duminică, 11 iunie 2017

Adrian Botez - NESFÂNTUL MEU ZIDAR






~*~

CARTEA - NESFÂNTUL MEU ZIDAR



o viaţă-ntreagă-ncape într-un vis
şi tragedii cumplite-s înghiţite-n ceaţă
ar dispărea calvarul – dacă n-ar fi scris
deci scrisul e calvar -  iar fila-i viaţă

din stihuri curge sângele-umilirii
din stih se întrupează uri – iertare
dar cartea nu dă izbăvirea prin uitare
ci răstigniri pe crucea amintirii

iar tot ce-a fost – de-a pururi se repetă
căci epopeea se preschimbă în coşmar
de nu mai ştii ce-a fost şi ce-amenìnţă:

cartea-i nesfântul – crudul meu zidar…
…zvârcòlului de monştri valul dă priìnţă
tu singur le nutreşti icoana spre fiinţă



***

CITITOR ŞI SCRIITOR



mă prinde moartea tot cu cartea-n mână
zâmbind de-o lume care se amână:
e-o lume fără as şi fără pică -
o lume de cuvinte – “de nimică”…

o lume-n care-s zeu printre driade
şi-mi cad pe cap luminile-n cascade:
dacă la fila doişpe stau să mor
sar la final: “Suprem Judecător!”…

…oricare Carte-i decât mintea mai deşteaptă
slovă cu slovă au complotat-o-n ceruri
apoi – sub ţeasta celui ce n-aşteaptă

o au zvârlit – ca o plodire dreaptă!
…te cocoşezi  - Poete – gândind la dinamită:
se iscă încă-o Carte – sub hârca-ţi adormită!



***

MISTICA IERNII (II)



nămeţi de flori se-agaţă-n ramuri
şi vor cădea nămeţi petale…
prin hoarda vieţii fără hamuri
prin floarea ninsă-n loji regale

un sfânt fior călăuzeşte
iernatica bulibăşeală:
prin nudul vieţii moleşeşte
un dor de moarte – cuminţeală…

dezmăţul vieţii – cancer liric
încă din cer jura oniric:
la-al morţii mistic – unic schit

s-a vindeca – pururi sfinţit…
…prefaţa iernii – oarba vară
mătăhăind – prin spini – spre Scară…



***

ÎN TEMPLUL PĂDURII



pe sub podìri de verde înfrunzit
strecoru-mi fìrava făptură de tăciune
iar clorofile grase – lujer îmbulzit
trezesc în mine grave – scumpe strune

şerpii-copaci se-mbuibă toţi de umbră
şi mă privesc cu nepăsare sumbră
s-a fost clădit pădurea ca un turn
în cari se lăfăie un rege taciturn

aşa minuscul şi dorit de raze
n-am râvnă – doar zvâcniri de-extaze
nu mă preumblu – meditez la mers

şi fiecare gând îmi sună-a vers…
…m-am îngrăşat de visele divine
descopăr rugăciunii rădăcine



***

SINUCIGAŞUL



“toţi m-au trădat – şi lumea e murdară…
dar ce taxi s-aleg – când plec din urbe
spre lumea cu o nouă primăvară?”
sinucigaşul se întreabă – ars de zurbe…

…întâi – că – sfânt episcop – Liliacul
a înflorit la poarta dinspre-ogradă
au explodat toţi Merii din livadă
să-i facă-n ciudă – albi – lui negru – dracul…

asurzitor – Sticleţii şi Hulubii
ţi-au smuls sumbri-epoleţii de paradă
ţi-au şters chiar banda radio cu…”dubii

te-au degradat la…OM – deci ieşi pe stradă!
…şi-apoi – taxiul morţii e în grevă:
Rozele-nalţă fulgere de sevă!



***

BILANŢ DEZASTRUOS



să punem lumânări la capul lumii
scârnàva faţă-ntreagă vadă-i El
şi umilit – scârbit – să se întoarcă-n Miel
…peste ogrăzi – cu fùrie – ning prunii…

a dat iarăşi chix cu acest hoit lepros
(…viermii-l lucrează pasionat şi din gros…)
iar vremea-şi vâră-adânc – în buzunari:
tot speră - din îngeri - să facă samsari…

de şobolani Îţi fojgăie dugheana
e-atâta praf de stele negre – slute
cine întreabă-acum – senil – de Cosânzeana

toţi cerberii pe Inorog i-asmute…
…nu ştiu la ce mai zornăi - iarăşi - lanţul
că-Ţi ştim cu toţii – dezastruos – bilanţul…



***

TAROT



mereu se-ntâmplă ce s-a mai întâmplat
javră – mă tot rotesc coada să-mi prind
când bate miezul nopţii – sunt iar plat:
lumea s-a înecat – plutind - un grind…

mister de cuc eu descifrez în vârf de-alun
stea rară-n piscul-bradul de Crăciun
în grevă-s “tricoteusele” de soartă:
spaţiul îl sparg – să nu-mi mai bată-n poartă

îmi şade bine singur – dumnezeu
dar orice cântec aş cânta - mi-e greu
să trec de nota do de sus – un crai

ce-şi bate joc de mine şi de rai…
…în van eu mântuirea prin tarot o cat:
mahmur scot – făr' să vreau – doar cartea... “Spânzurat”!



***

N-AM CUI SĂ SPUN – ÎN MIEZUL ZILEI – “RĂMAS BUN



n-am cui să spun – în miezul zilei – “rămas bun
când onoranta moarte mă zoreşte
hulubi cântă patetic – parcă se răzbun' -
muşcata mea din geam se vestejeşte…

nu-i timpul bun de moarte – dar pastelul
mă plictiseşte până la demenţă
aşa că vieţii-i smulg din mână – iar - penelul
şi-mi fac propria schiţă-n decadenţă

iar de-am întors pe dos şi legi şi fapte
cui mângâiere am adus – bizară?
prinţ – cerşetor - ori saltimbanc cât şapte

rup în fonemi orarele din gară…
…crainicu-anunţă-ntârzieri şi dispariţii
nu mai am lacrimi – râs – şi nici solstiţii…



***

E NOAPTE – SE ÎNGÂMFĂ DURERILE DIN LUMI



e noapte – se îngâmfă durerile din lumi
îşi iau avânt spre inimi – precum hultani hoitari
singurătatea strigă oceanice-ulalumi
iar cetăţenii-diavoli pozează-n anticari

aş vrea să-mi crească foi de-arţar din pori
şi galaxii întregi acut să mă citească
s-ascut văzduhul şi cu mii cocori
voltaire-ieni - cari nu ştiu să bocească

degeaba-aşteaptă orele să treacă
păunii regalează valea seacă
şi vine-un damf de acre sinucideri

dar printre cioclii-i greu să afli lideri…
…eternă noapte fi-va – iar zeul: biet mahmur
tobe stelare – mistic – reduse-s la murmùr…



***

ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI



vântoase de venin m-adună
mă răsădesc în hârb de lună
prohod pe-un stih – vulcan emfatic
câtu-i tărâmul de jeratic

*
spetit de-o viaţă fără rost
bătrân – încovoiat şi prost
mă legăn – mie însumi ştreang:
nicicând n-am fost în mai 'nalt rang!

singur – becisnic – fără rod
stricat-am – zornic – calapod:
e-atât de hâd  - urlând la lună
să nu-nsemni nici cât gluma bună

nu trag la mine-n bătătură:
sunt umilit şi plin de ură
n-a fost o viaţă pe cinstite
până şi moartea-i pe-ocolite

nu bocet – dar nici amintirea
nu-mi scrise – fulger-urmă – firea:
să strici matriţa – Criste - -n grabă
n-am fraţi – n-am oaspeţi - la-aşa treabă!

doar greierii ùrma îmi luară
dar struna lor e de ocară:
sărmanul n-are loc să mâie
doar mătrăguna 'i-e tămâie

nu-n gròpniţă să mă astrùce:
c-un ciot de sânge fără cruce
în codru fiare facă nuntă
să-şi ostoiască foamea cruntă..

…Poet bizar şi hăituit
de umilinţe ostenit -
nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte:
Crist mi-i părinte – Lupul: frate…

*
…vântoase de venin s-au stins
s-a stins şi luna dinadins
mai fumegă fost foc de vatră:
drumeţ zăbava-şi face-n piatră

…un stih răzleţ şi fără snagă
a dat fòc la-ograda-ntreagă…



***

ALO – AICI E IADUL!



da -  toţi te-am înşelat  - ne pare bine:
nu vei fi crin – abia un mărăcine…
lincheşte voma noastră – câine răsfăţat
şi-ţi vei uita şi limbă – şi păcat

aici e iadul – camera de gardă
oricâţi ne vin – de-aici încep să ardă
li se lumìnă-aici nimicnicìa
goi vin la noi – nu ştiu ce-i veşnicia

nu-ţi mai ascunde capul printre broaşte
până şi stânca seacă stă – aici – să-mproaşte:
din acest Nil – prin acest mâl - târât

te vei alege doar cu un nou rât…
…nu lungiţi vizita la vorbitor
căci toate-s bune – nădejdile când mor…

***

Adrian Botez











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu