vineri, 9 iunie 2017

MIHALCA - Însăşi viaţa





Însăşi viaţa

Nu uiţi frunzele ce ieri
ne-acopereau
ca o pătură,
şoaptele lor sperau
să treacă
prin arcul elipsei
- acea absenţă plină -,
zâmbetul nostru ne-a luat inimile.

O fericire în forma unui înger
şi un miracol delicat
te fac să simţi
lacrimi de bucurie,
două buze ard intens,
o dorinţă extatică,
acele săgeţi ţintesc inima,
capul ţi se-nvârte.

Un limbaj floral este necesar iubirii,
mâinile de pe tastatură
îţi sunt amorţite
şi toate dorinţele tale secrete
de a explora
fiecare parfum din mine,
rămân inocente, ca ziua de lungă.

Prin cel mai adânc tunel
un tren intră în viteză,
un vuiet
în diminuendo
şi-n albastru crescendo
este iubirea,
sursa fiind însăşi viaţa.

Incomensurabil şi insondabil,
cu mult faţă de
ceea ce, tocmai, am spus,
în miezul meu interior,
profund te iubesc!
îmi spui astăzi.

~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu