Simt aşa o bucurie...
Când văd cerul plin
de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că
răsare din cămările tăcerii,
Când văd razele de
soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când mă cheamă codrul
vara cu-al său susur de izvoare,
Când vad pomii
primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
Când văd fulgii de
zăpadă zbenguindu-se pe glie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când vorbesc cu
liliacul sau cu crinul de la drum,
Când regina nopţii,
seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie
mireasma de salcâm, de tei, de vie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când ascult
privighetoarea în al serii freamăt blând,
Ce-şi înalţă,-n
priveghere, către ceruri al său cânt,
Când aud, venind din
boltă, mândru glas de ciocârlie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când văd pruncii că
se joacă fără griji şi fără teamă
Şi nu-i nimeni între
dânşii fără tată, fără mamă,
Când aud că nevoiaşii
au scăpat de sărăcie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când de oameni, fără
vină, sunt adesea crunt lovit,
Mă gândesc degrab la
Domnul, care-a fost şi răstignit
Şi, atunci, o sfântă
pace dăruindu-mi Domnul mie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când simt harul că
se-ndură, şi coboară peste noi,
Şi-şi revarsă peste
lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc
la pana, care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când privesc
colindătorii înfruntând de zor nămeţii,
Când privesc cu drag
copii, savurând grandoarea vieţii,
Când mă prind în
taină zorii, cugetând la veşnicie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când aud că-n miez de
noapte mai sunt oameni ce se roagă,
După ce-au trudit
prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
Când văd candela
aprinsă în mireasmă de tămâie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când mă întâlnesc cu
fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,
Când aud că este pace
între oameni şi popoare,
Când aud că sunt familii
unde este armonie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când văd pruncii că
se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,
Când văd tineri care
cântă la biserică mereu
Şi aduc Treimii
Sfinte într-un glas doxologie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când Iisus
Mântuitorul la Biserică ne cheamă
Să luăm preascumpul
sânge şi preasfântul trup, cu teamă,
Când primesc de la
părinte Sfânta Euharistie,
Simt aşa o bucurie...
şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când rostesc: Iisuse,
Doamne, miluieşte-mă pe mine,
Şi ajută-i pe aceia
ce Te laudă pe Tine,
Când m-aşez la
rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,
Când zic: Doamne,
slavă Ţie, simt aşa o bucurie ...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu