţă cu globalizarea agresivă, creştinismul se apără cu propriile braţe, strategia sa fiind o „ofensivă a porţilor deschise spre iubire tuturor”, prin reconcilierea inteligentă cu societăţile moderne, nu prin compromisuri, ci prin apropierea omului de Dumnezeu. În degringolada tragică a prezentului numai EL este drumul spre înţelegerea şi soluţionarea crizei morale în care e împinsă şi scufundată tot mai mult fiinţa umană.

 

Aranjament grafic - I.M.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu