Poeme din romanul AVATAR 12 de George Anca

Poeme din romanul AVATAR 12 de George Anca

George Anca la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia

*

George Anca

Poeme din romanul

AVATAR 12

I

ai pălmui pământul cu deltele prea grele

n-a plâns din sălcii forma precum bujor spre scrum

de-a sângerat lucerna din sexul mamei mele

să nu mă uit la tine ce-ţi povestesc de-acum

*

mama se mişcase peste pământ

pământul se mişcă peste mama

de-aş mai mişca în mama

la orice mişcare născându-mă

peste pământ sub pământ uşa

mai frumoasă moartă mai frumoasă moartea

păsăruica scrisului Brâncuşi

cenuşiu culcată pe-o parte

în fundul cutiei cu ochii deschişi

spre ogor zvârlind-o căzu pe ciment

*

somnul paznicului Tolstoi

în Sibiu o noapte de apoi

pe pojghiţa haitei de copoi

muierea muie cataroi

*

tema serii Strehaia dusă

colinele vin mai gata drumul

soarele se stinge ca o spusă

viaţa omului de i-ar fi fumul

a te prăvăli şi-nsuţi nu să

te aştepte a-ţi primi oiumul

vreo faţă cosită sub husă

husarul sabia consumul

terzinele în terza rima

se strigă la pictat pian

sera e caldă veche clima

zicea Cuclin de Damian

şi pînzele marine mima

ni se-nserează Canaan

*

II

părinte şi persoana am auzit-o plânsă

mi-am decupat din vocea întoarsei amintiri

imacularea ultim prin sânge fiul însă

frazată predicării filocalia miri

*

La icoana mănăstirii

noastre în genunchi stau mirii,

Nu e fată e sultană

cu satană în sutană

(să mai creadă cine-i vede

că vreo stirpe se mai pierde).

Nu e doamnă e otravă

otrăvită de suavă

(de suavă şi amară

cât o ţară fără ţară)

Nu e mătrăgună bună

să mărite peste-o lună

*

Când am băut o noapte vin

şi am mâncat la ceapă

Când m-am legat de Rozmarin

îmbotezat în apă

Când fie ţigănească ea

ţâţească şoapta sfârâia

Când cheltuii 50 de lei

de-i scriu şi te poftesc să-i iei

Când am băut o noapte vin

şi-a doua noapte iar aşa

Când m-am legat de Rozmarin

că toată noaptea numai bea

Când şi azi-noapte am băut

şi noaptea asta merg pe front

Când mă trezesc pe timp pierdut

la Rozmarin şi Dormidont

Când noi suntem locotenenţi

pe front şi-acasă criţă

Când vina e a unor decadenţi

şi Rozmarin şi Dormidont şi Ştefăniţă

Când mă condamnă la omor

am ultima dorinţă-n gât

Să mor în accident de avion

când focul nu e doborât

Şi când ajung nu prea departe

în altă ţară mă-nfior

Că toţi sunt condamnaţi la moarte

şi ultima dorinţă le-o spun lor

Când aş mai bea plătesc cu bani

să vă îmbăt s-o iau din loc

Să mă lăsaţi în pace fraţi golani

când sar în avionul luat foc

*

Ca ieri învie azi iubita

iubitul poate e la oaste

o zi spre el călătorit-a

o zi în plâns o să-l adaste

Şi dacă nu învie şi el

dintr-un mormânt pe vreme rea

în zi mai de pe urmă ştie-l

când o să moară iarăşi ea

Pământ de Margini ochii mari

de-ţi sunt de unde să-i dezleg

orbirăm lasă-i pe tâlhari

să ia-ntunericul întreg

Cu glas ce astăzi anatema-i

şi cu lumini de fetişcană

aleasă între sfinte ce mai

pluteai stăpânitoare-n geană

Dar eu sunt un înşelător

plin de nisip şi nici nisip

nu spulber întru ajutor

spre plânsul vălurit pe chip

Iar ochii-n plângerea de rai

ascunşi de-o bocitoare rară

mai văd cum mi te dăruiai

eu un pământ şi tu o ţară

Să-mi cadă ciuma înspumată

din cerul dăltuit de lună

pe cap şi a căzut o zloată

de stăm acuma împreună

Blestem pe cine nu blesteamă

şi singur să te blestemi lasă

atunci mi s-ar topi cu vamă

a noastră grabnică mireasă

Cutremurată Doamnă piere

în glasuri retezate iar

de ale clopotului sfere

cum vrea călăul clopotar

De mult nu mai avea nici braţe

şi nici pe tine lângă ele

şi nici pe cale să te-nhaţe

şi să te apere de rele

Ar fi şi-ai câştiga pariul

la moartea purpurii ar plânge

pe fundul mării tot pustiul

umbrit de pânzele de sânge

Ai pierde m-ai ruga să-ngân

cântecul purpurii ce scaldă

în plaiul nordic şi bătrân

vaci sfinte pe o vatră caldă

Iubirii tale taină dăruit

dar şi asurzitor preaprost

de la apus la răsărit

semn rău luându-mă la rost

Sub manta fluturată-n clime

străvechi şi mai pe-un bidiviu

visam printre cantemirime

la soarele cel cenuşiu

*

Ce ţi-e ţie, pasăre, cu pene de lasere? Crăun zărcii bărcile ărcii, carena slăvii mie corăbii. Moarta albă înfloreşte salbă. Romb chiomb. Satul se întemeiază mâine la amiază. Arde scutecul cu descântecul.  

*

            (Dodii) Te culege de dimineaţă, te înşiră pe aţă, al poamei pom în har de om. Om cu ochi de zale scăpăraţi la jale. Te mărită, mă termită. Dă-mi-l viu sau mort, să-l învăţ în cort. Da' ce dodie ţi-e tragodie. Rumeguş de piatră în fumul din şatră, gălbenuş de mort 'n al oului cort, lavă de fiertură năruită-n gură, stâlp de os bărbat ce m-a dodiat. Cine să-l alelui mut în noul felu-i, fără ocol duhul gol, direct erect, pe moale cu bale, în flori cu zori.

            Ei se cer de morţi, eu îi ţin în sorţi cu o pană fiartă în zeamă de moară. Tristul prunc de tristă păsări îl există. Bogată în rod recelui norod, o ling miere o vărs fiere, susure năduşeala gudure pricopseala, nemişcată de pradă retezată iscoadă. Cu aripi cu naut umerii mi-i caut. Lasă-te pe brânci groapa s-o adânci. Nimeni cu pedeapsa  de pe lumea asta, mie cum mi-or da-o lor şi-o ar lua-o, mie de mi-o iau lor nu le-o mai dau, privind către cer pasăre mă-nşel, zburând în pământ pasăre mă zvânt, în apa opusă leşie de spuză.

            Tatăl mai râde şi mâine mama se frământă în pâine cu pâinea se frământă şi tatăl şi mama sfântă. Mai bun e frate-meu ca Bartolomeu. Nu te lăsa şi trage cu arcul în desage, unii vorbesc ingliş eu învârtesc igliţi, nu te duce să te spurce, de nu-i dai un sfanţ îţi arde-un găinaţ, dacă eşti gorilă dă foc la şindrilă, dacă dormi pe tine te dă la albine, bunicului pasărea să i-o dăm c-aşailea. Aţi văzut ceva mai frumos ca furtuna mai rotund ca luna, mai dulce ca zahărul e aurul, mai urât ca dracul este bărbatul.

            Mai urcată-n semn ramură de lemn lunecată-n bronz pentru vărul bonz, sumbră din oţel pentru Nansi Bel, suptă din colastră pasăre măiastră, trezită s-adormi şi să n-o mai torni. Somn de clopoţel îţi bat în oţel, vis de lamură sar balaură fierbinte de-a pururi te desfac din şnururi. Cu dolii orgolii cu bătrâneţe înţeleaptă o aripă în cer tot te aşteaptă, numai ea numai tu aţi oprit în loc sufletu aţi oprit zborul cu piciorul. Copil îmi dau start eu să vă despart, n-o mai fi pe vale flăcăul în zale, nu s-o mai dunga fecioarei frunza. În alt zbor mi-l ştiu părintele viu, niciun zbor nu ştiu de părinte viu.

*

            Bocitoare, îngropătoare de născătoare. Rătăcitu-te-ai mai tânăr cât pot eu să te răscumpăr, fiule, copilule, născut dintr-o pasăre, pasăre de marmore săpată de maştere dintr-un mut din peştere. Astfel singur pe pământ meşterul are cuvânt, fără-ntâie bocitoare cu moşneagul la picioare, fără mutul în dureri, fără fiu şi mângâieri. Dar a lumii despărţire el o schimbă pe iubire cu fire şi fără fire, pasăre ademenire – cum i-o bate clopotul îi răsare bobotul, cum s-o opri toaca învie săraca (măiastră), cum se înserează se ia după rază, vântul o înfoaie aripa se moaie. Meşter, pasăre şi fiu numai mutul mai e viu, n-a vorbit, v-a dumirit încâlcit în labirint, dodie e meştera şi mutul e peştera, meştera e pasărea şi mutul cu maştera, moşi strămoşi cu bocitoare să ne facă de mâncare, blând copil ce te-am iubit şi tu nu m-ai auzit, am pus muma de-a bocit, un munte de te-a moşit, pasărea când s-a ivit meşterul l-am desluşit fără grai şi fără rai călător din vai în vai. Fericită zodie că m-am făcut dodie să se nască ea (el) din mască şi să crească păsărească.

*

III

în gâtul gol al caprei de sânge să mai fiu

arătătorul roşu pe frunte cu amprente

prin sacrificatorul părinte peste fiu

v-am povestit răspunsul înlăcrimatei rente

*

duh regăsitule pe balta

mănăstirească mai adăpostit

ca-n tinereţea-mi melancolică

împrejmuit de gardurile betonate

podul acoperişul cerul te închid

şi negrelor sutane nu dai luciu

le părădeşti printre pescari

şi automobilişti în haină de piele

lespezi încălzite de flori la candele

în stuful palid turmă peste vechi

umbre de lunatic vânător

m-aş deşira să-ţi plumbui marginea în rugăciune

ci mă opreşte gardul

aş luneca pe scară pân' la streşini

ca altădată doară acoperişul

pedepsitor îmi stă deasupra

şi n-aş avea nici jos nici sus unde zbura

n-oi mai pluti şi-acum în barcă

pe faţa fără boltă

ci printre moaşte şi rudenii

în vecernia lui Ioan Gură de Aur

*

Prin muzică te-am auzit, duh sfânt,

deasupra capetelor sfinte

şi-ngenunchiat-am pe pământ

pe creştetele de părinte -

şopteşte mai părut ce-i sfânt

pe creştetele stinse de părinte

să mă trezesc de la pământ

când vinul strigă şi mă minte.

Apoi de muzică m-am depărtat.

*

Grindineze creştete

paparude veştede

numai floarea bate-mă

părinteşte patimă

Dealu de cu paştele

înroşească-şi coastele

numai floarea vindece

glasul fără cântece

Vede spuma sângele

mărilor ajunge-le

cu uleiul lemnului

plutitorul Domnului

Rugăciunea valurilor

liniştirea cerurilor

Suflete alină-te

Trupul tot de strigăte

Urlătoare vântură

pădurea de scândură

mistreţilor colţii le

înstelează bolţile

Zidul gol de aere

calde îl încaiere

neîntraripatele

adormindu-l fratele

Te cheamă Vasilie

nou născut aprilie

fagii cu făgiţele

înverzesc Domniţele

Se usucă porţile

vopsite cu sorţile

intră-n ace soarele

să coasă odoarele

Toartei arse ţinere

şi miresei ginere

în miresme tinere

dulci în zi de vinere

Ea în iad alunecă

să te ia de mânecă

sus la aşternuturile

unde-au fost săruturile

Numai floarea bate-mă

din ceruri cu lacrimă

luminează harului

noaptea roata carului

Ochii-n zarea zorilor

văzuţi ursitorilor

sare greier holdele

să-şi adune soldele

Noaptea roata carului

se învârte harului

într-un cerc de lacrimă

numai floarea bate-mă

*

mormăitoarea-ne ursoaica

înlănţuită lângă taica

sub veveriţe lângă ţară

pădurile de astă-vară

tulpinilor cu umbra cozii

ne taie-n chipuri voievozii

fă veveriţă frângi ursară

pădurile de astă-vară

şi-n trăznet pentru dansuri trupei

pe ploaia cuştii veghea rupe-i

din albul sânge să-mi răsară

pădurile de astă-vară

*

IV

îţi aminteşti pătratul închis copilărie

o uşă lebezi două tot plânge măritata

cu lacima pe undă peştoaica aurie

iubească-şi-o pe mama şi şi mai mult pe tata  

*

de răsalaltăieri te am în pază

şi nu mai vine nimeni să ne vază

tu şuieri singur eu te ţin

din scurt doar te-oi opri puţin

când nu te-aş auzi mi-aş pierde pâinea

şuierătura ta mi-e mâinea

ah nu mai fluiera

mi-e mie gura rea

ştii că am plâns mai adineaurea

am învăţat şi eu să fluier tot aşa

să vadă cum porunca nu-i greşeală

porunca tuturor e în puterea mea

şi de nu fluieri nu mai merge-aşa

voi fluiera când nu vei fluiera

dacă nu fluieri cum te joc

ajungă-ţi zilele pe loc

şi ce te faci dacă n-ai fluierat nicicând

şi eu te-am auzit c-am fost plângând

de mila ta am plâns vrei lacrimi iar

să le înşuierşti cu vrednic har

.

Tracia de-i zice Trudheim

Asgard e Troia

corabie din unghii de oameni

Doamne femeia păcătoasă ţi-a adus mir

*

sălaşuri în frigul fricii sânge tras din ruguri nu ne mai vedem distruşi de noi înşine cu ochii la comandiri strigoii celor ce vor fi fost doborâţi de plăcere convivi canibalii nevăzutului bune chiparoase cantalup vier alte consacrări poate pe la patru în cerc de-al doilea finister

vezi o terţină albastră pe verso pitice albe dense supernove voi ce vă mai închipuiţi că scriu biblioteca Buzinschi din Secuieni că pe şcoală o durea burta ne-a şi plouat pe sub tei râu ai fost cât n-oi fi bântuind tăcere şalele rituri adivarate de cap fiindu-ne

păcatul de a crede în vise ţinute minte şi mai şi în cele uitate la toamnă reparaţie capitală vagi sfătuinţe pe-ale agres(t)ivităţii bine de copacii de la crematoriu adrese şterse de cianură nici gândul contrarietăţii rezervoare goale sub oraşe astfel salvate noi pe gol se alese praful de tristeţe

când nu mai ai de ce te speria şi nu te mai mişcă bucuria ai zice dimpotrivă abia sari sare cu ine din tine peste tine iepurele coloraturilor dentare sus Tagore legănat Eminescu a venit un turc ştie ce vrea  avem o datorie leşină ceara tardo bardo carne moarne

să-i zicem balada lui Edgar nemainăscut în Boston nopţire puja Ganesh botez clară antilatinitate cisma carisma crimei pe logos  îndulcindu-ne sângele toamna ochi de frumuseţe străbătători sărăciei  la paritate cu Mrs. Eddy şi cu dada nici supărare nici parale pita guru Pitagora

ye highland ye low land corbii pe sub coribanţi cavalerii numai lanţ cine este proprietarul oaselor rasializarea corpului raţionalizarea sclaviei rasa galbenă termen european conceptul de rasă introdus în China via Japonia copiii străzii mai cercetaţi ca oricând înainte

*

V

mi-e îndurată barca alergică pe ape

ciuperca de otravă ai săruta-o-ntâi

ce n-ai fost niciodată răpind copii în cape

m-aveam cântat de păsări în somn la căpătâi

*

Puși Dinulescu: „Mi-a intrat pe geam o cracă de cais, / Avea fructele coapte sau aproape... / Era în zori și trupul meu între prosoape, / Trezit de-abia, se răzgândea din vis... // O zi cu soare mult, o vară la-nceput / Era și în această gravă dimineață, / După o noapte de bere, de țigări și greață... / Deodată am primit de la caise un sărut, // De parfumuri dulci și-nvaporate. / Erau ca buzele unei studente, / Pierdută-n doruri repetente... / Ca luna ce apune peste sate, / Ca puiul de cățea jigodic, / Ca geniul meu sinistru și parodic // În același timp // Caisul” (35). „Se zbate să se prindă / În uter, efectul de oglindă / Al fecundării să întindă... // Și-așa ieși din pul-un ou. / Mă simt și eu astfel erou. / Fundamentat de-al futului ecou... (61).” „Trăise, până nu demult, în Mahmudia, / Un tip care lucrase-n DIA / Și își iubea soția... // Dar nu-i plăcea din Puși Dinulescu / Decât proza, nu gusta poezia / Și nici picanteria... / Dar într-o zi dezinteria / L-a răpus, / La Mahmudia...” „- Nu îl știi cumva pe Paul? / - Care Paul? / - Care-noată-n pizda mă-tii craul!” (135) „Nu-mi plac femeile pedante. / Îmi plac femeile perdante / Care-au citit pe Eminescu și pe Dante...” (137) „- Îl cunoașteți voi pe Puiu? - Care Puiu? / - Care bagă-n pulă cuiu'!” (151). „Cât de bine e-n tramvai! / Să treci cu el prin ianuarie, / Să treci cu el prin februarie, / Să treci cu el prin poezie... // Dar tramvaiu' merge-ncet / Și poezia merge repede, / Așa că tot mereu rămâi / În diferența de mișcare” (154). „-Îl cunoașteți voi pe Sandu? / - Care Sandu? / Care fute-n cur tot ștrandu'!” (158). „Se duce-a lunii august lotcă, / Eu nu mai beau nici votcă / și nici vin, nici bere... / Mai calc-aici câte-o muiere, // Doar din când în când... / Și viciile pier pe rând, / Ca stelele mătreață, / În drum spre dimineață” 167). „Sunt genial, dar ce folos? / Am piciorul ros, / Glicemia ridicată / Și nu mă place nicio fată”(169). „Ora-i cinci și jumătate, / Luna-i martie și Socrate / Stă de veacuri în țărână, / Iar eu stau cu mândra // Lână-n lână, / Pe panhihira ei spână / Și mă duc, visând păduri / Și ne scărpinăm la curi... / Fața ei e de smântână... / Stă și-mi suge vâna-n vână... / Până, până, până / Iar ajungem lână-n lână... // Și fularul meu de lână / Stă pe buza ei cea spână, / Pune sărutării frână, / Io-s sălbatic, ea e zână... // Stăm cu spațiul, / Bem cu timpul / Și ajungem în Olimpul, / Unde spațiul // Stă cu timpul la pahar... // Iar în câmpul cu mărar, / Eu mă duc mereu cu mândra / Și mă-ntorc pe partea aia / Un' s-aude cucuvaia... // Ne-agățăm și noi de timp / Și ieșim din nou în spațiu, / Ne prelingem printre nori, / În ploi lungi și în ninsori, / Noaptea-ntreagă până-n zori, / Vai, i-așa mișto să zbori” (202-203).

            Anton Pann: Spitalul amorului sau Cântătorul dorului: „...De nu credeți ce vorbesc, / Și vă pare că glumesc, / Toate să vi le numesc, / Să nu gândiți că bârfesc:// Una e Vișa lui Bran, / Alta e Mușa lui Stan / Cu care mă iubeam an, / Și luă pe nea Coman. // Una-i Voica dintre Tei, / Și Ilinca vara ei, / Ce-o iubeam ca ochii mei, / Și luă pe nea Matei. // Alta-i Floarea din vălcea / Și Safta care-mi plăcea, / Dar Marica le-ntrecea, /Rană inimi-mi făcea.”

            Costache Conachi, Ce este nurul: „Ah, nurule, împărate a podoabelor firești, / Ființă necunoscută priceperii omenești, / Tu ce țâi împărăția într-un cuprins de obraz / Și stăpânești lumea toată numai prin plac și prin haz, / Cu duhul și cu sâmțârea pururea într-aripat, / Dai ființă la ființa în care ești răvărsat. / Întocmai și mai mult încă decât fierul la magnit / Tragi pe inimi cu plăcerea și le supui la iubit. / Frumusăța fără tine este un chip zugrăvit, / Ce nu-nghimpă la sâmțâre, nici pornește la-ndrăgit. / Ea podoabelor supusă, tu podoabe covârșești, / Ea oglinzii să închină, tu oglinda o sfințăști. / Ochii ce te au pre tine cu sâmțârile grăind / Parcă farmecă cu libov, parcă fulgeră clipind. / Gurița ce să deșchide supt a tale zâmbituri / Dă graiului o dulceață prin care tu inimi furi. / Ah, nurule, împărate, țâe numai mă închin, / Pentru tine slăvesc lumea, pentru tine eu suspin.”

*

          

            apărări din greu aduceri aminte cum am fi existat părinţi văzându-ne de treabă bătrâneşte până ne tot îngăibărară măcar să ni se fi părând măcar italienizându-ne

            ştiusem hainei dimia sufletului ţărănia soarta mi-avu fiinţa ruptă în intimitatea erorii de-a fi existat pe lume la mau mi-ai dat maul ţi-am luat buddha pomeni ţigăneşti nir Niraj

            mai avea Petre Diaconu ceva de spus spune Aurelia nevisându-l să nu-ţi pară viaţa moarte o transcriere mai puţin ţigani indieni americani o perspectivă a unui câmp nestudiat

            şcoala izbindu-ni-se mai vedem noi mai încet când obosit când meşă cu ochi pe încântate închisă măselariţă Dodona în renovare le-am citit moara a ta e

            daruri ţiganilor din neboieri africani ceaţa asta din Manchester ca în Seattle spre agent literar invitaţie în India de sărbătorile noastre tot ne ducem de râpă

            cititul carstic filmării chinezeşti cu asasini ce-i climatizasem unu la unu de nu ne-am mai certa desfăşuraţi deslavizare liberă numai nervi desfiguraţi

            hatârul satârul nălbirăm nalba de până la Indore să rezistăm furnici contra sonete metoda graţiei toamna plimbată du-te la ţigăncile tale

            de-aţi mai auzi de mine orelor devreme linia mai aproape munţii mai la vale ce ziceţi şi voi de mine câte staţii o eşarfă părţile de jos impure din ajuns în ajuns ajungere

            avea un nuc te văd te văd uite scot briceagul de la brâu îţi spintec pântecele şi mă încing cu maţele tale odată l-a şi prins mese întinse în noapte într-o vrăjitorie

            de pictori săturaţi cu pocăiţii fraţi ca jug mai transparenţă o grijă penitenţă ne furgăseala cenţă ce-n ţară avicenţă

            mâncau carne de câine şi de mort de foame ce le era nici nu mai aveau cuvinte să vorbească român bengos şi sifilitic felicitări Mailat

            problema ţiganilor începe cu intelectualii din România sunt atât de furioşi pe trecutul acestui neam o zi căluşarii o zi coci o zi ţurcă o zi spărgeam seminţe

            atraşi ca un magnet de salba de lacuri a Dunării se poate locui pe malul bălţilor şi să mînânci peşte pe săturate comuniştii au desfiinţat salba de lacuri a Dunării

            nu putem omorâ puricii atunci omorâm pisica cu purici cu tot macabre expoziţii de membre disparate şi hârci în parii de la capetele podurilor

            staborul nu condamnă furturile săvârşite de ţigani împotriva românilor ci numai pe acelea săvârşite împotriva ţiganilor la şcoală doar bărbaţii pentru carnet de conducere

            oare de ce suntem cei mai nefericiţi din Europa ce facem cu ţiganul de Cărtărescu că ăsta sigur n-o să vrea să plece în India priviţi domnilor pe steagul croaţilor

            mai comod să bântuie eşti tu bănăţean cât este Mailat italian nonviolenţi care fac cea mai bună pastramă din lume albii vor deveni minoritari în propriile ţări

            ce s-ar întâmpla dacă li s-ar da o ţară a lor nonsens păi în Mangladesh cum e sau prin India ţigani avem şi la juifi singura deosebire e că au altă religie

            cultivarea limbii prin vorbire glasul versus cuvântul scris poate şi cunoscuţii au un rol de conştiinţă pentru unii fiecare dintre noi a păstrat nomadismul şi ţigănismul

            libelulo tu nu te ţigănizezi că n-ai cum să te mătăseşti sau flutureşti iaca m-am gândit şi eu că altfel amorţeşte toiagul în Bărăgan şi nu în nu ştiu care pământ arab

viaţa ţiganilor ne mai aduce aminte din când în când că există natura libertatea fără pâine e o teroare mai mare decât privarea de libertate

            hai să fim serioşi şi să nu ne mai autoflagelăm pe această problemă în drumurile lor din India au fost alungaţi cam de peste tot nişte paria veniţi pe dulcele plai mioritic

            forţa imunitară a ţiganilor poate fi folosită ţiganul a fost adus cu forţa pe corăbii româneşti din India transformaţi în sclavi de cuceritorii musulmani ai Indiei

            cuvântul rom adus din India ţigan exonim atziganoi care nu se ating rom endonim munca nu le e în sânge îşi bagă caii în apartament sau îşi fac nevoile pe fereastră

            vorbind în limbi în somn penticostal pastişa forumurilor frustrărilor securismelor cu amintirea scrisă pe rezistenţa limbii voastre vedice harţei hârtia nevoia roboamică

VI

de aur rotocoale fractalii în preprint

ceruţi inteligenţei cu artificii hibe

nicio lumină lumii neîntreruptă-n hint

a împrimăvărare tăcerea te exhibe

*

VII

ne domină din gene credinţa de-a călare

necăutată vine închiderea oricând

cuvântul de pe buze încremeni în zare

fursec de păcăleală a foamei fumegând

*

Petrea Crețul Șolcan: Când gândești să te umbrești... Până-n iad că m-a băgat În cugete cu păcat... De oftat ce-am oftat tare Nici luna lumină n-are, Nici pe câmp nu crește floare... Mintea mea cea proastă Dete de pedeapsă, Mintea mea cea bună Dete de minciună... Mă muncii o vară toată Ca să-mi fac străinul tată...

            ... Bate vântul salcia Să-mi pornesc corabia, Șaica mea, Corabia, Lată-i, lată Dunărea, Parcă-mi este inima... Iubii una, iubii două, Iubii o sută și nouă Și-o să mai iubesc vro opt, Ș-o fată de protopop Să-mi stea inima la loc... Rugai cerul vro trei ani Să mă scape de dușmani, Și Dumnezeu, ca un sfânt, A dat o ploaie cu vânt Ș-a pus gardul la pământ, de i-au rămas numai parii Să se-nțepe toți dușmanii Ș-au rămas dușmancele S-adune nuielele, Să-și măsoare zilele...

            ... Foicică ferigă, Mă duc la biserică, Neica-mi pune piedică; Io mă-nchin pe la icoane, Neica mă trage de poale, Nu-mi dă pas pentru canoane; Io-mi fac cruce și mă rog Neica mă ține pe loc; D-oi avea multe păcate, Neichii să le dai pe toate...

            ... Pe crucițe cine-mi șade? Ședu-mi trei lebede albe, Albe-n pene și frumoase, La privire cuvioase, Cu capul De diamant Și cu ochiul De smarand ... Ci noi suntem zile mari: Una este Vinerea, A doilea Sâmbăta, A treia Duminica. Stați pe loc, că nu știți voi Ce-am aflat și ce știm noi: C-o veni vremea d-apoi D-o fi și anul ca luna, Luna ca săptămâna, Săptămâna Ca ziua, Și ziua ca ceasul scurt, Iar ceasul ca un minut. Dacă voi ne-ați săgeta, Domnul greu s-o supăra Și pe toți v-o pedepsi: Pământul c-o pârjoli Ierburile c-o-nnegri Și v-o lua florile, Florile și apele C-ați omorât zilele.

            ... Mică turturea Dacă mi-o-ntâlnea Și dac-o vedea, Șoimi Că-și trimitea Ogari Asmuțea Lanțuri că-i punea, Arcul că-ntindea. Mica turturea De veste prindea, Din gură-i zicea: Vonice, voinice Nu-mi mai face price; Nu mă apuca, Nu mă săgeta, Că, de m-ăi lăsa, Bine ți-o părea: Drum ți-oi arăta, Viața ți-o scăpa! Voinic tinerel, Nalt și subțirel, Nici că se oprea, Nici c-o asculta; Șoimi că-și trimitea, Ogari asmuțea, Lanțuri că-i punea, Arcul că-ntindea  Săgeat' așeza Și drumul că-i da De mi-o săgeta.

            ... Voinic tinerel, Nalt și subțirel, Ce te socotești Și mă tot privești Țiind frigăruică De fript păsăruică? Nu-s zare de foc Aprinsă pe loc Ci-s mare balaur Cu solzii de aur, La soare sclipind Ca focul lucind. Voinic de-l vedea, Pe loc se oprea, Fiorii-l lua, Iar proclet de șarpe, Pustia l-ar bate, Din gură-i zicea Și vorbă-i vorbea: Voinic tinerel, Nalt și subțirel, Străin și bogat, De arme-nțesat, Ce-asmuți șoimeii Și ogăreii? Lasă-ți armele și săgețile, Și vin lângă mine, Că ți-o fi mai bine! Voinic n-asculta, Călare ședea, Arme nu-și lăsa. Balaurul sta Și iar îi zicea: Voinic tinerel, Nalt și subțirel, De nu vrei să vii, Spune-mi dacă știi Ce s-a întâmplat Mă-ta când te-a fapt?

            ... Ea când te-a făcut, Ea când te-a născut, Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat, Țâță nu ți-a dat, Tu n-ai adormit Și-ai orăcăit, Iar ea s-a sculat Și te-a blestemat. Lapte când ți-a dat, iar te-a blestemat:  „Sugi, măicuță, sugi, Sugi să nu mai plângi, Suge-te-ar câinii, Câinii și șerpii, Și balaurii; Câinii Nistrului, Ș-ai pustiului, Șerpii Leșiei, Ș-ai Sovedriei”. Când te-a blestemat, Eu m-am întâmplat Sub talpă de pat Și eu te-am luat, Că mie te-a dat. Vremea c-a trecut, Mare c-ai crescut, Voinic te-ai făcut. Tu că mi-ai plecat Și ai mânecat Tot la vânătoare Pentru-nsurătoare, Vânat să găsești, Masă să-ți gătești. Nimic n-ai găsit, Fuși de-ai întâlnit Sus pe rămurea Mică turturea, Dalbă viața ta. Ea ți-a tot cântat Și mi te-a rugat Să n-o săgetezi Și să n-o vânezi Că te-o

ajuta, Viața ți-o scăpa. Tu n-ai ascultat, Cu săgeți ai dat Și-ai venit aici La zare s-o frigi. Mica turturea e chiar viața ta, Pârlită la zare De balaur mare.

*

VIII

pe când de voie vedic visai de auruşă

zeiţa Usha-n uşa pridvorului cu zorii

nemaitraduse doamne nici înţelepţi din guşă

iubite-n invizibil apoi înfietorii

*

XI

femeie albăstrie iar raze cer te cer

întreabă-mă cu versul răspunde-mă prin smalţ

ţi-ai dezbrăca emailuri prin marmori din Ajmer

nedesenând ondine pe unde mă înalţ

*

X

breb la hotar angoasă pe invers planning rând

motivului de-a somnul plinit presus de pat

gen moartea dinaintea pulpanei de comând

înşfacă zilnic strânsul noroiului pupat

*

de la această  biserică mi s-au dat la această biserică le dau

la întâlnirea viticolă toţi oratorii băteau apa-n piuă

chiar ca pungaşul cela din Paris

eu ştiu un lucru şi anume că n-ar fi rău să fie bine

cum n-a dat primarul autorizaţie să umble păpuşele

se ucisese Cusminschi prietenul favorit al lui Eminescu

glumeţ peste fire gura lui clopot ochii săgeată

sparg ferestrele pe drum şi capetele oamenilor

pedagogia nu-i pentru toţi ticăloşii şi răii ci pentru firele blânde

o poveste o poveste

*

tălpărăliile de la Humuleşti precupiile braşoveniile căldărăriile ciubotăriile

Iţic jidov coace pâine moldovenească

văzduhul curat clima rece nesupusă lipicioaselor boale

catihetul este îndatorit a paradosi catihisul

neguţitor fiind de cea a treia stare

a se însoţi prin legiuită cununie cu Iliana, fată mare, în vârstă de 15 ani

m-am văzut arestat ca cel mai mare criminalist

nu recunoaşte autoritatea protoieriei în această afacere

un mormânt clasa I pentru a se înmormânta pe defunctul Creangă

*

Gerta Muller (2009, Nobel):

M-am gîndit la roza robustă din inimă

la sufletul nefolositor ca o sită

dar proprietarul m-a-ntrebat:

cine cîştigă-n povestea asta

am spus: scapă pielea întreagă

el a ţipat: pielea nu-i

decît un fleac de batist ofensat

cu mintea haihui

*

ţeava grea uşoară grea

cătare nu căuta

vicii cântecului horn

pe englez acasă corn

nourii amarului

cioara-n susul parului

note prin contrarii sună

dimineţile de lună

incorecţii cizelura

capului pozat de-a dura

bani de film numai vedere

fără-a morţii mângâiere

*

XI

de-atâta ţărmuire de-a frunzelor plointe

cu liniştea urării pe jumătate fum

tăindu-te alarmă pe ornicele sfinte

dar drag de niciodată zadarnic îl mai vrum

*

XII

citeşte pietricica dacă se-nchid meandre

construcţia s-o strânge oricărui prim sistem

iniţial de-a nunta făcutei salamandre

mahagândirea suptă trei zile golul ghem

*

Roluri principale

 teatru numai roluri principale câinele mă-ncalecă pe şale  ficus strâmb în lazaret aşchii semene-n antet crăpături în scrisorele tot la Turnu-Măgurele   harcea-parcea pace parce alţi ciobani alte mioarce buruiană de urât dragostea s-a mohorât mohorâre apele râurire dragoste dragostele în mohor frunză verde nu mai mor uscătură carnivoră Istria istorii oră nalţe umăr nalţe plantă orizontul de orantă ochiul rău deschis pe marcă în ţărână te înţarcă prin reţele urâţele o frumoasă rufe spele bun cu banul de la Bran brun prin foc în sloi bălan sui pistrui de copistrăi de-ntorc turmele prin văi sunt pământ nu sunt pământ cazi din zare pe cuvânt spui că-mi eşti şi mă pocneşti a poveşti necaliceşti din Galicea-n Cremenari cremenea pe gât mi-o ari aer fumului şi nouă din cadavrele-amândouă  decenţă adiacenţă scapă de adolescenţă vorbărie falică cisma tot italică trandafirii din obraji îţi visează paşi de paji aminteşte-ţi de ruşine şi când te gândeşti la mine de-aia fug rătăcitor din senin în cer cu nor  taxă dublă criţii e peroane miliţie iar la vale şi afară nicio soră numai ţară de categoria beb cum îmi scrise din Zagreb  tu-l ştiai pe Caraman moldovean basarabean păcat de zagrebian nu vru pensie un ban de câte zile orga aproape swedenborga îmi sună Kierkegaard din gard în gard en garde  tăiat canon absenteion  copilul a plecat la obor să cumpere cu Jiri mohor fumător filmul de-aseară te miri cu mirii foşti trandafiri peste zi va fi radio baterii sfârşite ale textului ocolit de termite le iubisem mă iubiseră pătruns nu m-au întrebat nu le-am răspuns ţigări seminţe congres cimitir pe scară cui nu mă înşir care visează universitate adolescenţă maturitate compromişii neprimitori neprimiţii compromiţători pe muzică a nu mai începe spirite dansate sirepe sirenele glanda diseară ţuica nici măiastra nici păsăruica fereşte momentul dumnezeiesc anglizând rotonda a desk fugi greşit de fotografii de copii ahtiind inepţii să te ţii din astea ai scos opere originale coase-mă mereu cu metale n-o stinge încă un fum intenţia contează oricum când am auzit râsul ca pe vremuri câine te scarpini ori tremuri aseară nici nu m-am mai aruncat de pe acoperişul neterminat băiatul de popă şi băiatul de cântăreţ post-cazaniei pe râuleţ nici să te îneci nici să înoţi niciunul nici toţi netoţi în viaţă cunoscui singuri fraţi printre părinţii araţi în unghi surori misterice de cântece iberice opreşte una două insul le aceleaşi insule peninsule ce rău ce ea cu-atât mai el mai ea de ai văzut pe soră-mea cişmea nu îndrăzneşti un vers necum un poem n-am cuvinte să te blestem ce cămaşă nu pe unde-o scot îmi voi pune de gât peste tot trăiam cu necaz viaţă grea nu e grea a mai zis pe-atunci soră-mea se topeşte afară zimbra în paşii lui Iorga prin Coimbra câinele sărise la clanţă auzindu-ţi anxietăţi din transhumanţă cel mai târziu duminica viitoare te vei întoarce din ale tale cuptoare se-ncheie pagina de arătură soarele cenuşa azură metri-ntre trunchiuri tăieri cumpărate ofrande ca ieri copacul pe umeri ucigător Savitri către Yama reîndurător ia-ţi din oraş urme de paşi iubindu-vă nemaicopilaşi regiment otozbir speriatule vir nesperate zbir spiralate spir dialoghează scena mormântului Mecena blondă şi cu şatră câinii nu mă latră pune pe trimestre sângiuri rupestre mâine cântărim câinii-n ţintirim poza dedesupt osului nesupt pe vecie rupt ah sanscrite rite prize prizărite preazărite zori soare pe comori murgilor miori fost-au de la ei dinspre Mandalay colo nour mei struguri de-am fi toţi d-ăi zdrobiţi pe roţi tălpilor de hoţi ce ţi-e rădăcina prăjinii Gherhina la urzoi cu ghina opera şi tata mama operata nu te mai da gata geaba îmi oftezi somnului cu piezi mai bine le vezi ce vrei fă cosoaie cu-ale mele zoaie zilişoare droaie diluează-ţi fanţii la etajul Tanţii carul elefanţii chinezul Wu măi Jane el intervie-va-ne Nichita Anca Io marinăreştii Clio rusoaica japoneză necazuri arsesceză polona după tată făţiş carantinată jumate de Balzac te priveşte-n cataracte aure pe umbre dumisale scrum bre  trilus exhind pe sus de lut în seara tatălui pierdut şerb la verb cine mă mori nu te mor nu ne surori dai la ras cu pumnul rece zodiilor tot aztece de copii culori de flori plouă câinii carnivori

            pân' la noapte ploaie vânt mi te-ntorci de pe pământ n-am scris viaţă n-am murit  îţi sunt mamă îmi eşti schit ce de nervi copii şi tată adormire respirată zilele de către popi nu te naşti nu te îngropi pierzi în umbră de oglinzi dăruite când le vinzi  cancerele s-or mai cerne sângeratelor lucerne

            îi vedeam prin căpitani la costume anglicani toată lumea-ntinerită manieră iezuită câţi trăim din ei şi-n vis ceilalţi numără abis dublă scaldă apoi tuns câinele din Selinuns brazi cu brazde plopi fosili limpezimii de acrili incendii nepunctuale înspumate doct cu bale de-nţelegi scrisul Ioane te trimitem la cucoane din Orşova-n Cernavodă Dunărea curge sub vodă niciodată cotele nu-ţi crăpară fotele ia-o azi de la picioare că la capăt creşte floare se dezgheaţă ninşii inşi frunzei verzi din ochi aprinşi iarna blonzii vara blonda ondulează mapamonda cine pe cine înghite bot cu maţe înrăite d'alei câinii mă mănâncă pătrăţirea feţei încă ce ţi-am dat ai risipit ce îmi furi ai mai ciordit

            vom mai uita vreodată lumina sărutată pragmatica în Teheran Bagdadul gol şi pompeian piramide povestite sângeroaselor copite pagină de răsărituri şi apusuri printre rituri trântit câinele în zori pe burtă de aurori lepra idealului peste vârful dealului peste ochii surioarei ochelarii-nvăţătoarei măi ţigane-ţi arde satul nu-i nimic mă duc în altul şahul de femei în patru în foaierul fără teatru şahurile ne decid el şopteşte analcid atentat că da că nu roman opşpe secolu faceţi cu ochiul români şi la şase săptămâni bulevardul ne suportă şi cu vână şi aortă de alaltăieri pe azi verzi tot numai fraţii brazi întâmplarea v-o respun toţi odată murind tun de era tu îmi citeai clipă ochii trişti în rai aripile neimune a talmudului minune test de popularitate ba de otrăviri ratate ce sălbăticiuni visai dicţiei cu Lorelai energiile shakti coastele ţi-or răzleţi iar aminte că trăim ne aduceţi mulţumim din golite sticlele ia-ţi pe credit zilele i-am spus fratelui s-o verse apărărilor perverse strigi metode de limbaj otrăvit în verbiaj macedonul favorit fum de-al doilea primit n-aveam nume de închis şleampătului paraclis de-al umorului miros al omorului neros măcar hoţul trei pe doi fură cărţi a da de noi ne mai scoate de strigoi două raţe pe gunoi mă voi duce la dentist să nu mor carierist acuma am înţeles eşti nebun crezi în progres cei plecaţi mai înainte cei rămaşi toţi într-un dinte delegatul atentat cu delict încorporat pe tine te-a concentrat portocala la pătrat sinucigaşi mai ipohondri ca aburii din Turnul Londrii cianură debordată pe verdele de pată beţia netrezită de sticlă înverzită rimate substantive romanţelor arive ne întrerupe teza pierdută în Tereza ardeiul viei verve în moarte ne conserve a doua zi de viaţă de după moarte aţă pace vouă mă încaier mi-era frică şi de aer studiezi credinţele fetelor catrinţele mi-aş da duhul de poet poeziei amanet poarta de stejar spre cald arde până la smarald

            pridvorul numai zboru-l în turn mort cupluşorul cadavre unu-şi-unul prin tomuri de-a tutunul ecou suspansul acru nu crimă ba masacru ce şi vedeam a doua romanţă ca prin Goa proba zori de zori pe zi evrika se furgăsi şi mai simplu imperfecte vizitele neabjecte bibelouri în picioare nebune de nevânzare vrei să te bag în seamă lătrându-mă de mamă trestia peste vulcan legănată lavă-n van stoc plecat coautor gravitaţiei vector spune-n clar căzutul măr adevăr neadevăr marţi la prânz a spune luni din frisoane de minuni pahar de vorbă timid altfel beatul analcid suferă-te fiu oricui fetelor poştaşului spovedanii printre denii de obişnuieşti vedenii am găsit corespondenţe aurului de sub zdrenţe verzele abstractoacre iesle lacătele lacre separă prozopoindul de ce-ţi paşte oaia hindul ori eseu Idomeneu şi păcat de dumnezeu în ce hal te-aş spânzura sâmbăta duminica cine-ţi spune ce nu spui fratelui pantofului scene numai de roman în Iraq peste Iran aruncă-mă să cad Niţă la tine-n răsadniţă s-a dus şi al tău accent cu poetul imanent plângă-ne Imanuel şi căţeii şo pe el

            ou de pahar pe ochelar şi norul tău nepicurar acrilic Creeley criogen elogiu brazilor de gen furii univers advers delta musafirul pers cartea zvârlită miezului de noapte vise jazzului hamleţi femei pârdălnicii întoarse verde-n gelozii pedeapsă vin la aprozar dar n-o să urc aniversar pe urmele de labe scriu că mă voi rade încă viu cu zile sănătate pe neîndodiate citisem delte trile că nu mai vii aprile surorile pantofii strângându-ne cartofii pe picioare numai colţi neînmuguritei bolţi de când am murit şi mor soarele mi-e incolor ce mă doare nici nebun cu picioarele de prun taie lemne plăcile de prin toate plăgile acordează-ne Ilinca nu pianul cât tilinca odobeşte-ne vâlcene doamnei Manu pe sprâncene vor mai trece labele soarelui cu babele vremurile gloabele englezeşte Babele de o zi încărunţirii victima şi trandafirii ba martirii musafiri ce poveste nu-le-nşiri la discuţii zbor tăiat îţi vezi fată nu băiat fowlesian faustic copt cu atei pe la paşopt piramidelor junie tată vitreg la junie

bucovineni uraniu zvâcnindu-le în craniu cu madness kairos dacii prin amintire macii dulceaţă marihuana fumată ploii mana plângi dinosauri fumul foc omului duiumul te minte te aminte cu mama înainte dinaintea frunzelor plimbarea drumeţilor vizaviul Cişmigiul cu nepoata şi cu fiul aparatul peste dinţi a iubire de părinţi în orbite somn te cuibăr pe nemaicititul Wilbur ce te-mbracă te dezbracă te usuci sub verde cracă palizi de chimii nici mii peştii Oltului impii chelfănite cherhanale mi-i încape mai la vale munţi de ceaţă văi de gol dai din gură un atol se întoarse soarele ferestrei răzoarele un cuvânt pieritei crime fantezii de-o bătrânime iar copiii prin real cu sania de pe deal incongrue cefalii hilaria pe falii copil bimilion din Java în amvon răsai solstiţiu verii apui solstiţiu iernii în iunie cu verii sinucigaşi eternii nici norocul nici păcat dezgropi un decapitat nu i se mai vede gura violenţa şi cultura rânduit s-a pomenit hominidul omenit arma şi unealta una haina haimanalei luna mai demult şi mai frumos primitivul clisuros de-a autocoerenţa numărându-şi sapienţa în oceanul creşterii entropiei meşterii calendarul mi-e rahitic în epipaleolitic nebun cine nu-i nebun bunul bun şi nestrăbun la Vaslui spre două mii Ialomiţa bălţi de vii aviaţii militare de femei puse la sare limba friptă ascultare de nisip dintre frunzare m-o fi-ntors malaria gustul mi-e de paria orient închidere piangere non ridere cunoaşte-i clasa prin accent şi stai cu ochii pe client la tăierea evului botezul Kievului

            la miezul nopţii lasă boala spre învierea de-a răscoala pe trepte fete cu umbrele în ploi aprilii ca pe ele auzi de sfoară-n ţară   te duci cu el noroi în mâl spălăm de ceaţă Cernobâl asanizase tiru' Leucaidei Piru avea gust n-avea talent polonez preopinent o mie de porumbei şi cu doi morţi dintre ei de pe frunză cu dreptate s-au schimbat acuma toate şi în vorbă şi în fapte da-n dragoste nu se poate când suratele şi verii merg la toarta primăverii voi de neam mai mult taclale mi-aprinsei ţigara-n cale naţii floare la ureche de mă tai în limba veche taie-mi limbile-amândouă furând cloşca de pe ouă kairododie pe toane în eleisoane vane

            latină curtea Burtea turtă recite stanţe reci din burtă var pe copilă dinspre gară coperţile ne palpitară presat în antic şi rinast banal civil întru fantast şi noi cântam traduşi moment din floare-n floare are cent hiecare-ţi poveteşte cum se anticenzureşte şi apoi îţi povestează cum se-autocenzurează adaugă-mi accent de mort în primul psalm de peste cort ştiută gura lupului doar vânt în fulgii cuplului litanii raţia neant pământului tot sacrosanct