MARIAN ILIE - Spectacol la Brașov - P I S I CI L E

 

Spectacol la Brașov

 

 

~*~

 

Vi-l prezentam, pe la-nceput de an

Pe Don Quijote-al nostru, Adrian

Munteanu, mângâiat pe-ascuns cu harul

De muze de pe Vârful Postavaru

Care de ani, încetul cu încetul

Sculptează-n lemn de brad și pin sonetul

Și după luni de muncă pe-ndelete

Își ia în cârcă traista de sonete

Oprindu-se din cand în cand prin piețe

Dând c-un surâs la trecători binețe

Scoțând cate-un sonet sculptat din sac

Și oferindu-l, simplu, fără trac

Celor opriți din curiozitate

De-a ști ce se mai vinde prin cetate

Uimiți de-așa un gest misionar

- Că el nu vinde, el oferă-n dar…

 

~*~

MARIAN ILIE

 

 

Eu nu vreau să văd lumea în zdrențe. Mai bine mă joc

 

P I S I CI L E

 

 

~*~

 

Trăia într-un sătuc o bătrânică

Și, ca orice bătrân, are pisici.

Una-i slăbuță, alta e voinică.

La șoareci ele trag, că sunt mai mici.

 

Una e albă, alta este neagră.

Pisica albă prinde șoricei

Care sunt negri, cu blănița-ntreagă

Și, cum spuneam, să fie mititei.

 

Pisica neagră albi șoareci va prinde.

Șoarecii albi mănâncă pâine neagră

Și-astfel povestea noastră se întinde

Și chiar începe să ne fie dragă.

 

Șoarecii negri albă pâine vor,

Iar pâinea neagră se cocea mai bine

Într-un alb cuptoraș, lucrând cu spor.

Dar pâinea albă în ce se mai ține?

 

Ea se cocea într-un negru cuptor

Ce se afla în casa mare, albă,

Așa precum cuptorul alb, ușor,

Se-afla în casa neagră, ziua dalbă.

 

Casa cea neagră la un alb râu este,

Iar casa albă e la negrul râu.

Din alb și negru, negru-i, nici poveste.

Din alb cu alb, tot alb, ținut în frâu.

 

Râul cel negru izvorăște lin

Dintr-o pădure albă, e frumos,

Iar râul alb apare el, senin

Dintr-o pădure neagră, de-abanos.

 

Pădurea neagră crește doar la soare.

Alba pădure, doar când luna vine,

Iar albul este singura culoare,

Ca noaptea ce-nfășoară bolți senine.

 

Ați înțeles ceva? Să vă explic.

Vorbeam despre culori. Sunt numai două,

Ori alb, ori negru, altceva nimic.

Sunt prețioase astfel amândouă.

 

Ne-ntoarcem la pisicile bătrânei.

Pisica albă, când iese afară,

Se face ziuă, precum rochia zânei.

Când iese mâța neagră, este seară.

 

~*~

Adrian Munteanu