Autor: Mirel Axinte, Comentator
politic, Președinte Asociația Cincinnatus
Publicat: 31/01/2016
E greu să te lupți cu mafia
politică și funcționărească atâta timp cât are de partea sa masele populare și
atâta timp cât statul, ca reprezentant al poporului, este considerat
deținătorul de drept a tot ce mișcă în țara asta. Statul, prin enorma sa
bunăvoință, le mai lasă și indivizilor câte ceva, dar o face cu titlu de împrumut.
Banii, munca, ideile, proprietățile, tot ce înseamnă valoare, aparțin de drept
statului (sau ”poporului”, cum zic înfierbântații la teve) și cetățenii trebuie
să fie recunoscători că li se lasă și lor niște firimituri din munca și ideile
lor.
Cetățenii sunt tolerați. Nu e
casa ta, e a statului care, dacă vrea, ți-o ia și mâine. Nu e terenul tău, nu e
mașina ta, nu e salariul tău, nu e afacerea ta, nu e munca ta. Toate îți sunt
lăsate de stat. Dacă statul îți ia doar 70-80%, prin impozite, taxe, accize,
contribuții, TVA, o face din generozitate și ar trebui să-i fii recunoscător.
Ar trebui să fim fericiți că statul ne tolerează. Adevărații deținători a
tuturor valorilor mobiliare și imobiliare, a tot ce mișcă sau stă pe loc în
țara asta, sunt politicienii și funcționarii, în numele poporului. Când românul
plătește impozite și taxe nu face decât să dea înapoi politicienilor și
funcționarilor ce le aparține de drept și să ia și el ceva, restul. ”Ai muncit
de 4000 de lei luna asta. Banii ăștia sunt ai noștri. Dar, fiindcă ni s-a făcut
milă de tine, o să-ți lăsăm și ție ceva după ce scădem impozitele,
contribuțiile, taxele, accizele, inflația și altele asemenea. O să-ți rămână
probabil sub 1000 de lei dar ai grijă, că tot ni se pare că ești un hoț care
ascunde bani și nu vrea să ne dea nouă totul. De ce n-ai murit încă? Să nu ne
spui că vânezi sau sapi după rădăcini! Ascunzi din banii care ni se cuvin nouă
și o duci destul de bine. De ce nu mori de foame?” De unde au oamenii bani?
Mai ține minte cineva afacerea
Bancorex, de acum peste douăzeci de ani? De ce credeți că românii nu au
explodat de indignare atunci? De ce credeți că n-au explodat de indignare la
fiecare mare afacere de corupție și furt de miliarde? Fiindcă avem mentalitate
de sclavi tolerați. Românii nu reacționează fiindcă ei nu consideră că au ceva,
că le aparține ceva. Totul aparține statului și poporului. ”Și ce dacă ăștia
fură miliarde? Sunt oricum banii lor, se fură între ei. Important e să ne dea
și nouă ceva.” Aceasta este doctrina economică a românilor.
Dar haideți să ne reamintim de
Bancorex. Politicieni, funcționari, polițiști, militari, ofițeri din servicii
și clienți politici au făcut credite la Bancorex cu dobândă preferențială,
și-au luat case, și-au făcut vile, mașini, afaceri și nu au mai dat nici banii
înapoi deloc, nici măcar cu dobândă preferențială. 2-3 miliarde de dolari din
banii depunătorilor s-au dus din buzunarele lor în buzunarele politicienilor,
funcționarilor și ofițerimii. Banii au fost plătiți apoi de contribuabili (mulți
dintre ei depunători). Astfel, românii și-ai plătit singuri pagubele, dintr-un
buzunar în altul în timp ce politicienii, funcționarii și ofițerimea au rămas
cu vilele, casele, mașinile și afacerile.
Credeți că s-au învățat minte
românii? Au mai trecut cinci legislaturi de atunci și cei care au pe mână banii
contribuabililor, politicienii și funcționarii, cu tot cu ofițerimea din
poliție, armată și servicii, au continuat să fure cu miliardele, de cele mai
multe ori în aplauzele și sub privirea admirativă a celor furați: ”Lasă, maică,
fură da’ ne dă și nouă. Și ține la oameni, și le zice bine, și zâmbește frumos
și face poante și e din popor.”
De zeci de ani asistăm la ceea ce
s-ar putea numi Războiul statului împotriva românilor.
Abia atunci când cetățenii români,
antreprenori sau liber profesioniști, salariați sau cu profesii liberale,
manageri de multinaționale sau patroni de mici afaceri de familie, angajați sau
angajatori, vor porni de la premisa că ei sunt cei care tolerează statul și
politicienii și, din solidaritate și generozitate, cedează o parte din ceea ce
le aparține lor, făcut din munca și ideile lor sau moștenit de la părinții lor,
când vor porni de la premisa că proprietatea este sacră, abia atunci vom putea
vorbi în România de libertate, de capitalism, piață liberă și un regim politic
cu adevărat liberal.
De undeau oamenii bani
Oamenii își fac servicii
reciproce. Din asta câștigă ei, oamenii, bani. Se ajută reciproc și își plătesc
acest ajutor. Ăla face case, altul face mașini, unul face roșii, altul lapte,
unul carne, altul telefoane șamd.
Apoi vin politicienii și
funcționarii, domnul Neluțu Oltean, domnul Darius Vâlcov, domnul Orlando
Teodorovici, domnul Relu Fenechiu, doamna Crinuța Dumitrean, doamna Elena
Udrea, domnul Sorin Oprescu, domnul Marean Vanghelie, domnul Gabriel Biriș,
domnul Traian Băsescu, domnul Victor Ponta, domnul Viorel Hrebenciuc și încă
nenumărați domni și doamne din politică și administrația statului, și le iau o
parte din bani. Se numește colectare la bugetul de stat, la bugetul
asigurărilor sociale, la bugetele locale, la tot felul de fonduri de urgență,
catastrofă, solidaritate și rezervă.
Economia națională sunt oamenii
care își fac servicii reciproc. Oamenii câștigă bani de la unii la alții, prin
relațiile economice. Nu fură de la stat, nu iau din averea ancestrală și
preexistentă despre care vorbeam acum câteva săptămâni (Doctrina economică a
românilor și impozitarea clădirilor în funcție de destinație). Doar
politicienii, funcționarii și rețelele lor fură bani. Și nu fură de la stat și
din averea națională și ancestrală, fură din banii contribuabililor. De aici și
supărarea că nu toți oamenii se lasă furați. Unii, din cauza fiscalității
excesive, din sărăcie, frica de birocrație sau pur și simplu fiindcă nu vor,
evită fiscalizarea banilor pe care îi câștigă ei, din munca lor. Românii ăia nu
fură. Dar nici nu se lasă furați. Nu e chiar același lucru. ”Da, dar vor sistem
public de sănătate!” Nu, nu vor. Vor liberalizarea sistemului de sănătate. Vor
liberalizarea sistemului de pensii. Vor liberalizarea sistemului de educație.
”Uitați acest neisprăvit care bea
țuică din sudoarea poporului și nu-l lasă pe Biriș să fugă cu jumate din ea și
cu dopul! Priviți acest monstru cu Mercedes făcut din sudoarea poporului și
care nu-l lasă pe Biriș să fugă cu motorul, caroseria și o roată!” Nu,
domnilor, amârâtul bea țuică din munca la câmp iar ălălaltul și-a luat merțan
din banii și ideile și munca și nervii lui. A, nu i-au anunțat pe Biriș,
Orlando, Relu și Crinuța și nu le-au adus tributul pe tavă? Nu e nicio
nenorocire. Dacă Viorica din Clejani își bagă banii la țâțe și nu-i dă lui
Băsescu, Ponta, Hrebenciuc și Udrea, nu e nicio catastrofă. Dimpotrivă. E mai
bine ca banii să rămână la cei ce i-au făcut muncind decât să se ducă la politicieni,
funcționari și rețelele lor mafiote.
Politicienii și funcționarii ar
trebui să lase pulanele de polițai și să umble și la motivații. Când negociezi
salariul brut la 3000 de lei și iei în mână doar 1700 fiindcă 1300 se duc în
găurile negre ale politicienilor, funcționarilor și rețelelor lor mafiote nu
prea te încântă munca fiscalizată.
Doctrina economica a romanilor si
impozitarea cladirilor functie de destinatie
”Pedepsiți și blestemați fie cei
ce câștigă bani dintr-o activitate oarecare!”
Conform doctrinei economice a
românilor, averea națională e o cantitate fixă, ancestrală, preexistentă din
care se înfruptă cu dușmănie toți cei care câștigă bani din afaceri, din
chirii, vânzări sau chiar salariu. Această avere națională, populară, există
undeva în eter, în stratosferă, plutește deasupra noastră.
Fiecare român se naște bogat,
este deținătorul, aici doctrina nu ne explică cum, al acestei averi naționale
ancestrale. Sărăcește pe parcurs, înșelat de capitaliști, corporații, străini,
profitori, parveniți, particulari. Aceștia recurg la tot felul de mașinațiuni
perfide și se servesc mârșav din bucata de avere națională a bietului rumân.
În trecut, pe vremuri, nu se știe
exact când, poate pe vremea lui Ștefan și a Răreșoaicii, sau poate pe vremea
lui Gelu, Glad și Menumorut, dar mai ales pe vremea lui Burebista și Deceneu,
românul era bogat. Averea națională era imensă la începuturi și românul trăia
în belșug și armonie cu natura și viețuitoarele. Apoi au venit, pe rând,
romanii, gepizii, goții, pecenegii, cumanii, maghiarii, mongolii, turcii,
evreii, nemții, rușii și americanii și au smuls din averea națională. Dar chiar
și așa, ea rămâne și azi imensă și ispititoare pentru marile puterii și
conspirații ale lumii. Dar, mai ales, ea rămâne ispititoare și neapărată în
fața trădătorilor din interior, a indivizilor care câștigă bani.
Atunci când ai o afacere cu
profit, când vinzi ceva, când închiriezi un imobil, când acumulezi, nu faci
decât să iei din averea națională. Orice activitate economică la noi este, conform
doctrinei economice românești, o acțiune prin care se ia ceva din averea
națională. Cu fiecare activitate economică privată, averea națională scade iar
românul sărăcește în timp ce autorii activității respective se îmbogățesc pe
spinarea românului simplu, de manual, din cartea de istorie, discursurile
politicienilor și imaginarul popular.
De aceea toți cei care câștigă
bani dintr-o activitate economică, oricare ar fi aceea, sunt imorali și datori
poporului pe care l-au furat. Activitatea economică prin care se obține un
venit este un păcat împotriva poporului.
De aici și ura pentru
capitaliști. De aici și prezumția de vinovăție a tuturor celor care câștigă
bani. De aici și decizia de a impozita diferit imobilele în funcție de
destinație. Nu e suficient că cei care închiriază spații pentru business
plătesc deja zeci de taxe și impozite, acum trebuie să mai plătească și pentru
păcatul de a folosi spațiile pentru a crea valoare. Dar afirmația ”activitatea
economică creează valoare, satisface nevoi și îmbogățește societatea” e o
absurditate acolo unde doctrina spune că averea națională e ancestrală,
plutește în aer și activitățile economice nu fac decât s-o împuțineze.
Rezultatul deciziei de a
diferenția impozitul în funcție de destinația spațiului va fi creșterea
chiriilor pentru activități economice și descurajarea inițiativei private. La
noi utilizarea spațiului pentru somn sau pentru nimic este considerată
moralmente și civic superioară utilizării în scopul de a crea valoare.
Prin politicile fiscale ar trebui
încurajată scoaterea din adormire a cât mai multor spații și introducerea lor
în circuitul economic. Spațiile trebuie puse la muncă, nu lăsate să zacă.
Fiecare familie de români trebuie încurajată să utilizeze cu profit spațiile,
să facă afaceri în ele sau să le închirieze celor cu afaceri. Gândiți-vă că în
fiecare casă se întâmplă o afacere, se creează ceva. Din punctul de vedere al
statului și al doctrinei economice a românilor ar fi monstruos.
Cata dreptate aveti!
RăspundețiȘtergere