Pranz cu Dumnezeu.

Pranz cu Dumnezeu.

Lucrurile mici fac diferenta

Era odata un baietel care voia sa-l intalnesca pe Dumnezeu. Stia ca pana acolo unde locuieste Dumnezeu este un drum lung asa ca si-a indesat in geamantanul sau de calatorie mai multe dintre prajiturelele sale preferate si 6 sticle de apa si si-a inceput calatoria.

Cand a ajuns la o distanta de trei blocuri de locul din care a plecat, a intalnit o femeia batrana. Statea in parc pe o banca, cu privirea atintita asupra catorva porumbei. Baiatul s-a asezat langa ea si si-a deschis valiza. Tocmai vroia sa ia o inghitura de apa cand a observat ca batranei doamne parea sa ii fie sete asa ca i-a oferit o prajitura.

Ea a acceptat gratios si recunoscatoare si a zambit la el. Zambetul ei era atat de dragut incat baiatul a vrut sa il vada din nou asa ca i-a oferit o sticla cu apa. Inca o data, femeia a zambit la el. Baiatul a fost incantat!

Si au stat acolo toata dupa-amiaza mancand si zambind, fara insa ca niciunul dintre ei sa scoata vreun cuvant.

Pe masura ce s-a intunecat, baiatul si-a dat seama cat de obosit este si s-a ridicat sa plece; insa nici nu a apucat bine sa faca cativa pasi ca s-a intors si a alergat catre batrana femeie imbratisand-o. Iar ea, ea i-a oferit cel mai frumos zambet al ei dintotdeauna.

La putin timp dupa, cand baiatul a deschis usa casei lui, mama lui a ramas surprinsa de expresia de bucurie de pe fata lui.

L-a intrebat: “Ce ai facut astazi de esti asa de fericit?”

El i-a raspuns: “Am luat pranzul cu Dumnezeu.”. Si, inainte ca mama sa sa ii poata raspunda, el a adaugat. “Stii ce? Are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata!”

Intre timp, batrana, de asemenea radiind de bucurie, s-a intors acasa la ea. Fiul ei era uluit de expresia de pace de pe fata ei; si a intrebat: “Mama, ce ai facut astazi de esti asa de fericita?”

Ea a raspuns: “Am mancat prajituri in parc cu Dumnezeu. Si, inainte ca fiul ei sa-i poata raspunda ceva, ea a adaugat: “Stii, e mult mai tanar decat m-as fi asteptat.”

Subestimam prea des puterea unei atingeri, a unui zambet, a unui cuvant bun, a puterii de a asculta, a unui compliment sincer sau a unui gest mic aratand ca ne pasa. Si toate au potentialul de a face ziua cuiva speciala sau chiar de a schimba viata cuiva.

Nu stim cum arata Dumnezeu. Oamenii vin in vietile noastre pentru un motiv, pentru o zi, pentru un anotimp, pentru o viata intreaga. Imbratisati-i pe toti la fel. Deschideti-va ochii si inimile… nu se stie niciodata cand si unde veti intalni divinul…

Dacă trăieşti potrivit poruncilor lui Dumnezeu,

te vei împrieteni cu Dumnezeu?

Din ce motiv a dat Dumnezeu poruncile? Oare nu pentru îndreptarea noastră? Păzind poruncile lui Dumnezeu, lucrăm virtutea şi dobândim sănătatea sufletului. „Lucrarea virtuţii, spune Sfântul Isaac, este păzirea poruncilor lui Dumnezeu”.

– Avva Isaia spune: „Omul are nevoie de o inimă vitează şi mare, ca să se îngrijească de păzirea poruncilor Domnului”.

– Aşa este. Pentru a păzi cu scumpătate poruncile lui Dumnezeu, este nevoie de bărbăţie, de vitejie şi de trezvie. De aceea caută să afli ce anume îţi lipseşte şi ce vrea Dumnezeu de la tine; să cercetezi ce ai făcut şi ce trebuia să faci, dar nu ai făcut. Să spui în sinea ta: „Bine, pe mine mă odihneşte ceea ce fac, dar oare pe Hristos Îl odihneşte?” şi să te lupţi să faci voia lui Dumnezeu. „Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre”, spune în Sfânta Scriptură. Valoare are virtutea pe care o dobândeşti în libertate, fără constrângere. Omul trebuie să simtă virtutea ca pe o necesitate, iar apoi să lucreze ca să o dobândească. Nu că Dumnezeu are nevoie ca noi să săvârşim voia Lui, ci noi avem nevoie să facem voia Lui, ca să ne eliberăm de omul nostru cel vechi. 

Toată nevoinţa credinciosului trebuie să aibă drept ţintă păzirea cu scumpătate a poruncilor lui Dumnezeu. Căutând omul să împlinească voia lui Dumnezeu, se apropie de El, şi atunci, fără ca s-o ceară, primeşte Harul dumnezeiesc, adică ia apă direct de la izvor.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și Virtuți, Ed. Evanghelismos, p. 152.

CURAT SI CU GUST - Sfantul Ioan din Kronstadt

La toti ne place sa ne îmbracam curat si cu gust. La îmbracamintea cea nestricacioasa, pe care ne-am întinat-o cu pacatele si în care ne vom înfatisa cu totii înaintea lui Dumnezeu, la Judecata din urma se gândeste oare cineva? O spala cineva cu lacrimi de pocainta, cu fapte de milostenie, o împodobeste cu postul, rugaciunea, privegherea, cugetarea la cele dumnezeiesti?

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 281

VARSTA SENECTUTII - Sfantul Nectarie al Eghinei

Caracterul senectutii e minunat, fiindu-i conferit de multimea anilor adunati în decursul unei vietuiri îndelungate; aceasta vârsta se bucura de alte câteva calitati deosebite care-i sporesc podoaba: în ea straluceste întelepciunea, iar sfatul, priceperea si cugetul senin si cuprinzator îi încununeaza gândurile. Înfatisarea impune si cere din partea tuturor respect si cuviinta deosebite. Senectutea este ultima etapa a vietii pamântesti a omului; de aceea poarta cu sine toata deplinatatea si un întreg ansamblu de valori, dorite si puse nu în slujba fiintei care se stinge în moarte si se pierde în mormânt, ci a celei care are un suflet fara moarte, care-si afla sfârsitul pe pamânt si se pregateste pentru Cer, pentru viata cealalta, fara de sfârsit si nemarginita.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 22.

SOMNUL - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi un om care doarme. Aceasta întâmplare îti înfatiseaza doua chipuri: 1) Asemanarea mortii. Cel adâncit în somn este ca si mort: nu vede, nu aude, nu vorbeste si nu face nimic, doar ca viata lui se arata prin suflare. De fiece data când adormim ne facem deopotriva cu cel raposat. 2) În omul care doarme vezi chipul vietii ce va sa vie. Caci precum acesta scapa de toate treburile, ostenelile si grijile sale si uita atunci de nevoi, de nenorociri, de suferinte si boli, nemaisimtind nimic de pe urma lor, ca si cum nu le-ar mai avea, asemenea si cel care s-a învrednicit a primi viata vesnica, se izbaveste de toate ostenelile, nevoile, nenorocirile si suferintele. Iata de ce viata cea fara de sfârsit este numita odihna în Sfânta Scriptura (Evrei 4, 1 si altele), iar în Apocalipsa ni se spune: „Fericiti sunt mortii care de acum înaint e mor întru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor îi însotesc” (Apocalipsa 14, 13). 

Întâmplarea aceasta te învata: 1) De fiece data când adormi, sa-ti amintesti de moarte, care este asemenea somnului, si prin credinta sa-ti înalti mintea la viata vesnica, acea tihna dulce si fara de sfârsit în care se odihnesc alesii Domnului, si cu credinta sa strigi catre Hristos ca si tâlharul: „Pomeneste-ma, Doamne, când vei veni întru Împaratia Ta” (Luca 23, 42). 2) Trezindu-te din somn, sa-I multumesti lui Dumnezeu. 3) Sa te ostenesti în veacul de acum, nevoindu-te întru credinta, ca dupa moarte sa te primeasca odihna.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 122.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Biserica Ortodoxă sărbătorește la 29 iunie pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi stâlpi ai Βisericii noastre. Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinților Apostoli Petru și Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcție de data variabilă a Sfintelor Paști. Dat fiind rolul major pe care l-au avut acești Sfinți Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât și duhovnicească a creștinilor.

Această perioadă ne oferă prilejul de a medita asupra misiunii pe care cei doi mari Apostoli ai Bisericii au făcut-o pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Postul presupune abstinență, sporirea rugăciunii, pentru ca astfel să înmulțim fapta cea bună, să ne gândim și la suferințele aproapelui, iar Biserica să înmulțească lucrarea ei misionară, urmând zelului misionar al Sfinților Apostoli Petru și Pavel, precum și al celorlalți Apostoli ai Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Durata și modul de postire

Începutul Postului Sfinților Apostoli este în funcție de data Sfintelor Paști. Începe întotdeauna luni după Duminica Tuturor Sfinților. Conform Pascaliei Bisericii Ortodoxe Române, Postul Sfinților Apostoli poate varia între 28 de zile, atunci când Paștele cade pe 4 aprilie, până în situația în care poate fi desființat, atunci când Paștele este prăznuit după data de 1 mai. Așa s-a întâmplat în anii 1945 și 1956 când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai, iar Sfântul Sinod a hotărât ca postul să se țină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel (sărbătoarea căzând înaintea Duminicii Tuturor Sfinților, în seara căreia se lasă sec de obicei). Aceeași situație a fost și în 1983 (Învierea Domnului – la 8 mai), când postul a fost numai de două zile (27-28 iunie).

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. În fiecare sâmbătă și duminică este dezlegare la pește, vin și ulei. Învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare arată că luni, miercuri și vineri se mănâncă legume fără ulei, marți și joi aceleași cu untdelemn și vin. Dezlegarea la pește se dă și luni, marți și joi dacă atunci cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare și cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se dezleagă la untdelemn și vin. Și în caz de hramul bisericii se dă dezlegare la pește. Dacă însuși praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare la pește, vin și ulei.

Pe întreaga durată a acestui Post, ca și în cazul celorlalte posturi din cursul anului bisericesc, nu se fac nunți, pentru că perioada de postire nu este compatibilă cu bucuria și petrecerile care însoțesc de regulă nunțile.

Prin ținerea acestui post se cinstesc și darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime, de aceea în vechime acest post se mai numea Postul Cincizecimii.

Sfântul Post cu folos!

Psihologul poate conduce pe om la Dumnezeu?

Pr.  Savatie Bastovoi

Nu, psihologul poate conduce pe om la om, dar la omul cel vechi, doar la omul cel vechi. Pana la un punct psihologia explica, constata niste realitati, in cel mai bun caz.

Si este minunat daca le constata bine. Un psiholog bun poate constata niste realitati, dar nu poate oferi niste solutii si de asta psihologii care sunt Sfintii Parinti, pe langa faptul ca ei constata realitatile, iti mai ofera si solutii. Deci psihologia, nu-i chiar asa demonica, daca nu ascultam solutiile pe care le da ea. Ea nu prea are solutii, dar le ofera, asta e problema ei. Intelegeti? Faptul ca nu poate s-ar termina aici, dar ea le ofera. Pana la a constata, este de folos, dar din clipa in care ea ne ofera solutiile ei ciudate si noi le indeplinim, ne pierdem mintile, acolo psihologia nu mai e buna. Dar psihologia nu e vinovata, ci noi, daca le acceptam. Asta e cu psihologia, e o stiinta despre suflet.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda