marți, 27 iunie 2017

NĂDEJDEA PHOENIXULUI





NĂDEJDEA PHOENIXULUI
De Pavel Rătundeanu Ferghete
Scurtă prezentare

Am primit o carte foarte interesantă, cu un conținut original, aparte. Este vorba despre ”Nădejdea Phoenixului” a lui Pavel Rătundeanu Ferghete. Citind-o, cred că tălmăcirea titlului ar fi: vom iarăși ce/am fost și mai mult decât atât. Pentru că întreaga operă – poeme în versuri sau proză – respiră o imensă dragoste de popor și țară, un profund respect pentru marile valori naționale, în special pentru Eminescu, dar nu lipsesc din poeme Eliade, Cioran, Blaga, Brâncuși, Coșbuc, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Ioan Alexandru (are ceva din stilul și din preocupările acestuia) și alții.
Mare culegător de folclor, autorul pare îmbibat de proverbe și zicători, de cugetări înțelepte și le presară în poeme unde te aștepți și unde nu te aștepți, creând imagini inedite și surprinzătoare.

...”care mijește și strigă la mămăligă: fierbe,
de-i gta, de nu-i gata,
de-i război și de-i pace
el fain făinel dă cu lopata
cu holda-n pârgă
cu liturghia-n spice
dă cu prostia și cu domnia, plătește sătul să vadă pe fudul
..........................
că m-am născut la sat
                        în curat și luminat
dar n-am la mine cetera
și-n cuib de paie laie-bobotaie
pălălaie, ba-i laie, ba-i bălaie,
ba-i făcută de oaie”...
(Pentru a candida la înviere)

Foarte des autorul face aluzie  la opere  ale clasicilor români, luându-le ca pretext pentru a dezvolta în stil personal poeme plăcute la citit, când pline de seriozitate, când ludice, dar mereu coerente, dacă ai răbdarea să cauți înțelesurile.
            Autorul e mândru de tot ce-i românesc, de pământuri, de oameni, de obiceiuri, de marile spirite, de marile creații. El e convins că vom fi o nație mândră și respectată (altfel decât în prezent), dacă vom urma îndemnurile și spiritul marilor înaintași.

”...mă mândresc cu tot ce-i românesc firesc și omenesc
în munți Carpați cu pâine, pace și brazi, - altar de binecuvântare cu
țară și neam
pe stei de capră neagră și floare de colț comoară rară și cu Avram Iancu
semeț, isteț, măreț între frați...”
(Cu îndemână și peste mână)

Toată cartea e plină și de pilde și învățături creștine, ele amestecându-se cu cele laice și dând împreună poeme ce se pot constiui în tot atâtea lecții de viață pentru tinerii care ar trebui să nu uite istoria neamului lor și să înțeleagă că au cu ce se mândri.

”... Dumnezeu vrere și plăcere
ca om între oameni pentru oameni
prin scris paradis proscris la curți de dragoste și dor cu rost
orânduială, de popor,
printr-o școală de dincolo de școală talant înmulțit aparte,
în iubire mai presus de moarte cu drept la înviere, ridicare de pe
orizontală cu munte, cu deal, câmpie,
întru holdă, livadă, pace, pâine,
cântec nemurit de baladă ...
de dulce minune, înțelepciune,
rugăciune, de Românie
duh de adevăr Eminescu strălucire de Luceafăr duh Biblie
de viață-conștiință
cu îndemână și peste mână –
Patrie Limba Română cea mai mare cu vatră de piatră adunată
laolaltă cu frații și Carpații”
(Cu îndemână și peste mână)

Singura observație ar fi că, dacă autorul trăiește și scrie în Patria Limba Română, corectorul ar fi trebuit să fie mai atent cu gramatica Patriei...
Felicitări d-lui Pavel Rătundeanu Ferghete, succes, iar următoarea carte s-o treacă pe la mine înainte s-o dea la tipar. ☺









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu