Puterea
cărților într-o lume incertă
Dorina
Măgărin
24
aprilie 2026
Într-o epocă marcată de motive
covârșitoare de îngrijorare pentru starea planetei și viitorul omenirii,
cuvântul pesimism devine tot mai des folosit.
Noam Chomsky, în colecția intitulată
sugestiv „Optimism over Despair” (n.n. „Optimism peste disperare”), pune
problema optimismului și pesimismului ca pe o bifurcație: putem fi fie
optimiști în ceea ce privește posibilitățile de viitor, fie pesimiști, adică
disperați, adică pur și simplu „să renunțăm”. În mod similar și aproape
simultan, Steven Pinker, în cartea sa „Iluminismul acum”, pledează pentru
credința în progres împotriva a ceea ce el consideră a fi un curent răspândit
de „pesimism” sau o credință în declinul cultural.
Reflectând dintr-o altă perspectivă,
Marilynne Robinson atacă fenomenul „întotdeauna la modă” al pesimismului
cultural, care are „consecința negativă de a reduce nivelul aspirației, simțul
posibilului” sau chiar de a „încuraja un fel de panică sumbră, o stare de vis
colectivă în care recurgerea la remedii teribile este inspirată de iluzii de
amenințare mortală”.
Chiar și copilul nenăscut din romanul
„Nutshell” al lui Ian McEwan subliniază cu înțelepciune că pesimismul nu este
altceva decât o slăbiciune intelectuală, un refuz de a vedea că lucrurile nu au
fost niciodată mai bune decât în societatea occidentală modernă: „Pesimismul
este prea ușor…”
Potrivit lui Noam Chomsky: „Avem două
opțiuni. Putem fi pesimiști, renunța și contribui la asigurarea faptului că se
va întâmpla ce e mai rău. Sau putem fi optimiști, putem profita de
oportunitățile care există cu siguranță și poate putem contribui la o lume mai
bună. Nu prea avem de ales.”
Cei care au ales optimismul, au participat
marți, 21 aprilie, de la ora 18:00, la Librăria Cărturești din Piața Operei,
Timișoara, pentru a fi alături de Robert Șerban, la lansarea cărții „Știu pe
cineva”, apărută la Polirom, anul acesta.
Au prezentat cartea: Cristina Chevereșan
și Grațiela Benga-Țuțuianu, iar moderatoare a fost: Oana Doboși.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din
România Lansările de carte s-au consacrat în conștiința publică ca evenimente
ce oferă cititorilor și iubitorilor de carte oportunitatea de a participa la
manifestări interesante, de a-și întâlni autorii preferați, de a simți o
experiență diferită din contactul lor cu cărțile și, cel mai important… de a se
cunoaște.
Librăria Cărturești a devenit arhiplină în
seara de marți, 21 aprilie, confirmând încă o dată interesul publicului
timișorean pentru literatura de calitate.
În cadrul evenimentului, Prof. univ. dr.
habil. Cristina Chevereșan a menționat: „Cartea «Știu pe cineva» vorbește
despre lumea de lângă noi pusă la microscop, adunată în niște pastile literare
care se înghit cu regularitate, cu observație atentă și un fel de amestec de
implicare și detașare, de tandrețe și amuzament, cu o atenție infinită la ton,
la voce, la detalii, la capacitatea de a captura aceste fragmente din cotidian,
de viață reală”, iar criticul literar Grațiela Benga a spus că „acest volum se
citește în câteva ore,… se concentrează asupra unor frânturi din viață, cu
toată frumusețea, cu tot derizoriul, cu tot plictisul, dar și cu toate
surprizele de care avem parte în fiecare zi. Fiecare povestire surprinde
printr-un alt aspect, având o anumită doză de neprevăzut… Ce se schimbă? Se
schimbă chipurile noastre, vârstele, atitudinile, reacțiile. Se schimbă până și
percepția noastră. Ce nu se schimbă? Nu se schimbă finitudinea noastră și
faptul că ne trecem”.
Autorul Robert Șerban, președintele
Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timiș, a vorbit despre cum scrie, de
unde se inspiră și de ce scrie: „Marea provocare a acestei tehnici este să joci
șah cu tine însuți, să nu știi ce vei muta și să fii cinstit cu tine însuți
până la capăt. Știu ce scriu, dar, la un moment dat, povestea și personajele se
blochează. Câteodată îmi pică fisa pe loc, altădată a doua zi sau peste o
săptămână ori chiar mai mult…”.
Robert Șerban a mai mărturisit că este
foarte atent la ceea ce se întâmplă în jur, și datorită faptului că a activat
mult timp în presa cotidiană.
Plecând de la frumosul eveniment, nu pot
decât să vă amintesc versurile unuia dintre cei mai importanți poeți de limbă
germană, supraviețuitor al Holocaustului, Paul Celan: „Noi stăm îmbrățișați în
fereastră, ei se uită de pe stradă la noi:/ e timpul ca omul să știe!/ E timpul
ca piatra să consimtă-a-nflori,/ ca nerăbdării să-i bată o inimă./ E timpul ca
timpul să vină./ E timpul.”
https://share.google/LCVxr4zoXU4V6ouFU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu