Ioan Miclău-Gepianu - DOAMNE, ALT PĂCAT NE-NDEAMNĂ

 

DOAMNE, ALT PĂCAT NE-NDEAMNĂ

(RUGĂCIUNE)

 

(Versiune nouă)

 

~*~

 

”Nu știu când au mai fost vremuri

De-așa crâncenă mișcare,

De-așa doruri, de-așa gânduri

Pe al Terrei dragi hotare!”

 

Nici odihnă n-au, să vadă

Artele puse pe rug,

Oameni mari cu bună carte,

Parcă din adins produc

O ne-nțeleasă lansare,

Motivând cum versul clasic,

Azi valoare nu mai are;

Tot cei grai frumos și dulce,

Tot din sacra noastră fire,

E-un folclor trecut, și-al ține

Ar fi mare rătăcire!

”Doamne, ascultă Rugăciunea,

Adă pacea și iubirea-n toată lumea”.

”Doina noastră românească,

E născută să trăiască;

Cărturarii-au zis de veacuri,

Cum, prin ea respiră Neamul,

Ea e floarea Limbii noastre,

Ea ne poartă-ntreg aleanul,

Ea vibrează-n suflet timpul

Vremilor străvechi, primare,

Ne dă veacurilor simbol,

Ne dă vise viitoare!

Versul ei e plăsmuirea

Matematicei creații,

De pe când vibra eternul,

Cu primarele-i vibrații,

Ritmul versului, iubirea

Au înmugurit viața:

”Nu distrugeți nemurirea!”

Doamne, auzi-ne Rugăciunea!

 

~*~

10/03/2023

Distinsului Prieten BEN TODICĂ,

Cu mult respect ți prețuire,

Ioan Miclău-Gepianu