Traversând pragul conștienței
Ştiinţă
Gabriel
Ungureanu Dr. în psihologie, Cercetător la Inst. „C. R. Motru” Academia Română
Art-emis
18 Aprilie 2026
„Traversând pragul conștienței”
este o temă centrală frecvent abordată în psihologia transpersonală, adică acea
ramură a psihologiei care studiază experiențele ce depășesc granițele obișnuite
ale ego-ului și ale identității personale. Iată o sinteză a fundamentelor
acestui domeniu:
Autorii clasici și
pionieratul domeniului
Aceștia au pus bazele explorării
conștienței dincolo de patologic:
- William James (1842-1910) în
lucrarea sa „Varietățile experienței religioase”, a fost printre primii
gânditori care au vorbit despre stările de conștiență ca despre un spectru
larg, unde realitatea obișnuită este doar un văl subțire. Wiliam James a mai
fost supranumit și „Părintele” cercetării conștienței”. James a fost primul
psiholog care a abordat experiențele mistice ca pe niște date științifice
valide. În centrul cercetărilor sale din această arie a stat conceptul cheie
denumit Pluralismul stărilor de conștiență. El susținea că sub conștiența
noastră rațională „dorm” anumite forme de conștiență complet distincte,
separate de „cel mai subțire paravan”. Contribuția lui în această arie de
cercetare se evidențiază în lucrarea „Varietățile experienței religioase”, unde
el a definit patru caracteristici ale stărilor transpersonale: inefabilitatea
(nu pot fi descrise în cuvinte), calitatea noetică (oferă o cunoaștere
profundă, nu doar o emoție), transfemeritatea (sunt scurte) și pasivitatea
(subiectul simte că este „stăpânit” de o forță superioară) ;
- Carl Jung (1875-1961) este
psihologul celebru care în cadrul școlii sale de psihologie analitică a
introdus conceptele inconștientului colectiv și arhetipurile, sugerând că
psihicul uman este conectat la o sursă universală de simboluri. Jung a mutat focusul
cercetării psihologice de la biografia personală la moștenirea universală a
umanității. El a mai fost supranumit și ,,Arhitectul inconștientului colectiv”.
El a fost cel care a observat Individuarea. Acesastă dimensiune reprezintă
procesul de devenire a sinelui total, care include integrarea umbrei și
conectarea cu Sinele (Selbst) adică cu centrul psihicului care transcende
ego-ul. Jung a introdus în psihologie și conceptul de Inconștient Colectiv, un
strat al psihicului populat de Arhetipuri (modele universale de gândire și
comportament). Pentru el, experiențele spirituale nu sunt iluzii, ci
manifestări ale acestor structuri arhetipale profunde.
- Abraham Maslow (1908-1970)
întemeietor al școlii de psihologie umanistă deși cunoscut pentru piramida
nevoilor, în ultima parte a vieții a definit „a patra forță” în psihologie,
concentrându-se pe experiențele de vârf (peak experiences). Căutătorul „experiențelor
de vârf” Maslow a realizat că psihologia clasică se concentra prea mult pe
boală și prea puțin pe potențialul uman maxim. Experiența de vârf (Peak
Experience). Această stare este reprezentată de momentele de extaz, uimire și
unitate cu universul pe care oamenii auto-actualizați le trăiesc frecvent. Spre
sfârșitul vieții, a propus Z-Theory, susținând că dincolo de auto-actualizare
există auto-transcedența. El credea că omul are o nevoie biologică de „sacru”
și de conectare la ceva mai mare decât propria persoană.
- Stanislav Grof (1931) este un
pionier al cercetării stărilor modificate de conștiință, a dezvoltat
cartografia „perinatale” a psihicului și tehnica respirației holotropice.
Psihiatrul ceh, a revoluționat domeniul prin cercetările sale asupra LSD-ului și,
ulterior, prin tehnici respiratorii fiind supranumit de colegi ,,cartograful
stărilor holotropice”. În urma cercetărilor sale Grof a demonstrat că trauma
nașterii lasă amprente profunde în psihic, care pot fi accesate în stări
modificate. Aceste rute psihologice au fost denumite drept ,,Matricele
Perinatale Fundamentale”. Contribuția lui la domeniul transpersonal: A creat
termenul „holotropic” (orientat spre întregire). A extins modelul psihicului
uman adăugând domeniul transpersonal (amintiri ancestrale, identificarea cu
alte forme de viață sau cu întreg Cosmosul), demonstrând că aceste trăiri au o
valoare concxretă și o putere terapeutică imensă.
- Ken Wilber (1949) este un
savant american care a creat un model integral al conștienței, studiind
elementele misticismului oriental în legătură cu psihologia occidentală. Este
cunoscut în lumea psihologilor drept teoreticianul „Spectrului Conștienței”.
Wilber este considerat și „Einstein al cercetării conștienței” datorită
capacității sale de a sintetiza cunoașterea globală în domeniul conștienței.
Wilber susține că evoluția conștiinței urmează un spectru, de la prepersonal
(bebeluș, impulsuri), la personal (ego adult, rațiune) și, în final, la
transpersonal (stări meditative, non-dualitate). A avertizat asupra „eroarei
pre/trans” adică confuzia dintre stările mistice înalte și stările regresive,
infantile. Pentru Wilber, evoluția înseamnă „a include și a transcende” etapele
anterioare.
Consemnări antice și
ale evului mediu
Psihologia transpersonală nu este
o șțiință nou apărută, ci este în mod clar este o redescoperire a unor tradiții
milenare:
- Vedele și Upanishadele:
prezintă sisteme filosofice aplicative care explorau și experimentau conceptele
de Atman (sinele individual) și Brahman (conștiința universală).
- Cartea Tibetană a Morților
(Bardo Thodol): era de fapt un ghid practic pentru navigarea conștienței celui
plecat din viață prin stările intermediare. Tradiția Hermetică și Gnosticismul:
În tradiția spirituală și filosofică europeană apar texte care vorbesc despre
scânteia divină interioară și procesul de „trezire”.
Perspective
științifice moderne
Astăzi în modernitate, cercetarea
transpersonală devine comună cu neuroștiințele: Neuroteologia: Studiază
corelațiile neuronale ale experiențelor mistice (activitatea în lobii parietali
și temporali). Studiile asupra psihedelicelor (MAPS, Imperial College London):
Cercetări moderne (cu psilocibină sau DMT) care arată cum „dizolvarea ego-ului”
poate trata depresia sau anxietatea existențială. Fizica cuantică: Unii autori
(precum Amit Goswami) speculează că conștiența este fundamentul existenței, și
nu un produs secundar al creierului.
Exemple de fenomene
transconștiente
Acestea sunt momentele în care
„pragul” este traversat:
- Experiențele în pragul morții
(NDE-Near Death Experience): Senzații de detașare de corp, revizuirea vieții și
pace profundă.
- Starea de Flux (Flow):
Absorbția totală într-o activitate, unde simțul timpului și al sinelui dispare.
- Sincronicitatea: Apariția unor
evenimente externe care au o semnificație psihologică profundă, fără o cauză
fizică directă.4) Trezierea Kundalini: Acest fenomen puțin înțeles și explorat
este descris ca o descărcare energetică intensă și explicată în tradițiile
orientale ca fiind de fapt o expansiune bruscă a conștiinței.
Experimentele care explorează
teritoriul de dincolo de pragul conștiinței obișnuite (stările transpersonale
sau transconștiente) îmbină rigoarea clinică cu explorarea subiectivă profundă.
Listăm aici câteva dintre cele mai celebre și relevante experimente: -
Experimentul „Vinerea Mare” (Marsh Chapel Experiment) - Walter Pahnke &
Timothy Leary (1962). Acesta este probabil cel mai faimos studiu despre
capacitatea substanțelor de a genera experiențe mistice autentice. Procedura:
Unui grup de studenți la teologie i s-a administrat psilocibină (substanța
activă din ciupercile halucinogene), în timp ce grupul de control a primit un
placebo (vitamina B3), chiar înainte de o slujbă de Vinerea Mare. Rezultatul:
Aproape toți cei care au primit psilocibină au raportat experiențe mistice
profunde, descrise prin categoriile lui William James (unitate, sacralitate,
inefabilitate). Concluzia: Stările transconștiente pot fi „declanșate”
biochimic, producând schimbări de durată în personalitate și valori.
- Experimentele de „Ganzfeld” -
Charles Honorton (Anii '70-'80). Acestea au vizat testarea percepției
extrasenzoriale (ESP) prin privarea senzorială ușoară. Procedura: Subiectul stă
într-o cameră izolată fonic, cu ochii acoperiți de jumătăți de mingi de ping-pong
(lumină roșie difuză) și ascultă „zgomot alb” în căști. Această stare induce o
„foame” a creierului de stimuli, forțându-l să proiecteze imagini interne. Un
„emițător” aflat în altă cameră încearcă să-i transmită mental o imagine.
Rezultatul: Ratele de succes în identificarea imaginii corecte au fost adesea
peste pragul probabilității statistice (aprox. 32-35% față de 25% cât ar fi
fost hazardul). Concluzia: Când zgomotul simțurilor externe este redus,
conștiința poate accesa fluxuri de informații non-locale
- Experimentele de „Viziune la
Distanță” (Remote Viewing) - Proiectul Stargate (CIA/Stanford Research
Institute. Deși controversat, (s-a aplicat pe scară largă în activitățile
militare de inteligence) a fost un program de cercetare științifică finanțat public
și la vedere de guvernul SUA timp de 20 de ani. Procedura: „Vizualizatori”
(precum Ingo Swann sau Russell Targ) trebuiau să descrie locații geografice sau
obiecte ascunse aflate la mii de kilometri distanță, folosind doar facultățile
mentale. Rezultatul a fost uluitor: Multe sesiuni experimentale au produs
schițe și detalii uluitor de precise care nu puteau fi explicate prin ghicit
s-au logică. Concluzia de moment: Sugerează că, conștiința nu este localizată
strict în interiorul craniului, ci se poate extinde în spațiu și timp.
- Studiul AWARE - Dr. Sam Parnia
(2008 - prezent). Cel mai amplu studiu științific asupra Experiențelor în
Pragul Morții (NDE) efectuat în spitale. Procedura: În sălile de reanimare au
fost plasate ținte vizuale (imagini) pe rafturi înalte, vizibile doar de sub
tavan. Scopul a fost să se verifice dacă pacienții care susțin că „au ieșit din
corp” pot vedea aceste imagini. Rezultatul: Deși puțini au raportat experiențe
extracorporale în dreptul țintelor, un caz celebru a descris cu o precizie
absolută sunetele și evenimentele petrecute timp de 3 minute după ce creierul
nu mai înregistra activitate electrică. Concluzia: Conștiința ar putea continua
să funcționeze chiar și atunci când creierul este clinic „mort”.
- Respirația Holotropică -
Stanislav Grof. Deși este o metodă terapeutică, funcționează ca un experiment
controlat de accesare a psihicului profund. Procedura: Prin hiperventilație
controlată și muzică evocativă, subiectul intră într-o stare de conștiință
extinsă fără substanțe chimice. Rezultatul experimentului: Participanții
accesează frecvent amintiri de la propria naștere (matricele perinatale) sau
identificări transpersonale (senzația că sunt un animal, un strămoș sau
elemente ale naturii). Concluzia parțială este că între alte funcții psihicul
deține și o „busolă interioară” care, odată activată, ghidează individul spre
vindecarea traumelor prin trăiri transconștiente.
Știința avansată se
află în actualitate exact la granița unde neuroștiința întâlnește mistica.
Dacă privim „partea necartată” a
creierului, nu vorbim neapărat de zone fizice goale (știm acum că folosim tot
creierul, nu doar 10%), ci de rețelele de conectivitate pe care încă nu le
înțelegem și de modul în care creierul interacționează cu câmpuri de informație
externe. Iată câteva perspective asupra acestui potențial neexplorat: 1.
Creierul ca „Reductor” (Ipoteza lui Aldous Huxley și Henri Bergson). Mulți
cercetători transpersonali cred că funcția principală a creierului nu este de
a produce conștiință, ci de a o filtra. Conștiința ar putea fi
un câmp universal (precum semnalul radio), iar creierul este „receptorul”.
„Partea necartată” ar fi capacitatea noastră de a regla acest receptor pentru a
prinde alte frecvențe. Când filtrul slăbește (prin meditație, psihedelice sau
traume), accesăm „marea de informații” de dincolo de prag.
- Neuroplasticitatea radicală și
„savanții”. Există zeci de cazuri de oameni cu leziuni cerebrale severe sau cu
autism (sindromul savantului) care capătă capacități de calcul sau memorare
supraumane. Ce ne arată asta? Creierul are circuite „latente” pentru procesarea
masivă de date, care sunt de obicei reprimate de lobul frontal pentru a ne
permite să ne concentrăm pe supraviețuirea zilnică. Potențialul minții ar putea
consta în învățarea modului de a accesa aceste resurse fără a avea nevoie de o
„eroare” biologică sau patologică.
- Conexiunea cu Fizica Cuantică
(Microtubulii). Roger Penrose (fizician) și Stuart Hameroff (anestezist) propun
teoria Orch-OR, care sugerează că conștiința apare din procese cuantice în
interiorul „microtubulilor” (structuri minuscule din neuroni). Dacă acest lucru
este adevărat, creierul nostru este un computer cuantic legat direct de
structura fundamentală a universului. Potențialul minții ar fi, deci, non-local
- am putea „ști” lucruri de la distanță sau din viitor pentru că suntem parte
din aceeași „țesătură”.
Inteligența Inimii și a
Intestinului. Recent, am descoperit că avem „creiere” (rețele vaste de neuroni)
și în inimă și în sistemul digestiv. Partea necartată a „minții” s-ar putea să
nu fie deloc în cap. Intuiția (acea „senzație în stomac”) sau empatia profundă
(rezonanța inimii) sunt forme de inteligență transconstientă pe care abia acum
începem să le studiem riguros, metodic și științific.
Percepția Veridică în
NDE (Experiențe în pragul morții)
Căutarea unei „dovezi certe” a
supraviețuirii conștiinței după moarte este precum „Sfântul Graal” al
psihologiei transpersonale și al neuroștiinței. Deși știința oficială
(materialistă) consideră că mintea moare odată cu creierul, există trei
direcții de cercetare care aduc argumente ce sfidează această explicație: Cea
mai apropiată formă de „dovadă certă” vine din cazurile în care pacienții
aflați în stop cardio-respirator (creier fără activitate electrică - EEG plat)
raportează evenimente care au avut loc în timp ce erau „morți”. Cazul Pam
Reynolds: Probabil cel mai documentat caz medical. În timpul unei operații pe
creier, corpul ei a fost răcit, inima oprită și sângele drenat. Deși avea ochii
lipiți și urechile astupate cu dispozitive care emiteau zgomote puternice, ea a
descris ulterior cu precizie chirurgicală instrumentele folosite și
conversațiile medicilor. Dacă creierul nu funcționează, dar conștiința
înregistrează detalii reale din mediul înconjurător, înseamnă că conștiința
poate opera independent de suportul biologic.
Studiile asupra
Reîncarnării (Dr. Ian Stevenson și Dr. Jim Tucker)
La Universitatea din Virginia,
s-au arhivat peste 2.500 de cazuri de copii care își amintesc detalii extrem de
specifice din vieți anterioare. Metoda: Cercetătorii verifică declarațiile
copiilor (nume de persoane, locații obscure, modul în care au murit) în
arhivele oficiale. Dovezi fizice: Mulți copii prezintă semne din naștere sau
malformații care corespund exact cu rănile fatale ale persoanei a cărei viață
și-o amintesc (verificate prin rapoarte de autopsie). Implicația: Există un
element al identității umane (un „pachet de date” sau suflet) care se poate
transfera de la un corp la altul.
Luciditatea Terminală
Acesta este un fenomen observat
frecvent în hospice-uri și spitale, dar puțin explicat biochimic.
Fenomenul: Pacienți cu demență severă, Alzheimer avansat sau tumori cerebrale
care le-au distrus masa critică a creierului (oameni care nu mai recunosc pe
nimeni de ani de zile) devin brusc perfect lucizi, coerenți și calmi cu câteva
ore înainte de moarte. Ei își iau adio de la rude și par să „revină” în corp
dintr-o altă dimensiune. Aceasta sugerează că Sinele nu este distrus de boala
creierului, ci este doar „împiedicat” să se exprime, recăpătându-și integritatea
atunci când legătura cu corpul începe să se desfacă.
Teoria Conștiinței
Non-Locale (Dr. Pim van Lommel)
Cardiologul olandez Pim van
Lommel susține, pe baza studiilor sale pe mii de pacienți, că memoria nu este
stocată în neuroni (tot așa cum datele de pe internet nu sunt stocate în
router). Creierul funcționează ca o interfață. Moartea ar fi doar pierderea
receptorului, în timp ce „emisia” (conștiința) continuă să existe în afara
spațiu-timpului. De ce nu avem încă o dovadă „oficială”? Adică acceptată
științific și politic. Pentru că știința actuală funcționează pe paradigma
eronată de esență carteziană care se pretinde a fi adevăr științific
absolut: Materia produce Conștiința. Orice dovadă care contrazice
acest lucru fie ea și din domeniul fizicii cuantice este adesea etichetată ca
„anecdotică” sau „halucinație”, chiar dacă halucinațiile nu pot fi, prin
definiție, veridice (adică să descrie realitatea obiectivă din jur). Dacă am
avea această dovadă certă mâine, oare că am mai acorda aceeași importanță
vieții materiale sau am deveni mai concentrați pe evoluția etică a conștiinței
noastre?
Concluzie parțială
ipotetică și la nivelul simțului comun:
Cred că potențialul cel mai mare
nu stă în achiziția unor „puteri supranaturale”, ci în extinderea naturală a
empatiei, iubirii cristice și a înțelegerii umane universale. Dacă pragul
conștienței individuale va dispare din conceptele noastre ca și concept
limitativ și vom cunoaște și ,,firele” invizibile acum prin care suntem
dintotdeauna conectați unii cu ceilalți, întreaga paradigmă a conflictului uman
și a străinului rău se prăbușește și teama va dispare. Partea necartată a
creierului este, probabil, „zona neurală” prin care dacă se va dori, vom
experimenta într-un viitor apropiat, unitatea în loc de separarea și
,,individualizarea de siguranță” cu care am fost educați timp de mii de ani.
Totuși rămâne de văzut cine va administra la nivel superior unitatea noastră
cuantică și spirituală. Sfânta Treime sau vreo o altă entitate universală
demiurgică? Pentru că dacă această entitate universală, forță, stare sau
fenomen nu va fi benefică umanității, această devoalare științifică a unității
cuantice a conștiențelor noastre nu va fi altceva decât o înșelătorie prin care
umanitatea va fi trădată și hipercontrolată foarte ușor. A avea sau a fi? S-au
a gândi la nivel cosmic? Aceasta-i întrebarea. Se pare că și acest gen de
întrebări, la fel ca și în trecutul apropiat, creează un ușor discomfort anxios
în anumite cercuri științifice și politice de decizie.
Bibliografie:
- Mohirta, I., Psihologia
Sonoluminică, Editura Ars Docendi, Universitatea din București, 2011.
- Mohirta, I., Secretul
Tinereții Eterne. Vîrsta Bioelectronofotonică. Știința vieții fără timp Editura
Sitech Craiova, 2025.
- Mohirta, I., Dincolo
de Percepția Obișnuită. Scoaterea din Ascundere a Realității Editura
Herald, București, 2019.
- Mohirta, I., Secretul
tinereții eterne. Echilibul vârstei bioelectrice. Editura Herald,
București, 2014
- Mohirta, I., Introducere
în Psihotanatologie. Călătoria Conștienței prin Moarte.Editura Herald,
2018.
Grafica: Ion
Măldărescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu