AnnaNoraRotaru - NU SPUNE NICIODATĂ...

 

NU SPUNE NICIODATĂ...

AnnaNoraRotaru

 

 

~*~

 

Nu spune niciodată, că-n viață totul este greu,

Că-i plină de obstacole, te temi cum să pășești !

Că, tot ce vezi în jur e fals, închipuire sau clișeu,

Jonglerii, iluziuni... nu știi cine-i sfânt sau fariseu,

Speranțele că ți-au secat și cui să te împărtășești,

Sătul fiind să te-amăgești !

Nu spune, că viața-i numa crunte ierni și toamne,

Că te macerează ploaia, se-nfing țurțurii în os !

Nu-i numai nedreptate, cineva să te condamne,

Nu-i numa durere, boli, puroi, lacrime în stamne,

Sărăcie, război și moarte, singur orbecăind fricos,

Prin sângele-nchegat, vâscos !

Nu spune că-s tristeți cărunte, negre dezamăgiri,

Născuți din oul șarpelui, existăm doar să stârpim !

Că, picioarele pe umeri ni le-am pus în pribegiri,

Cătând cojile speranței false oriunde și-amăgiri,

C-avuturile strânse geaba le-adunăm și risipim

Când viața cu clipe o cârpim !

Nu spune c-am pierdut lumina sfântă din priviri,

Așteptând să cadă secerea, apatic și neputincios !

Cu frunțile plecate, coborâte-n humă, ca martiri,

Ascultând când bate clopotul, corbii-n croncăniri

Și uliu-n rotocoale, cu ciocul de oțel și nemilos,

Să ne țintească stârvul găunos !

Doamne, spune că viața asta nu-i doar o necroză,

Fă un miracol, ca ochii noștri în zare să privească !

Să-i deschidem cât mai larg, într-o altă lume, roză,

Ștergând răul și urâtul, să tindem spre apoteoză !

Miluiește-ne pe noi, ca suflet, trup să nu bolească,

Liber să poată să trăiască !

Cu mâinile tremurânde ne înălțăm spre înaltul cer,

De-i întinde Mâna, de-ndată ne vom ridica de jos !

Cu credință Te-om urma, chiar de-o fi prin foc și ger,

Învață-ne cum Omul să fie bun și iubitor și grănicer

Al Grădinii dăruite, Pământul ăsta așa sfânt și prețios,

Plin de lumina Ta și de frumos !

 

~*~

_________________ NORA _________________

versuri din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate"__