FERGHETE - CANDIDAT LA FERICIRE

CANDIDAT LA FERICIRE

~*~

Tu vii ca negație a negației printre tei înfloriți pe alei

cu porumbei roind câcăcios? măiestrei,

din verde-albastru verb proverb superb, Harap Alb, nabab, de aură şi genial nimb,

în locuțiune de nativă, în expresiv creativ, de rugăciune, că netrbnici, nemernici, de corupți trimbulind tâlhăresc statuii Eminescu brațul, mâna, inima-maxima,

în care condeiul, pana, că e să scrie, întru răsăritul de soare, poezie, în vrerea şi plăcerea, ligostea,

de Demiurg-luceafăr a spiritualul, condei,

de binecuvântare cutezător să scrie versuri de dragoste, amor şi dor

cu popor izvor către viitor cu "ce-ți doresc eu ție dulce Românie,

cu trecutu-ți mare bucurie şi sfințire de simțire, în prețuire candidând dulce munune

şi rugăciune, dacă, înțelepciune Dacia-Felix,

patrie grai de rai-Zamolxis fix-pix

a limbii române ca desăvârşire:

cu linie de sosire peste veacuri veşnică pomenire,

de pomină lumină  din lumina învierii,

Mesie a iubirii,

să lumine: pace şi pâine unduind holda dragoste şi profund tainic cu-ntregire de neam şi de țară veşnică primăvară,

care trasă ortodox şi paradox, ne împovoară cu împlinire,

cu stare de bine candidat la fericire a ce se cuvine,

cu sufletul la gură pentru pițiponce-gură-cască, ca la o maşină străină.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE