N. Grigorie Lăcrița - Internetul lucrurilor - Când obiectele din dotarea noastră devin „turnători” tăcuți

 

Internetul lucrurilor - Când obiectele din dotarea noastră devin „turnători” tăcuți

Jurnalistică

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Art-emis

21 Aprilie 2026

 

„Astăzi, tehnologia nu mai este doar un instrument pe care îl folosim; ea a devenit un mediu care locuiește cu noi și care ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine” (Yuval Noah Harari)

„Internetul lucrurilor” (IoT) sună ca o promisiune a confortului total, dar pentru omul simplu, realitatea este mult mai tulburătoare. Internetul Lucrurilor reprezintă, practic, „sistemul nervos” al supravegherii moderne. Obiectele devin „turnători” tăcuți în propria noastră casă.

Imaginați-vă că fiecare obiect pe care îl dețineți - de la mașina de spălat și televizor, până la aspirator, frigider sau chiar becul din tavan - primește un „creier” (un cip cu software) și o „voce” (conexiunea la internet). Ce înseamnă asta în viața de zi cu zi? Înseamnă că obiectele personale ale fiecăruia dintre noi nu mai sunt simple unelte inerte, ci devin observatori activi, devin „turnători” tăcuți în propria noastră casă.

Aspiratorul „știe” harta exactă a casei, televizorul „aude” conversațiile din sufragerie și „vede” prin camerele integrate, iar frigiderul monitorizează ce și cât mâncați. Toate aceste aparate colectează date despre obiceiurile cele mai intime ale fiecăruia dintre noi și, ceea ce este cu adevărat șocant, comunică între ele și cu servere aflate la mii de kilometri distanță, fără ca oamenii să apese vreun buton.

 Deci, aici vom ajunge: fiecare pas pe care îl facem spre o viață mai „modernă” este un pas pe care îl facem spre a dezvălui propria noastră intimitate, fără să vrem și fără să știm.

Nu mai este vorba doar despre o mașină care se conduce singură, ci despre o rețea globală de miliarde de „ochi și urechi” digitale. Aceste obiecte interconectate raportează totul către un sistem central. Practic, proprietatea privată a fiecăruia dintre noi devine o fereastră deschisă prin care companiile și sistemele de putere pot auzi și pot vedea viața în timp real.

În acest „viitor de senzație”, anonimatul dispare: fiecare mișcare, preferință sau interacțiune casnică devine o urmă digitală stocată într-o bază de date uriașă, transformând căminul, odinioară un refugiu al interiorității pure, într-un spațiu de supraveghere totală.

„În lumea «Internetului lucrurilor», experiența umană a devenit doar o materie primă pe care mașinile o fură pentru a prezice și a ne controla viitorul” (Shoshana Zuboff).

Aranjament grafic - I.M.