Pavel Rătundeanu-Ferghete
Ciubăncuța, Cj., 12.02.16
"Un tovarăș înțelept nu este
mai puțin ca un frate", zice Homer. Pentru asta, Alex. Ștefănescu, te-am
dorit profesor personal, părinte moral și "spune-mi cu cine te însoțești, ca
să-ți spun cine ești?" (apropo, știu, că-i nepotrivit și neobișnuit, să mă
adresez cetățene, cu "tovarăș"că hazardul, lipsa de politeță, te
spânzură cu ciucurii brâului de toarta inelului și pe altă parte "nu ne-am
tras deodată ismenele, gacele (indispensabilele)" și nici nu umblăm fără
de ele, nici de Sfântul Valentin, în februarie, când îngheță și ouăle de
sarcă-n cuib, eccetera, eccetera, că n-am la mine cetera). Tu Alex. ai cam
sărit peste cal din banalul U.T.C. pentru'că adevărul gol-goluț c-am supără, c-am
șifonează, c-am lovește la moacă, la orgoliul și la lipsa de inteligență (după
revoluție erai la toartă, mare și tare, cu țărăniștii, dar ai acceptat să stai
în șezătoare la gâscă, la tacale, cu fostul președinte Emil Constantinescu, cu
naivul, simpaticul și cumsecadele numit în popor pentru barba lui, pe barba
lui: "Țapul"și tu cu-n fel fain-făinel neaoș cochetai voinicel cu el,
o recunoșteai tu însuți, că nu erai de ieri și nici de nicăiri, că ești din
elita "marilor speranțe" opera ta omnia cu paleta ei largă de peste
25 cărți stând ca agumente și ca documente vii, impecabile, a ceea ce tu ești
pace, echilibru și iubire pentru ceilalți: pentru scunzi sau înalți, de la sat
sau oraș, cu veșnicia și cinstea "pană mândră" (floare) în clopul cui
le poate purta cu transparență și lumină a omeniei, pentru omenire (erai o
culme pentru lume, deși scriitorul care erai întors pe toate părțile nu-ți mai
aparținea Alex. demult nici sieși, dar nici vreunui partid, ci neamului și
țarii și, pentru asta nu-ți trebuia simbrie de la împărăție, că-n firea ta erai
patriot sadea, ți-o spun și de sari ropcii-copcii, pentru'că, ți-o repet:
scriitorul e un bun național-universal, e prin creația și aspirația sa de om
între oameni, om spiritual, deci nu e om politic, ci e un om cu valul pe val, catarg
lângă catarg, dar să fie clar nu e luat de val, de intrigă, ca atare duh de
adevăr și viață nu scandalizează, eccetera, eccetera, cã n-am la mine cetera. Un
profesionist ca tine învață și pe dușmani lucruri bune necontând ca-i "de
stânga" sau "de dreapta" (ai un fel fericit de a scrie și vorbi,
un mod de a gândi cum să gândești și cu Mesaje către tineri dai sfaturi, ții
piept cu tinerimea și ai efect ca fosforescența licuricilor în splendoarea
înrourată a ierbii cu verde crud bacovian (e de înțeles de ce alții te-ar vrea,
iar alții ca Moțoc: "de voi nu mă vreți, eu vă vreau", deși frumosul
proverb grăiește: "fă bine și asteaptă rău" ori vorba lui Fedru: "Cei
ce dușmani-și ajută cumplită soartă au să îndure"? (și putem să nu credem,
Alex., dragule?). Tu ești prin sbstanță, prin constituție, om de caracter, o
personalitate cu aprecieri și decizii juste dure, ai însuși natura la care
Nichita Stănescu i-ar zice iubire și devotament pentru oameni, ar zice cu
căldura lui social-umană, pâine de o ființă, că-i mai ușor să muți o floare și
dacă-i rară și de colț, decât să schimbi un caracter, o vulpe..., deși ar fi
picătura, picanteria, chinezească și nu strgi: "hop!" până a nu sări
părăul, ca bivolița lovind cu piciorul șuștarul plin cu lapte...(se ști: "cu
răul nu treci nici părăul, dar cu răbdarea trci până și marea").
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu