Adrian Botez - NESFÂNTUL MEU ZIDAR

~*~

CARTEA - NESFÂNTUL MEU ZIDAR

o viaţă-ntreagă-ncape într-un vis

şi tragedii cumplite-s înghiţite-n ceaţă

ar dispărea calvarul – dacă n-ar fi scris

deci scrisul e calvar -  iar fila-i viaţă

din stihuri curge sângele-umilirii

din stih se întrupează uri – iertare

dar cartea nu dă izbăvirea prin uitare

ci răstigniri pe crucea amintirii

iar tot ce-a fost – de-a pururi se repetă

căci epopeea se preschimbă în coşmar

de nu mai ştii ce-a fost şi ce-amenìnţă:

cartea-i nesfântul – crudul meu zidar…

…zvârcòlului de monştri valul dă priìnţă

tu singur le nutreşti icoana spre fiinţă

***

CITITOR ŞI SCRIITOR

mă prinde moartea tot cu cartea-n mână

zâmbind de-o lume care se amână:

e-o lume fără as şi fără pică -

o lume de cuvinte – “de nimică”…

o lume-n care-s zeu printre driade

şi-mi cad pe cap luminile-n cascade:

dacă la fila doişpe stau să mor

sar la final: “Suprem Judecător!”…

…oricare Carte-i decât mintea mai deşteaptă

slovă cu slovă au complotat-o-n ceruri

apoi – sub ţeasta celui ce n-aşteaptă

o au zvârlit – ca o plodire dreaptă!

…te cocoşezi  - Poete – gândind la dinamită:

se iscă încă-o Carte – sub hârca-ţi adormită!

***

MISTICA IERNII (II)

nămeţi de flori se-agaţă-n ramuri

şi vor cădea nămeţi petale…

prin hoarda vieţii fără hamuri

prin floarea ninsă-n loji regale

un sfânt fior călăuzeşte

iernatica bulibăşeală:

prin nudul vieţii moleşeşte

un dor de moarte – cuminţeală…

dezmăţul vieţii – cancer liric

încă din cer jura oniric:

la-al morţii mistic – unic schit

s-a vindeca – pururi sfinţit…

…prefaţa iernii – oarba vară

mătăhăind – prin spini – spre Scară…

***

ÎN TEMPLUL PĂDURII

pe sub podìri de verde înfrunzit

strecoru-mi fìrava făptură de tăciune

iar clorofile grase – lujer îmbulzit

trezesc în mine grave – scumpe strune

şerpii-copaci se-mbuibă toţi de umbră

şi mă privesc cu nepăsare sumbră

s-a fost clădit pădurea ca un turn

în cari se lăfăie un rege taciturn

aşa minuscul şi dorit de raze

n-am râvnă – doar zvâcniri de-extaze

nu mă preumblu – meditez la mers

şi fiecare gând îmi sună-a vers…

…m-am îngrăşat de visele divine

descopăr rugăciunii rădăcine

***

SINUCIGAŞUL

“toţi m-au trădat – şi lumea e murdară…

dar ce taxi s-aleg – când plec din urbe

spre lumea cu o nouă primăvară?” –

sinucigaşul se întreabă – ars de zurbe…

…întâi – că – sfânt episcop – Liliacul

a înflorit la poarta dinspre-ogradă

au explodat toţi Merii din livadă

să-i facă-n ciudă – albi – lui negru – dracul…

asurzitor – Sticleţii şi Hulubii

ţi-au smuls sumbri-epoleţii de paradă

ţi-au şters chiar banda radio cu…”dubii”

te-au degradat la…OM – deci ieşi pe stradă!

…şi-apoi – taxiul morţii e în grevă:

Rozele-nalţă fulgere de sevă!

***

BILANŢ DEZASTRUOS

să punem lumânări la capul lumii

scârnàva faţă-ntreagă vadă-i El

şi umilit – scârbit – să se întoarcă-n Miel

…peste ogrăzi – cu fùrie – ning prunii…

a dat iarăşi chix cu acest hoit lepros

(…viermii-l lucrează pasionat şi din gros…)

iar vremea-şi vâră-adânc – în buzunari:

tot speră - din îngeri - să facă samsari…

de şobolani Îţi fojgăie dugheana

e-atâta praf de stele negre – slute

cine întreabă-acum – senil – de Cosânzeana

toţi cerberii pe Inorog i-asmute…

…nu ştiu la ce mai zornăi - iarăşi - lanţul

că-Ţi ştim cu toţii – dezastruos – bilanţul…

***

TAROT

mereu se-ntâmplă ce s-a mai întâmplat

javră – mă tot rotesc coada să-mi prind

când bate miezul nopţii – sunt iar plat:

lumea s-a înecat – plutind - un grind…

mister de cuc eu descifrez în vârf de-alun

stea rară-n piscul-bradul de Crăciun

în grevă-s “tricoteusele” de soartă:

spaţiul îl sparg – să nu-mi mai bată-n poartă

îmi şade bine singur – dumnezeu

dar orice cântec aş cânta - mi-e greu

să trec de nota do de sus – un crai

ce-şi bate joc de mine şi de rai…

…în van eu mântuirea prin tarot o cat:

mahmur scot – făr' să vreau – doar cartea... “Spânzurat”!

***

N-AM CUI SĂ SPUN – ÎN MIEZUL ZILEI – “RĂMAS BUN”

n-am cui să spun – în miezul zilei – “rămas bun”

când onoranta moarte mă zoreşte

hulubi cântă patetic – parcă se răzbun' -

muşcata mea din geam se vestejeşte…

nu-i timpul bun de moarte – dar pastelul

mă plictiseşte până la demenţă

aşa că vieţii-i smulg din mână – iar - penelul

şi-mi fac propria schiţă-n decadenţă

iar de-am întors pe dos şi legi şi fapte

cui mângâiere am adus – bizară?

prinţ – cerşetor - ori saltimbanc cât şapte

rup în fonemi orarele din gară…

…crainicu-anunţă-ntârzieri şi dispariţii

nu mai am lacrimi – râs – şi nici solstiţii…

***

E NOAPTE – SE ÎNGÂMFĂ DURERILE DIN LUMI

e noapte – se îngâmfă durerile din lumi

îşi iau avânt spre inimi – precum hultani hoitari

singurătatea strigă oceanice-ulalumi

iar cetăţenii-diavoli pozează-n anticari

aş vrea să-mi crească foi de-arţar din pori

şi galaxii întregi acut să mă citească

s-ascut văzduhul şi cu mii cocori

voltaire-ieni - cari nu ştiu să bocească

degeaba-aşteaptă orele să treacă

păunii regalează valea seacă

şi vine-un damf de acre sinucideri

dar printre cioclii-i greu să afli lideri…

…eternă noapte fi-va – iar zeul: biet mahmur

tobe stelare – mistic – reduse-s la murmùr…

***

ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI

vântoase de venin m-adună

mă răsădesc în hârb de lună

prohod pe-un stih – vulcan emfatic

câtu-i tărâmul de jeratic

*

spetit de-o viaţă fără rost

bătrân – încovoiat şi prost

mă legăn – mie însumi ştreang:

nicicând n-am fost în mai 'nalt rang!

singur – becisnic – fără rod

stricat-am – zornic – calapod:

e-atât de hâd  - urlând la lună

să nu-nsemni nici cât gluma bună

nu trag la mine-n bătătură:

sunt umilit şi plin de ură

n-a fost o viaţă pe cinstite

până şi moartea-i pe-ocolite

nu bocet – dar nici amintirea

nu-mi scrise – fulger-urmă – firea:

să strici matriţa – Criste - -n grabă

n-am fraţi – n-am oaspeţi - la-aşa treabă!

doar greierii ùrma îmi luară

dar struna lor e de ocară:

sărmanul n-are loc să mâie

doar mătrăguna 'i-e tămâie

nu-n gròpniţă să mă astrùce:

c-un ciot de sânge fără cruce

în codru fiare facă nuntă

să-şi ostoiască foamea cruntă..

…Poet bizar şi hăituit

de umilinţe ostenit -

nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte:

Crist mi-i părinte – Lupul: frate…

*

…vântoase de venin s-au stins

s-a stins şi luna dinadins

mai fumegă fost foc de vatră:

drumeţ zăbava-şi face-n piatră

…un stih răzleţ şi fără snagă

a dat fòc la-ograda-ntreagă…

***

ALO – AICI E IADUL!

da -  toţi te-am înşelat  - ne pare bine:

nu vei fi crin – abia un mărăcine…

lincheşte voma noastră – câine răsfăţat

şi-ţi vei uita şi limbă – şi păcat

aici e iadul – camera de gardă

oricâţi ne vin – de-aici încep să ardă

li se lumìnă-aici nimicnicìa

goi vin la noi – nu ştiu ce-i veşnicia

nu-ţi mai ascunde capul printre broaşte

până şi stânca seacă stă – aici – să-mproaşte:

din acest Nil – prin acest mâl - târât

te vei alege doar cu un nou rât…

…nu lungiţi vizita la vorbitor

căci toate-s bune – nădejdile când mor…

***

Adrian Botez