CA TUDOR ARGHEZI PE CUVÂNT DE CUVÂNT

CA TUDOR ARGHEZI PE CUVÂNT DE CUVÂNT

~*~

Cu inima bătând în piept, de fapt

şi prin tot Clujul cu nevoi şi anevoi, cu paşi mei, în Cluj,

cu lumina de început şi lucru bine făcut,

cu poveşti de popă Creangă răspopit, mă lupt,

pe şotii pus cu o ulcică burtoasă, pântecoasă, cu vin şi senin,

plângă un Eminescu din propriu-mi destin,

căruia io sfios şi pios mă-nchin senin, celest, divin,

că aşa cum închini ți se închină,

binele bonus de viața Iisus cu adevăr şi zburător de viitor, de caterincă,

ți se burică dansând Isaia în biserică, luceafăr, sub patrafir, se-adună, în voie bună,

să ți se dea lumea cu renume, pe mână,

dar la ce ți bună, de seamă, pe lângă casă de casă ca 0 mamă, dulce mamă-doină şi lumină de stea trecătoare, cometă căzătoare,

că nici ulciorul nu merge de multe ori singur, cu îndemână, la Bolta-Rece, la fântână, fără să-şi spargă buba,

că am dat şi eu de îndemână, ca pisica la oala cu smântână,

purtat fiind cu Daria-n Cluj, în Clujul cu ruji de Coruj,

pe căldură toridă şi pe arşiță peste putință

ca Nadia Comănici-Simona Halep, mare conştiință

antrenat disperat, deprimat,

cu efort, în bătrânețe haine rele trăsnite cu nenorciri şi dureri în şele,

în biruință

cu ziua ce se cunoaşte-recunoaşte,

cu prestanță şi performanță,

în culori de nelinişte

c-a fi bună, de bună veste de poveste,

ca de vară fără limite, pe sfârşite,

că-n August de bun augur, cu bun simț şi cu bun gust, artist,

cu Untold, de joi,

c-am bătut clujul după noi potopul,

ca mutu pentru a merge ca la sapă/ca la grapă, mai mult

decât s-a arat,

să meargă, ca untu,

vorba lui George Coşbuc şi-n lung şi-n lat,

cu viața vânturat, o luptă dreaptă,

deci te luptă şi te-ai luptat, în trântă cu zmăul, te-ai dat de a dura cu aventura,

cu dragoste şi drag,

am bătut stradă cu stradă, în plin de tineret şi serenadă cu orfandă de odă-baladă Păunescu şi-n Parlament de corvodă pentru buna socialistă de slavă ispravă în bucovă, manifest pentru sănătatea pământului drept iubire la fericire eccetera cu Ioan Alexandru cu Biblia şi pe la Casa Albă, ca o dacică felix-zamolxis, salbă înşiră-te mărgăritar, cu drept de veşnică pomenire şi înviere pentru veşnicire,

ba-n lung ba-n lat, că pământul în pace e ba lung, ba lat,

prin Eminescu cel bărbat patrie limba română,

cum mai zicea Coşbuc aiesta, entuziasmat

chiar şi om zuzu, beat,

când la nunta Zanfirei bătea câmpii:

cu moşnegii ca moşnegul la joc:

româneasca, învârtita, pe sub mână o săptămână, bătând pasul lucrului bine făcut, bătând, dar nu pe loc:

în muncă şi cugetare adâncă şi în joc

cu principii de Biblii, în izvor de viitor,

că puțiguş, îs pițiguş şi lumea-mi zice jucăuş de"răpăguş",

ca fițingău sub grumazii ceterii-mesie a iubirii

şi natură în natura firii,

că era bătrâneşte, româneşte,

omeneşte,

greu de pornit,

dar apoi între muieri sfătoase, guralive, fâțoase,

cocoşit, de baba cloanță

tocit, spovedit, încolțit

şi-n zarva satului cu bârfa neruşinată vorovit, comunicat şi sub rochia, muierierii murkuit, nănăşit,

adunat bărbat şi cununat,

la prostii învățat ca Stan Pățitu,

mai apoi ca la noi, de joi mai apoi,

în Ciubăncuța la noi cu ploi vârtos de iubit

şi, în dor greu şi uşor pieptănat, mai peste mână oprit

în cea română, patrie limba inimă română botezat,

ca găleata coborâtă jos în fântână

şi trasă cu gramatică peste mână:

matematică deplină, plină, cu apă la lumină,

mocoşit, moşmondit din baligă şi mucegai de grai cu picioare de plai şi guri aurite de rai,

făurite de făurar fără limite ca Arghezi bijutier, faur aurar de patrimoniu şi tezaur național exemplar

şi mai rar şi mai mult ca un românesc cult, pe cuvânt de onoare şi de cuvânt, pe cuvânt ardelean, că năzdrăvan Tudor Arghezi, nu şti trăit nicând în van Arghezi, în drag şi sfânt" dragoste şi dor profund, de cuvânt flămând la Mărțişor,

colțişor de Bucureşti, Bucur de poveşti, legende Ispirescu, româneşti, pe cuvânt de cuvânt,

ca-n cer curtenii, liturghii, vecernii, de pace-n spice,

cu veşnicii de prunci şi beat,

că şi Coşbuc la nunta sfântă a Zanfirei din sat

ba-n lung, ba-n lat îndrăgostit, tăvălit,

era beat şi blajin, păstor plăpând, blând, ițit ca un copil de leagăn îmbăiet, ițit de iubit,

că la nunta sfântă, în Hârdău, cu Rebreanu pe la Prislop-Năsăud, cu Ludovica, o Ana lu Baciu dologit, lovită, rămasă groasă în hotar de sănătate şi bucate, care sunt îmbelşugate patrie limba română ca să nu se mai gate,

pe la sapă, scoase ca din apă ori de la horă ieşită, scoasă pe afară, la splendoare de iarbă, de Ion a Glanetaşului, om de treabă, Aba logojana lăsată groasă, chiar dac-o

întins-o şi pe la Florica cea frumoasă şi era drept şi lăudat,

cu ce pe furişate cu banat,

cu Pavel, Pavele, la nunta ta: toate fetele jucau, numa' una, Pavele din Banat sta, cu banat, te-o bucurat şi aşteptat,

ca Vica, fată de a lui Ionaşu Horjului, Mânzat,

în Ciubăncuța din Sâmpetru lăudat te-o chemat şi te-o vrăjit, te-o fermecat,

c-o fost amu, no, cea mai mândră, mai harnică, cum nu fu alta mai frumoasă,

în fără modru, din sat, şi tu din ochi cu tătu i-ai mâncat,

c-avea în carte cerul cu stele înstelate; surâsul de geocondă Davinci, surâs surâzător cu dragoste şi dor, de țărancă

de Mărioară de la moară ochii tăi mă bagă-n boală

bunăoară, că înbujorată în obrăjori natural, național, tradițional, cu bujori, flori de câmp,

şi-n tot, Domn Savaot,

cum arăta în drag cu făinoşag, cu aşezare între feciorițe şi holtei, pentu a o trece ca mireasă pe brață, în casă, peste a vieții tale prag cu mâdruşag şi cinoşag...

din cuvânt Arghezi pe cuvânt, de cuvânt.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE