Victime
ale unei dependenţe vicioase
Maria
Diana Popescu
15
Martie 2023
Oamenii de ştiinţă ai prezentului au ales
o cale extrem de primejdioasă, anulînd „ştiinţific” concepte creştine
fundamentate, cele mai recente teorii ale lor oferind premise pro-distrugere,
pro-globalizare. Tot mai mulţi savanţi şi cercetători, pierzîndu-şi simţul
realităţii, al moralei deontice şi etice, şi-au canalizat intelectul într-o
direcţie distructivă. În slujba nebuniei, în slujba răului îndreptat împotriva
umanităţii, inteligenţa lor a devenit extrem de periculoasă. Armele biologice
de distrugere în masă, create în „laboratoare” secrete - am în vedere
virusurile, vaccinurile aferente, cutremurele şi alte tipuri de „virusuri”
(LGBTQ+), care au agresat planeta - sînt rodul unor minţi criminale, aflate în
slujba autoerijatei miliţii planetare. Un pericol real pentru viaţa omului sînt
condiţionările, strîmtorările şi presiunile permanent inoculate prin
manipularea informaţiei, prin propaganda abil regizată de instituţiile
media-mercenare. Amploarea înşelătoriilor, prezenţa toxinelor biochimice care
ne zîmbesc din alimentele iradiate sau modificate genetic, din pasta de dinţi,
din apă tratată cu substanţe cancerigene, din medicamentele cu nanoparticulele
de grafen, promovate violent de lanţurile de farmacii, sînt parte a unui război
secret, care, afirmă voci avizate, urmăreşte reducerea drastică a populaţiei
planetei. Adăugăm acestora, războaiele fizice şi calamităţile ucigătoare, deloc
naturale, ca parte a unui alt război geodezic.
Manevrele politice şi măsurile sociale
drastice aplicate populaţiei lumii fac parte din agenda abuzurilor fără
precedent moşite de promotorii noii ordini mondiale, pretextul predilect al
acestor criminali fiind lupta împotriva virusurilor, îmbolnăvirilor, împotriva
terorismului, de care, practic, chiar ei se fac vinovaţi. Promovate ca măsuri
de eliberare, de dezvoltare şi progres, programele diabolice puse în practică
de teroriştii din „cancelaria” lumii, sub pretextul cercetării sau tratării,
sînt experimente cu consecinţe devastatoare, care au crescut numărul morţilor
subite în întreaga lume. Odată cu aceste alunecări ale minţii, odată cu aceste
mutaţii majore, în jurul axei lumii au luat naştere războaiele provocate
artificial, terorismul real sau inventat, sărăcia, violenţa, protestele,
conflictele interetnice şi militare, criminalitatea organizată, iar existenţei
umane, de la relaţiile sociale pînă la cele economice şi politice, i s-au
deturnat sensurile.
Reduşi treptat la o masă de consumatori
supuşi, am devenit părtaşi, independent de voinţa noastră, la o întreagă
operaţiune de sufocare, de distrugere a individualităţii noastre. Realitatea
crudă ne strînge, ne constrînge, de pe poziţia contrazicerii firii naturale,
anulînd treptat libertatea noastră. Trăim cufundaţi într-o lume a fricilor
isterizate, o lume a deznădejdii, o lume
a pericolelor majore! Nu ne mai concentrăm asupra realităţii evidente, asupra
marilor problematizări de tip social şi ontologic. Presiunea distructivă a
„dumnezeilor planetei” şi angrenarea zilnică în multitudinea de manipulări şi
microclimate virtuale ne-a anesteziat spiritul, ne-a făcut să uităm cine
sîntem. Evoluţia omului nu înseamnă acceptarea jugului sau preluarea şi
folosirea informaţiilor, fără o prealabilă analiză, ci şi o trezire! O
creştere în spirit, în raţiune, în
adevăr şi în credinţa că evoluţia trebuie să ne ridice. Este o binefacere în a
ne ajuta traiul cu realizările
ştiinţelor moderne, dar nu trebuie lăsate să ne înfeudeze. Prin ele trebuie să
căutăm şi calea spre spiritualitate, pe care a căutat-o, de exemplu, la vremea
sa, medicul şi filosoful Angelus Silesius şi, de ce nu, nedreptăţitul savant
Nicolae Paulescu al nostru.
Mai multe scenarii ale oamenilor de
ştiinţă merg spre concluzia că trebuie să ne reinventăm ca specie, trebuie să
născocim o artă şi o cultură proprii timpului prezent. Un „Matrix” în care
oamenii sînt aruncaţi precum piesele
unui robot stricat. Scopul, afirmă ei, fiind acela de a ne ajuta în lupta
împotriva realităţii, percepută ca limită. Amintindu-mi de José Ortega y Gasset
care avertiza că „o lume prea plină de posibilităţi produce malformaţii”, e
simplu de înţeles că una dintre „malformaţiile” care ar putea degenera într-o
„maladie” universală este racordarea omului modern la tot felul de extensii
tehnice sofisticate pentru firea lui, multe dintre ele afectînd traiectoria
naturală şi sănătatea fizică. Ca să fie uşor de stăpînit, omului i se ataşează
periodic diverse extensii cu grad înalt de inovaţie, al căror limbaj depăşeşte
pe cel al firii naturale. Existenţa bazată pe principiul stăpînirii prin controlul
total îi transformă în acelaşi timp pe stăpîni şi stăpîniţi în victime ale unei
dependenţe vicioase, ostilitatea, supremaţia şi nevoia devenind inseparabile.
În sînul acestei ecuaţii va funcţiona tot timpul un lanţ trofic vicios,
ostilitatea refulată în slujba nevoilor de tot felul, va întreţine stăpînirea
şi supunerea omului de către potentaţii vremii.
Un alt fenomen care exploatează dintr-un
unghi deformat problemele omului contemporan este mesajul-şoc, ca strategie
promoţională a societăţii de consum. Şi mă gîndesc la Joyce, de pildă, un
experimentalist repudiat la vremea lui, care descria în literatura sa fapte
scabroase, demne de toată sila doamnelor din înalta societate. La fel s-au
petrecut lucrurile cu cîţiva reprezentanţi ai teatrului absurd, cum ar fi
Beckett, Adamov, Arrabal, ultimul de o violenţă artistică fără precedent, tăia
gîşte, în direct, pe scenă, în faţa
spectatorilor. Aşadar, fie că vorbim despre televiziune, presă scrisă sau
vorbită, despre teatru, film, literatură, muzică, arte plastice, dans,
mesajul-şoc (reprezentat prin agresiune, acte criminale, moarte, dezmăţ,
prostituţie, LGBT+ şi sînge), este actorul principal, acceptat în arhitectura
interioară a omului, pentru că amăgeşte cu beatitudinea călduţă a iluziei, de
fapt, fiind vorba de o extensie nefastă care îi devorează conştiinţa, precum în
mitologia greacă Timpul (Chronos) îşi devora copiii. Ni se dictează din mai
multe unghiuri, cu mijloace agresive şi obligatorii, să nu mai vedem în
Creatorul Suprem binele care acţionează prin iubire şi ascultare.
Haosul l-a acaparat aproape complet pe om
şi l-a făcut prea încrezător în forţele proprii, pentru a se mai raporta la un
Dumnezeu al Bibliei, „un Dumnezeu simplu şi perimat”, cum Îl numesc,
neştiutori, ateii. Înregistrarea unui deficit sufletesc profund nu se mai
salvează prin împrumuturi nerambursabile de la UE! Vom fi pierduţi definitiv
dacă punem armele spiritului jos. Iată de ce, învăţătura lui Hristos e acum mai
necesară ca oricînd. De-a lungul a două milenii credinţa a ţinut omenirea
aproape de Creatorul Suprem, de care sîntem legaţi prin ontogeneză şi iubire.
Faţă în faţă cu globalizarea agresivă, creştinismul se apără cu propriile
braţe, strategia sa fiind o „ofensivă a porţilor deschise spre iubire tuturor”,
prin reconcilierea inteligentă cu societăţile moderne, nu prin compromisuri, ci
prin apropierea omului de Dumnezeu. În degringolada tragică a prezentului numai
EL este drumul spre înţelegerea şi soluţionarea crizei morale în care e împinsă
şi scufundată tot mai mult fiinţa umană.
Aranjament grafic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu