joi, 8 iunie 2017

VASUL DE LUT - Sfantul Vasile cel Mare





I-aţi arătat necazurile voastre?
Nu-i arătaţi şi chipul în care trebuie să vă ajute.
El ştie,
prin El Insuşi,
cu amănunţime ce vă trebuie


Cum izbândim cu rugăciunea? … Mai întâi, dacă suntem vrednici de a căpăta ceea ce cerem.
Al doilea, dacă ne rugăm după legile lui Dumnezeu.
Al treilea, dacă ne rugăm cu stăruinţă.
Al patrulea, dacă nu cerem nimic din bunurile acestei lumi.
Al cincilea, dacă ne cunoaştem adevăratul nostru interes.
Al şaselea, dacă aducem din partea noastră tot ceea ce putem aduce, în felul acesta, vedeţi câţi au fost ascultaţi: Corneliu, din pricina smereniei şi bunătăţii sale, cananeanca din pricina stăruinţei, Solomon din pricina cererii, “pentru că – zice Domnul – n-ai cerut bogăţii şi nici viaţa duşmanilor tăi…”, vameşul din pricina smereniei, alţii, din alte pricini.
Şi după cum pentru aceste pricini rugăciunile sunt ascultate, tot aşa pentru pricini potrivnice acestora, ele nu sunt ascultate chiar când cei care le fac sunt nişte drepţi. Cine a fost mai drept decât Moise? Dar nici el n-a fost ascultat, când Domnul îi zice: “Aceasta să-ţi fie de-ajuns!…”, el cerând să intre în pământul făgăduinţei. Dar cum aceasta era fară prisosinţă pentru el, Dumnezeu nu i-a încuviinţat-o.
Incă altceva poate împiedica primirea rugăciunii noastre: stăruinţa noastră în păcat, odată cu facerea ei. Este ceea ce voia să zică Dumnezeu iudeilor, vorbind către Ieremia: “Nu mă ruga pentru acest popor, nu vezi ce face?”, adică: “Ei nu s-au lepădat de necredincioşie, şi tu-mi faci cerere pentru ei. Nu vreau să te ascult”…
Asemenea, când noi cerem răul duşmanilor noştri, nu suntem ascultaţi, ci mai rău supărăm pe Domnul. Rugăciunea e un leac, şi de nu vom şti cum să-l luăm, nu vom culege nici o roadă…
Să nu arătăm noi lui Dumnezeu chipul în care trebuie să ajute. Avocaţilor, vorbitorilor care grăiesc în faţa tribunalelor veacului, le arătăm numai care sunt treburile noastre, lăsându-le lor alegerea felului în care să ne ajute şi libertatea de a ne îndruma aceste treburi cum vor crede mai bine. Cu atât mai mult cuvânt, tot aşa trebuie să facem cu Dumnezeu.
Sunt unii care, sub chip de rugăciune, rostesc multe vorbe, ca acestea: “Doamne, dă-mi sănătate trupului, îndoieşte-mi averea, răzbună-mă pe duşmanul meu…” Purtarea aceasta este plină de lipsă de minte.
Trebuie lăsate acestea deoparte – şi să rugăm, să invocăm pe Dumnezeu în felul vameşului: “Fii cu mine, Doamne, păcătosul…” Dumnezeu ştie cum trebuie să se învrednicească de noi… “Căutaţi mai întâi – scris este – împărăţia lui Dumnezeu -şi toate celelalte vi se vor da vouă…”.

Sfântul Ioan Gura de Aur

Sursa: ganduridinierusalim.com




VASUL DE LUT - Sfantul Vasile cel Mare

Moise, care a scris despre facerea lumii, chiar de la cele dintâi cuvinte, ne-a luminat mintea cu numele lui Dumnezeu, zicând: „Întru început a facut Dumnezeu cerul si pamântul” (Facerea 1, 1). Ce frumoasa orânduire de cuvinte! A spus mai întâi: „Întru început”, ca sa nu socoteasca unii ca lumea este fara de început. Apoi a adaugat: „a facut”, ca sa arate ca ceea ce a facut este o foarte mica parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu. Dupa cum olarul, cu aceeasi meserie, face nenumarate vase, fara sa-si iroseasca meseria si puterea, tot asa si Creatorul acestui univers nu are putere creatoare numai pe masura crearii unei singure lumi, ci puterea lui este nesfârsita; si-a exprimat numai vointa, si a si adus la existenta maretiile celor ce se vad.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 73.




BOGATI SI SARACI - Sfantul Ioan din Kronstadt

Dupa cum în lumea în care traim aflam bogati si saraci, tot asa si în ordinea spirituala exista saraci si bogati. Saracii cer de la bogati si de la cei cu dare de mâna ajutor si nu se pot lipsi de el; în ordinea spirituala, saracii ar trebui sa vina si sa ceara ajutor celor bogati sufleteste. Noi suntem cei saraci cu sufletul, sfintii sunt cei bogati, care înca din aceasta viata au stralucit prin credinta si prin evlavie. La dânsii trebuie sa alergam noi, saracii, sa le cerem sa se roage pentru noi, sa ne ajute sa devenim curati ca pruncii, sa ne învete întelepciunea duhovniceasca, sa putem învinge pacatul, sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele. Rugati-va pentru mine, sfintilor, oameni ai lui Dumnezeu, proorocilor, apostolilor, ierarhilor, mucenicilor, cuviosilor, dreptilor si toti sfintii, ca sa ma fac asemenea voua!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 225




MONAHISMUL - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Peste acest pamânt pe care oamenii îl scalda în sudori, în lacrimi si valuri de sânge, s-ar stârni mânia lui Dumnezeu daca n-ar fi acesti smeriti slujitori ai Sai, calugarii, care oricât ar fi de neputinciosi sunt iubiti de Domnul pentru ca numai ei au ascultat cuvântul Fiului lui Dumnezeu care a zis: „Cel ce vrea sa vina dupa Mine sa se lepede de sine”. Neasteptând recunostinta cuiva, monahul îsi duce sarcina lui de sluga umila a lui Hristos, daltuind neîncetat în fiinta sa chipul minunat al fapturii celei noi… Prin munca si rugaciune, monahul cauta sa înfrateasca cerul cu pamântul. Cauta sa coboare cerul pe pamânt iar pamântul sa-l ridice spre cer… 


Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 74-75.
PR. ASB











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu