Comoară Întru Domnul

Comoară Întru Spiritul Lui Iisus Hristos (Poem)

*

~o~

Noi cei din izvorul vieții suntem bucurie-n univers, niște șoapte botezate și miruite-n vers,

un elexir în excelența tinereții,

un soare în viața acestei sinfonii ce-mi dă ghes,

deși pot fi țoapă la dans

ce se revarsă pentru alții iubire,rug aprins,

drept de a candida la fericire,

preț vrednic la nemurire, viață pe Altarul Soarelui, inima,excelența pământului, socio-uman rost,orânduială,al oamenilor, folos întru dragoste și dor de popor,

iubire ce se revarsă asupra altora

dezinteresat și curat înflorind luminos pentru rod ca primăvara

să-și ducă prin vară povara în toamnă

pentru a se ieși cu bine din iarnă

la colț de iarbă cu treabă,

cu ispravă de slavă,

pe care Soarele, Lumina,

sărută cu nemurita roadă

cu holda pâinii și păcii "corola minunii"

în răsfăț de lumină-conștiință raze-n zi cu ziua toată ziua

care se cunoaște de dimineață

ce și cum gândim nobil,util,durabil și sublim pentru'că știm,iubim,

ceea ce știm în odă

să se umple cerul

cu pământul de laudă Zamolxis"laudator temporis acti",

binecuvântare de Românie profundă și mare

plugarul trăgând pentru sămănătură brazdă

că nu mai e urmă de zăpadă în țară

și ce se seamănă semănătorul adună,seceră, că binele se adună

in rai să se pună,

iar cele rele să se spele

și să nici nu se știe de ele,

că la ce ar mai exista răul

și nu scumpa comoară

întru spuritul lui Iisus Hristos

care-n luminos și folos

ne scoate-n vogă,în stambă, astral-artistic cu practic

și bun praznic la rampă lăsându-ne masca,trecerea pe la curți de dor,

marea trecere a lui Foe Verde și Făt-Frumos,

un echo-sănătos

cu unealta-n cântec zdrobită de os descântec, sac și petec.

Prin Tatăl Ceresc

noi cei din izvorul vieții

cu spiritul și cu izul tinereții

din omenesc și dumnezăiesc

spor și rost de popor-dragoste și lipici cu dute dor și vino dor

al oamenilor cu rostul lor ciopliți din bardă și topor

pentru a ține aici în matca fluviului fabrici,

obiectivul muncii,

Dumnezeul pâinii

și Dumnezeul păcii,

"corolă a minunii"

și înțelepciunii,

a nestrivirii luminii,

ca esența ierbii,rât de mătasă

pe care-n jele calu'o lasă

că boii nu mi-s acasă mânând să pască căprioare în bisericile pe răzoare

cu verde și crud de acasă,

că iarba încolțește și crește nepăsătoare sub tălpi de om,

sub omenesc picior,

dar iarba își ia spre înălțime ca flururii de lămpi zbor,

ca nepăsarea mării care val pe val

după val spre mal lovește distrugător

țărmul în flux și dinspre mal în larg reflux,

"lux fiat"să-nfloare curat și luminat dezinteresat

lanul de grâu ținându-se-n vânt

drept ca pomul înfipt în glie,cu rădăcinile-n pământ,

ca soarele să-i sărute frunzele-n proces de fotosinteză

cu alchimie-n fructe,rodul, s-atârne arome pe ramuri, cu neliniști infinitul s-apropie din iubire

din respect de obiect cu predicat și subiect superb de înviere

pe imensa tablă de șah al pământului

sporind în acoperântul Maicii Domnului

cu grădini în verde crud bacovian roind de albini

și de lapte spumos din limpezi izoare dulci și minerale-binecuvântare

de România profundă și mare

de vacă ugeroasă de acasă în sudoarea și energia tinereții să se bea

la bătrânețe prin Iisus bonus

apă vie a vieții aflând la întrebare timpul rezolvării:

"păr alb și minte proastă"? ori la ecuații prin emoții sunt adecvate soluții

răsărit de binecuvântare

să răsară fără să fi apus vreodată

Patria Limba Română

floare de colț,comoară rară, cazanie care-n omenie se cântă și descântă

cu vogă și artă,

românul pe propria vatră

cu spini,cu burieni

și cu colți de piatră

ca-n pașii sfinți pe mare pâine firbinte să încunune pe frunte

ca să domolească din valuri cât casa furtuna

despărțind apa de uscat

holda mănoasă în bob mășcat

dând spor la sac

când nu mora vine,

ci sacul merge la pomul lăudat

pâine Mesia Iubirii Burebista-Decebal să aibă universal necontenit izvor a fericirii,

a istorisirii de om între oameni

prieten pentru dușmani aruncând cu pâine în loc de bolovani

că-n peste tot,înpretutindeni e sănătate,responsabilitate,

că-i mai bună decât toate,

e Templu Eliberării cu fundația sustenabilă silidă

și vitrali colorate de crudă realitate

de soare,de pace și pâine

acoperiș tras din azi în mâine

pentru cel ce vine s-alunge suferința

vine strateg cuvântul să îngâne,

s-aleagă neghina din grâne zidind ființă din ființă

zidind ca Manole marea conștiință

ziua înhămată la bine,

ziua care se cunoaște de dimineață în Carpați între frați de sânge

A B C de pace

pâine pârguită-n vecernia din spice,

plugarul harnic și bun praznic

afânând ogoare cu altare pe răzoare prin ierburi cu mioare

răspândind pentru Doamne -Doamne

miros de busuioc și de vechi icoane

noul născut fiind cu rost și folos

luminos întru Hristos prin spiritul de mire simțit de toți când cămașa mulțumirii

i-a fost trasă la sorți

în uimitoarea iubire

cu nimbul și aura în folosul altora,

împinge dinspre vară toamna cu iarna

să încreștinească primăvara ieșită la colț de iarbă

cu inima tuturor să înfloare România Mare.

P.R.F.