VIZITA LUI IOHANNIS LA CASA ALBĂ.
1. Am
urmărit cu atenţie vizita la Washington a Preşedintelui României, de săptămâna
trecută.
Orice
întâlnire a Preşedintelui României cu Preşedintele Statelor Unite ale Ameicicii
este un eveniment important şi el trebuie să se bucure de atenţia noastră, a
tuturor românilor. Ca şi orice întâlnire a Preşedintelui României cu
Preşedintele Federaţiei Ruse, sau cu preşedintele Repubicii Populare Chineze,
spre exemplu.
O astfele de
vizită poate avea consecinţe majore, bune sau rele, asupra vieţii noastre.
2. De
regulă, o astfel de întâlnire este stabilită şi anunţată cu mult timp înainte
ca ea să aibă loc.
Tot de
regulă, o întâlnire între doi şefi de stat constituie evenimentul cel mai
important al deplasării unuia în ţara celuilat
O astfel de
vizită începe cu întâlnirea dintre cei doi şefi de stat şi, dacă este cazul,
poate continua cu alte evenimente, de regulă, pentru detalierea înţelegerilor
la care au ajuns cei doi şefi de stat.
Am
constatat, cu surprindere, că aceste reguli au fost încălcate.
Vizita Lui
Klaus Iohannis la Casa Albă a fost anunţată cu câteva zile înainte de a avea
loc. Vizita a început cu primirea lui Klaus Iahanis la Comitetul Evreiesc
American şi decorarea lui de către acest Comitet, pentru contribuţia adusă la
„întărirea democraţiei şi a statului de drept în România”, a continuat cu
întlniri cu politicieni americani, din care nu a rezultat nimic, cu
reprezentanţi ai românilor stabiliţi în SUA, din care nu a rezultat nimic şi,
în final, întâlnirea cu Preşedintele Donald Trump, din care a rezultat că şi
acesta susţine lupta pe care o duce Klaus Iohannis împotriva corupţiei, pentru
„întărirea democraţiei şi a statului de drept în România”.
3. Să
înţelegem că această întâlnire intempestivă a avut ca scop principal
confirmarea de către Preşedintele Statelor Unite ale Americii a decoraţiei
acordate Preşedintelui României de către Comitetul Evreiesc American, pentru
lupta pe care Klaus Iohannis o duce pentru „întărirea democraţiei şi a statului
de drept în România”?
Oare de ce
Comitetul Evreiesc American este aşa de interesat de “democraţia şi statul de
drept din România”?
Dacă tot are
merite în construcţia „democraţiei şi statului de drept din România”, de ce nu
a fost decorat Klaus Iohannis de către Comitetul Evreiesc Mondial? Sau de către
Comitetul Evreiesc European? Sau de către Comitetul Evreiesc Român?
Există vreo
legătură specială între “democraţia şi statul de drept din România” şi evreimea
americană, pe care noi, românii de rand, nu o cunoaştem?
4. Am simţit
că intru în pământ de ruşine când l-am văzut pe Donald Trump bătându-l cu palma
pe spate pe Preşedintele României, în faţa uşii Casei Albe.
Prin acest
gest cât se poate de simplu, Donald Trump i-a arătat şi lui Klaus Iohannis,
ne-a arătat şi nouă, poporului român, şi a arătat şi lumii întregi cum vede el
relaţia dintre Statele Unite ale Americii şi România.
M-am
întrebat, în momentul acela. ce ar fi făcut, într-o astfel de situaţie, Ion
Antonescu, sau Nicolae Ceauşescu.
Răspunsul
este simplu. Nici unul nici celălaltl nu ar fi ajuns într-o astfel de situaţie.
Nici unul nici celălaltl nu ar fi acceptat să ajungă la Casa Albă decât într-o
vizită oficială, ca şefi ai statului suceran român. Protocolul unei astfel de
vizite nu permite bătaia cu palma pe spate din partea gazdei, indifirent cine
este aceasta.
5. Am
simţit, din nou, că intru în pământ de ruşine când l-am văzut şi auzit pe Klaus
Iohannis declarând că banii ce vor fi colectaţi de la cetăţenii români pentru
apărare, cei 2% din PIB-ul României, „se vor duce în ACHIZIŢII strategice” şi
că „vom găsi căi COMUNE de-a lungul anilor să folosim aceşti bani la maximum”.
Păi, dacă
ritmul de creştere al PIB-ului României se menţine la nivelul celui din ultimii
10 ani, în următorii 10 ani, 2% din PIB va însemna peste 50 miliarde de euro.
Cu 50
milirde de euro, România ar putea sa-şi construiască o industrie de armement de
5 ori mai puternică decât aceea pe care o avea înainte de 1989, industrie care
a fost distrusă de „statul de drept”, pentru „întărirea” căruia Iohannis tocmai
fusese decorat de către Comitetul Evreiesc American, cu câteva zile în urmă.
În loc ca
cei 50 miliarde de euro să fie folosiţi pentru INVESTIŢII, pentru reconstrucţia
şi modernizarea industriei naţionale de apărare, Klaus Iohanis a hotărât şi s-a
angajat în faţa Preşedintelui Statelor Unite ale Americii să folosească aceste
50 miliarde de euro pentru ACHIZIŢII de armament, prin căi COMUNE, adică prin
cumpărarea de armanent de la producătorii americani.
Cine l-a
mandatat pe Klaus Iohannis să facă un astfel de angajament? Poporul român, cei
din banii cărora vor fi plătite cele 50 miliarde de euro? Nu. Atunci, cine?
Cine sunt
proprietarii corporaţiilor americane producătoare de armament în conturile
cărora vor intra cele 50 miliarde de euro?
6. Desigur,
cele 50 miliarde de euro, în 10 ani, respectiv 5 miliarde, în medie, pe an,
reprezintă numai un mic procent, 5%, din cele peste 100 de miliarde de euro, pe
an, adică peste 1.000 de miliarde de euro, pe care investitorii „strategici”,
inclusiv cei domiciliaţi în SUA, urmează să-i extragă din România, în următorul
deceniu, sub forma profiturilor nedeclarate şi neimpozitate.
Nu vor face
decât să continuie practica din ultimii 27 de ani, când au scos din România
peste 2.000 de miliarde de euro, cu ajutorul „statului de drept”, construit şi
întărit de către mafia politică instalată la conducerea României prin lovitura
de stat din decembrie 1989.
După cum se
vede, sunt în joc sume mult mai mari decât aceea contractată de Donald Trump cu
regele Arabiei Saudite.
Vedeţi cum
se limpezesc dedesubturile “vizitei istorice” a lui Klaus Iohannis la Casa
Albă.?
Este
suficient să luăm “urma” banilor.
În anul
2014, înainte de încheierea campaniei pentru alegerile prezidenţiale, citind cu
atenţie programul prezidenţial prezentat electoratului de Klaus Iohannis, i-am
desluşit dedesubturile şi am scris următorul articol:
http://www.universulromanesc.org/dileme-existentiale/teze-idei-concepte/spectrul-socio-politic/480-klaus-iohannis-viitor-asasin-economic-al-romaniei.html
Recenta
vizită a lui Klaus Iohannis la Washington îmi confirmă previyiunile făcute cu 3
ani în urmă.
Va fi şi mai
rău, dacă nu vom reuşi să ne unim, să ne organizăm şi să punem piciorul în
prag.
Constantin COJOCARU
14 iunie
2017.
Comentariu
Ioan Rosca
Just.
Dar nu vad
absolut nici o sansa "sa punem piciorul in prag", atita timp cit
descurcarea romanesca se face prin participare mercantila la neocolonizare. Le
este frica de o rasturnare de sistem tuturor celor care au fost facuti
dependenti de functionarea lui, tuturor mercenarilor, mai mult sau mai putin
parazitari, mai mult sau mai putin constienti de conditia lor domesticita.
Si chiar
daca niste rataciti scosi prin miracol din dezorientaare, dependenta, neputinta
si dezunire ar pune piciorul in prag , nu se vad unde i-ar duce pasul următor.
Caci nu ar ajunge, pentru o ruptura eliberatoare, o redistributie de capital si
nici macar o noua constitutie.Ci tota temelia metabolismului economic ar trebui
schimbata, incepind cu fiziologia financiara, care ofera lumea pe tava bancilor
si corporatiilor, folosind statele intru dominarea victimelor.
Ori eu nu
intrezaresc nici macar mugurii teoretici ai unei astfel de revolutii.
Berechet Mariana
Total de acord cu observatiile si sublinierile d-ului Cojocaru . Domnia sa cu exercitiul gandirii de economist a extras cu precizie adevaratele afaceri de culise la nivelul celor doua state, mai precis la nivelul celor care le conduc.
Eu, la nivelul meu, observasem doar ca tot comportamentul lui Trump fata de Iohannis se incadreaza perfect in morala fabulei cu corbul, vulpea si cascavalul. "Romania e un exemplu" si toata periuta aia a lui Trump fata de Iohannis si de Romania nu tine decit de mascarea aservirii totale a tarii noastre fata de interesele americane vizate fiind resursele naturale ale tarii si mina ieftina de munca. Ma astept acum sa fim atacati fara nicio jena de catre d'alde Chevron ( prin rusi - ptr ca in felul acesta f subtil isi rezolva impartirea influintelor asupra lumii) din nou Bechtel, si altii ca ei. Durerea e ca nu avem ce face, cum bine a observat d-ul Rosca
O umbra de speranta ar fi o alianta civica intre popoarele statelor din fostul lagar comunist , dar nu numai
Insa asediul e atit de puternic... Iata , doar deunazi mizeria de Junker cu amenintarea pe care a facut -o atit de transant. Migratia impusa si incurajata face parte din plan
Si intr-adevar , cum zice d-ul Rosca : "descurcararea romaneasca..." e prima trasatura specifica ce ne ingroapa.
Personal de ceva timp imi doresc din ce in ce mai mult sa fug , sa-mi traiesc linistita partea de viata pe care o am , departe , foarte departe, la celalalt capat al lumii. Nu traiesc intr-o natie care sa vrea sa se uneasca, care sa vrea sa fie constienta si sa lupte pentru solutiile gasite.
Ovidiu Hurduzeu
Dragi colegi,
Situatia Romaniei este dramatica dar nu fara iesire. Romanii apartin unei civilizatii personaliste, nu se unesc in jurul unui program de tara, constitutii sau sloganuri. Se unesc in jurul unui om. Fiind mioritici,delasatori si rosi de complexe, sunt fascinati de personalitatile puternice. Un Zelea Codreanu, un Antonescu. Ca sa nu mai lungesc vorba: avem nevoie de un Voda, care sa uneasca poporul, un candidat la urmatoarele alegeri prezidentiale. In opinia mea, omul care ne trebuie este CALIN GEORGESCU. Fiindca il cunosc personal, scriu in cunostinta de cauza. Daca CG ar ajunge presedintele Romaniei, tara noastra ar renaste in 6 luni si in cativa ani ar deveni "copilul minune" al Europei. Nu arunc vorbe in vant, sunt convins de acest lucru cum sunt convins ca maine dimineata va rasare soarele.
Care sunt atuurile lui CG?
1) Este NATIONALIST. Singurul nationalist roman care a fost acceptat de elita mondiala. Sper ca nu sunteti naivi sa credeti ca resuveranizarea Romaniei se poate face doar "prin noi insine". Avem nevoie de un "insider" si Georgescu este singurul care are acces la sferele inalte ale politicii globale. Sunt convins ca CG isi va folosi relatiile pentru binele tarii.
2) Nu este legat de nici o gasca de partid, nu este omul nici unui grup de interese din Romania. Nu are nici o legatura cu Isarescu asa cum s-a scris in presa.
3) Este un TIP TARE. Foarte tare si DEMN. Nu va fi sluga nimanui. Fost campion balcanic la judo, cred ca i se potriveste numele de "Putin de Romania"http://www.national.ro
4) Este crestin-ortodox si sustinut de Biserica. Adeptul unui stil de viata simplu si sanatos, nu are nimc din lacomia si parvenitismul politicianului roman (vezi si ce stil de viata sustine sotia sa, Cristela Georgescu http://cristelageorgescu.ro)
Nu stiu daca CG are vreo intentie sa candideze la presedentie. Aceasta este doar initiativa mea. Oricum, fara un milion de sustinatori nu are nici o sansa sa infrunte sistemul. Iata de ce va propun sa analizam posibilitatea de a creea o MISCARE de sustinere a lui Calin Georgescu la presedentia Romaniei. Nu ne costa bani - nu infiintam un partid - doar organizam grupuri de sustinere. Pentru inceput putem sa cerem ajuiorul celor pe care-i avem deja in teritoriu. Nu cred ca avem alta sansa de a schimba RAPID si RADICAL soarta Romaniei. Cand avem un plan concret de actiune, ceva solid si nu doar cateva "initiative", putem sa-i facem o propunere lui Cg.
Cu prietenie,
Ovidiu Hurduzeu
P.S. Pentru cei care locuiesc in Timisoara, va anunt ca CG va tine o conferinta pe 21 iunie. https://www.evensi.com/
florin zamfirescu
De acord, cu un singur amendament: ce părere are CG? Cum explica ascensiunea in bastionul Illuminatii ?
Cum explica schimbarea de macaz? Sau ne convinge pe toti ca nu înțelegem de unde vine adevăratul "bine"?
Răspuns domnului Hurduzeu
Din păcate - avînd în vedere adîncimea degenerării patologice care ne distruge ţara şi civilizaţia- eu nu văd de ce susţinerea domnului Călin Georgescu ar fi calea către salvarea României.
Expun succint motivele acestui scepticism, pentru a îmi explica reţinerile, pentru a-mi preveni colegii de un nou miraj şi în ideea că aceste observaţii ar putea folosi celor ce ar dori să optimizeze eventuala iţire spre putere a domnului Georgescu.
1. Chiar dacă domnul Georgescu ar avea cele mai extraordinare calităţi şi intenţii- condiţie necesară pentru ca să poată juca rolul de salvator al naţiei sale- lucrul acesta nu ar fi - de loc- suficient ca să reuşească. Căci o boală naţională atît de grea, într-un context mondial atît de toxic, nu se vindecă cu/de un om. Ci presupune un reviriment metabolic, generat de un grup masiv şi sudat de personalităţi- cu excelente calităţi şi intenţii. Un astfel de grup trebuia/trebuie să se formeze organic, ca reacţie la agresiunea organismului naţional (şi uman)- şi nu la un apel de campanie. Prin axarea unui curent de răsturnare a regimului nefast, pe personalitatea presupus salvatoare a unui lider, nu se constituie sănătos o mişcare de eliberare. Ea trebuie să rezulte din intrarea în rezonanţă operaţională a multor conştiinţe, înalt supravieţuitoare. Nu ştiu dacă masa românilor mai aderă la mitul omului providenţial, aşa cum văd că cred unii despre neopopor. Civicii maturi însă, dacă sînt chemaţi să susţină un Eliberator, vor percepe din start gănuoşenia potenţială. Nu există omul care să salveze- singur- România. Orice candidat la o astfel de intreprindere trebuie să prezinte un plan convingător de amorsare şi creştere a unei mişcări vaste, un proiect solid de pregătire a unei armate, pentru războiul inevitabil cu tagma profitorilor, care menţine sistemul criminal în funcţiune.
2. Domnul Georgescu nu a conceput (sau nu a făcut public) un program de eliberare; ci doar eseuri politice- de bună ţinută. Toate intervenţiile sale conţin o critică a actualităţii, tipică- pentru cine urmăreşte de suficient timp literatura antisistem , putînd doar surprinde- eventual plăcut- faptul că această poziţie contestatară este asumată şi de un om cu un lung traseu în sistem. Acestei critici tăioase contra regimului actual, banalizate de decenii de lătrat în zadar (de către cei ca mine) domnul Georgescu îi adaugă descrierea generică a unei imaginate alternative de societate românească. Partea originală a doctrinei sale rezultînd din specializarea problematicii politice contemporane la contextul local, pe linia unui anume neotradiţionalism. Nu discut acum despre oportunitatea, consistenţa sau viabilitatea acestei construcţii ideatice, adică- despre care ar fi ţinta- după dumnealui. Ci atrag din nou atenţia că explicaţiile domniei sale nu spun nimic despre cum ar putea fi ea atinsă. Nu găsim la domnul Georgescu idei privind pregătirea războiului care ne-ar putea libera către pacea în care ar putea creşte proiectul său de societate. Oare cum vrea el să învingem puterea mafiei mondiale şi naţionale profitoare, să ne răsturnăm stăpînii, să scoatem statul din ghearele uzurpatorilor… dacă nu prin luptă? Prin înţelegeri intermediate de dumnealui sau de alţii pe care îi cunoaşte? Prin invocarea efectului placebo al speranţei? Această discreţie privind mijloacele poate crea suspiciunea legitimă că ne aflăm în faţa unei forme rafinate de demagogie şi manipulare. Şi ne putem baza pe neîncrederea românilor.
3. O manieră în care cineva ar putea rezolva problema credibilităţii (autorităţii), este de a pune în faţa publicului chemat sub steag o viaţă exemplară (pentru problema în discuţie). Pentru cine este viaţa domnului Georgescu un gaj de combativitate antisistem? Poate că nişte intelectuali din pseudoredutele academice ar putea considera traseul dumnealui convingător- ca izvor de temeinic reformism. Cei ce şi-au găsit un loc călduţ în actualul sistem, şi-l vor reformat- pentru că nu le place, nu vor însă şi răsturnarea lui brutală, inevitabil însoţită de înfruntări, suferinţe, jertfe- ca orice drum real spre liberate. În schimb activiştii radicali, care nu vor o reformă, ci o revoluţie: socială, juridică, civică, economică, morală, atropologică- nu au cum fi convinşi că un om cu trecutul şi relaţiile domnului Georgescu e cel chemat să răstoarne sistemul actual, să oprească domesticirea românilor. Celor ca mine de exemplu, li se va pare că toată tevatura "eliberatoare" e făcută doar pentru a proiecta la vîrf o noua garnitură, a aceluiaşi grup dominant- care să înlocuiască pe cele care s-au cam uzat şi nu mai creeză eficace iluzia democratică. Aşadar , ar fi vorba iar doar de alegerea unui rău mai mic, de a promova Ilieşti faţă de Ceauşeşti, de a instala despoţi şi mai luminaţi. Referirile la relaţiile internaţionale ale domnului Georgescu nefiind de loc încurajatoare.
După ce ne-au jefuit plenar şi uscat vieţile, stăpînii lumii ar dori probabil să dea o viaţă nouă lagărului românesc, să-l facă mai funcţional, mai plăcut, mai stimulant.
Deşi nu mai am speranţe că am mai putea ieşi cu adevărat la lumină, eu nu m-aş implica în operaţiuni de cosmetizare.
|
Ioan Roşca
Cred ca in GpR e loc si pentru dezbateri in contradictoriu, pentru explorarea tuturor ideilor/alternativelor puse in discutie.
Eu de exemplu, asteptam un raspuns la reactia mea legata de propunerea sustinerii lui Calin Georgescu. Poate chiar- un punct al lui de vedere.
Nu stiu adresa lui de mail, ca sa ii semnalez direct rezervele mele- ceea ce continui sa cred ca i-ar fi de folos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu