Paris
orașul îndrăgostiţilor şi al luminii versus infecţia actuală
Gabriel
Ungureanu, doctor în psihologie
12
Martie 2023
Sigur că Oraşul Luminilor este uimitor
pentru un gura-cască român, american sau japonez. Sigur că viaţa la Paris este
foarte scumpă şi rafinată, dar totodată nu ai putea crede niciodată că în Paris
siguranţa turistului dar şi a localnicului este zero. Zero barat. De ce? Pentru
că peste tot în jurul marilor obiective turistice apar hoţii de buzunare,
precum şi prăduitorii dar şi tăinuitorii. Aceste entităţi cu chip de om mişună
precum viermii într-un hoit de cal şi otrăvesc tot ce ar trebui să aducă o bucurie
pentru amărâtul de turist care a venit la Paris să caşte ochii la vestigiile
trecutului glorios al Franţei ori la locaţiile romantice vestite. O clipă de
neatenţie, doar o fracţiune de secundă şi îţi vor fura bagajele, cardurile,
id-ul dar şi banii.
Că vei călători la Versailles sau că vei
merge la Luvru ori prin metroul parizian trebuie să ai o foarte mare grijă de
bunurile tale, altminteri te vei expune unei mari nenorociri administrative ori
poate şi mai grav. Vei ajunge să umbli pe la poliţie ori pe la ambasade şi vei
intra într-o foarte lungă şi complicată procedură de indentificare şi dacă nu
ai un ajutor, pe cineva care să îţi trimită bani, acte sau sprijin
administrativ vei intra într un blocaj total din care nu te va scoate nimeni
(pe cei de la ambasada noastră îi doare în „zbanţ” de tine) pentrut că în
Franţa fiecare pas costă mulţi, foarte mulţi bani. Hoţii de buzunare (în
principal români degeneraţi, rromi şi magrebieni dar şi asiatici) mişună peste
tot ca o maree otrăvită, care produce peste tot dezolare şi suferinţă de
nedescris grupurilor de turişti fie ei englezi, americani, români sau japonezi.
Eu cred că autorităţile locale se
sforţează din greu să stavilească valul de infracţionalitate din Paris dar
scremetele poliţiei naţionale franceze de a aborda acest fenomen generalizat
deja în Oraşul Îndrăgostiţilor (de furturi) sunt puse într-o mare dilemă: să-i
aresteze pe aceşti ultracunoscuţi criminali simpatici, care provin în principal
din România, Veselul Orient şi din Exotica Africa sau să le respecte acestor
„năpăstuiţi înlăcrimaţi” ai sorţii „drepturile omului” şi prezumţia de
nevinovăţie (susţinută de sute de camere video care îi suprind clar în
exerciţiul ,,supravieţuirii” zilnice) şi astfel să închidă încă o dată ochii
zeiţei legate deja la ochi, pentru a lăsa să prospere şi mica lor industrie
financiară care recoltează zeci si sute de mii de eurodolari pe zi. Pentru că
dacă îi vor sălta, aceşti „domni” vor urla cât îi ţin bojocii că sunt
discriminaţi, că nu li se respectă drepturile, că au o viaţă grea, copii mulţi
şi că nu au ce mânca. Mon Dieu! Prin comparaţie, poţi observa la fiecare colţ
de stradă că nu există muzeu sau locaţie unde să nu se facă controlul
antiterorist cu politişti şi jandarmi duri şi plini de energie care se uită urât
la tine turistul (că de, poate esti vreun terorist dar ,firesc şi cumva
incorect politic, se uită foarte frumos şi seducător la colegele lor de tură pe
care le dezbracă din priviri, cu câini fioroşi super antrenaţi şi dube sinistre
acunse după fiecare colţ de stradă, dar nimeni din acestă armada nu acţionează
să stârpească această plagă spurcată a hoţilor care le cariază încet şi sigur
societatea.
Cu siguranţă Parisul s-a urâţit, s-a schimonosit şi în
final a ajuns un loc al groazei, hidos şi nesigur, populat foarte corect
politic, printre alţii şi cu cetăţeni
francezi la a treia generaţie precum şi cu emigranţi care vor bani fară muncă,
ţipând şi urlând pe stradă. Nici gând de eleganţa tradiţională, de brânzeturi
şi vinuri alese (apropo nu este chiar aşa, am încercat eu nişte feluri de
brânză şi vinuri franţuzeşti destul de scumpe şi pot să spun că nu am fost
foarte impresionat comparativ cu minunăţiile noastre româneşti care exprimă
esenţe oenologice şi gastronomice naturale şi pline de savoare) în aceea stare de graţie de bucurie şi bon
ton. Chiar dacă nu te pricepi poţi observa uşore echipe dezgustătoare de
orientali, magrebieni, africani şi etnici români care pândesc în metrou sau pe
la muzee ori prin biserici cum să smulgă portofele din borsete ori să
deposedeze fin de bagaje vreun turist neatent şi în presa franceză se spune că
au acumulat averi extraordinare din furatul portofelelor.
Este o industrie fluviu care nu se opreşte
sub nici o formă pentru că are două puncte de reazim:
- susţinerea tacită a autorităţilor şi
politicienilor;
- sistemul legal constituit din poliţişti
cu rang înalt, avocaţi şi legi „de drept” care îi apără pe hoţi să nu fie
lezaţi în onoarea lor de hoţi mizerabili de diferitele pedepse ale codului
penal.
Oameni buni, când mergeţi la Paris (dar şi
la Barcelona, Roma sau Milano) aveţi grijă ca de ochii din cap de actele dvs,
de banii şi de bunurile dumneavoastră, pentru că, gazdele (franceze în acest
caz) nu au ce să facă şi mai ales nu au curaj sa facă nimic pentru dumneavoastră.
Nu vă zgârciţi la bani şi călătoriţi doar cu taxiul, nu folosiţi metroul sau
autobuzul decât în situaţia în care călătoriţi în grupuri în care să vă puteţi
apăra şi supraveghea unii pe ceilalţi îndeaproape şi cu atenţie sporită. În
metrou la orele de vârf se practică zmulgerea genţilor şi a borsetelelor de
către hoţii care conlucrează în echipe mari de 10-15 persoane sau chiar mai
mari. Eventualele victime sunt indentificate încă de la bistrourile unde au
servit ceva. Diverse persoane de culoare vin să te impresioneze cerând un euro
şi după ce au observat unde ai pus portofelul dau semnalul reţelei care te
preia mai ceva decat o echipă de filaj profesionist. Din acel moment nu mai ai
scăpare şi ţi se va sustrage portmoneul, ori mai subtil ori prin îmbrâncire şi
smulgere. Probabil că mai există şi
cetăţeni cinstiţi dar aşa cum arată acum Parisul este o cloacă infectă plină de
hoţi şi hoaţe în acţiune! Şi este clar ca bună ziua că ei hoţii sunt în acţiune
pentru că sunt lăsaţi! Dacă ar dori, aparatul de inteligenţă al Franţei într-o
săptămână ar eradica pentru totdeauna hoţii de buzunare din Franţa dar nu sunt
lăsaţi să cureţe această plagă datorită aparatului globalist-socialist care
invocă drepturile omului pentru zecile de mii de hoţi din Paris. Adică ceva de
genul „proletari din toate ţările uniţi-vă şi furaţi lumea pe stradă” .
Dar victimele zilnice ale hoţilor de
buzunare ce sunt? Nu sunt tot muncitori în marea lor majoritate? De ce aţi
asmuţit această ceată de bestii contra muncitorilor din alte ţări care vă
vizitează vechiturile voastre uneori insalubre pe bani grei? Curtea Miracolelor
a reânviat şi a cuprins întregul Oraş al Luminii ca o caracatiţă funestă care
sufocă acest oraş odinioară măreţ! Aceasta este Franţa? Aceasta este Gloria şi
Onoarea Franţei? Să vii la Paris şi să fii furat? Mai acordaţi „Legiunea de
Onoare” diverselor personalităţi marcante? Pentru ce, în condiţiile în care
capitala Franţei este într-o condiţie abjectă de murdărie morală şi degradare a
siguranţei vieţii? Şi măcar dacă aceste bestii ar avea vreo aură de haiduci
care fură de la bogaţi şi dăruiesc săracilor dar această ciumă umană fură tot
de la muncitori şi atunci cum rămâne cu neomarxismul pe care îl molfăiţi zilnic
în politica voastră stupidă?
Ştiu, de fapt vă doare în „zbanţ” de
muncitori şi de dramele lor. Ăia nu sunt buni decât la vot să vă certifice
aparenţele de democraţie. Cum se numesc decidenţii politici şi poliţiştii care
tăinuiesc furturile? Sau probabil or fi ajuns atât de rău încât se pretează şi
ei la o şpagă discretă fără să se prindă partenerii strategici N.A.T.O. de
peste Canalul apropiat sau de peste Gârla Mare? Asta s-ar putea numi o
vulnerabilitate în limbajul vostru elevat?!
Păcat. Credeam că avem ce învăţa de la
„sora noastră mai mare”, Franţa. M-am cam înşelat. Cred că Napoleon al III-lea
se răsuceşte în mormânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu