Reversul Trianonului
Ion Coja
2 iunie 2010
Românii și maghiarii au azi, mai
mult ca oricând în istoria lor, motive să se solidarizeze pentru a răspunde
multiplelor și complicatelor provocări cu care istoria îi confruntă.
Aniversarea Trianonului, oricât de multe resentimente ar trezi în mintea și inima
maghiarilor, se cuvine a fi un prilej pentru lua în calcul și acele aspecte din
a căror perspectivă Tratatul de la Trianon poate fi interpretat de maghiari și
altfel decât ca un moment tragic, de dezastru național al maghiarimii.
Nu trebuie uitat că, la vremea
respectivă, Ungaria „Mare”, ca parte componentă a unui imperiu multinațional,
era o entitate politică fragilă, care nu se întemeia pe o populație maghiară
majoritară. Numărul etnicilor maghiari era sub 40% din populația acelei Ungarii
după care oftează atâția unguri… Chiar și înainte de adevăratul dezastru, cel
de la Mohacs, se pare că maghiarii nu au fost niciodată majoritari în țara lor.
Se poate spune că abia prin Tratatul de la Trianon ungurii ajung, pentru prima
oară, să fie majoritari în propria țară și să se constituie într-un stat
propriu zis național, iar nu multi-național! Dacă în tot răul e și un bine, e
timpul ca în conștiința publică maghiară să-și găsească locul și acest adevăr.
Îl mai enunțăm o dată: prin Tratatul de la Trianon re-apare pe harta lumii
statul național maghiar, după aproape patru secole de la dispariția sa. Iar
pentru prima oară în istoria maghiarimii, statul maghiar s-a întemeiat pe o
majoritate etnică maghiară!
De asemenea, se cuvine să ne
aducem aminte cum s-a ajuns în 1867 la Ungaria Mare, pe care a „desființat”-o
Trianonul: nu prin acte de vitejie pe câmpul de onoare militară și sacrificiu
suprem – care altminteri nu au lipsit din istoria vecinilor noștri, ci
printr-un act de cancelarie, rezultat al unor intrigi de culise, când
habsburgii au inventat dualismul, soluție politică bizară, artificială,
tranzitorie, în mod evident fără viitor durabil. Această formulă, cu totul
neobișnuită, nu putea dăinui și a generat în mod firesc soluția pe care istoria
a consemnat-o. O soluție poate imperfectă, care i-a nemulțumit și pe români în
anumite privințe, dar mult mai apropiată de realitatea faptelor, de imperativul
justiției.
Caracterul artificial al oricărui
conglomerat etnic predispune la destrămare politică, iar regretul și nostalgia
după Ungaria Mare, deși este de înțeles, nu credem că este cazul să genereze la
nesfârșit ostilitate și spirit de revanșă. Asemenea atitudine o considerăm nu
numai contrară unei judecăți corecte asupra istoriei, dar și potrivnică
intereselor autentic maghiare. Aceste interese, vitale în circumstanțele
istorice de azi și de mâine, impun mai degrabă o strânsă conlucrare a românilor
și maghiarilor, îndeosebi la nivelul forțelor politice propriu zis
naționaliste, patriotice.
Uniunea Vatra Românească a
promovat deseori ideea că, la nivelul marilor imperative istorice, maghiarii și
români au prea multe motive să acționeze împreună pentru a mai irosi timp și
energie pentru activități și atitudini ancorate într-un trecut înțeles
unilateral și pătimaș. Ne menținem pe aceeași linie, a disponibilității pentru
un dialog sincer și matur, pentru un proiect politic comun, de anvergură
majoră, prin care să facem față vremurilor grele și tulburi pe care le avem de
străbătut, vrând-nevrând, în aceeași barcă.
București, 27 mai
2010
Ion Coja, președintele filialei București a Uniunii Vatra Românească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu