CĂ EU SUNT CELA CE SUNT
PE PĂMÂNT, ÎN DRAG ŞI SFÂNT
MOTTO: "LUCEAFĂR PĂSTOR BLÂND,
ÎN COBORI ÎN JOS ŞI PĂTRUNDE-MI CA EMINESCU, ÎN CASĂ ŞI-N GÂND
SI CA PE UN OM ÎN RAZE LUMINAT
VIAȚA-MI LUMINEAZĂ CU AUR CENUŞIU STRECURAT,
DAN SALAPA,
CĂ PENTRU ASTA DUMNEZEU OMENIRII ŞI
MIE MI TE-A DAT POTRIVIT ŞI IUBIT ŞI SFINȚIT !"
~*~
Am gândit că nu zici salină,
ci năstruşnic şi pragmatic: slănină,
clisă, deci: doină şi lumină,
că porcul cu slănina, slana grasă
demăgan, singur, de Crăciun
să bagă-n casă mânat de moş
crăciun-Iisus
cu mustețele-mborate de
promoroacă şi cu boticuța de alun
că la toată casa-i lumină şi la foc e
oala plină,
în Ardeal cu dealul mai la deal
şi valea mai la vale,agale,după cum
zice şi Mircea Vaida Voevod
cu aplomb, cu aură poetică şi nimb pe
arcă,
în cânt de caval-tulnic, că fluier
dacă-mi vine să fluier, fluier cu caracter, în Apusenii lui Iancu,
când sara se lasă pe deal şi scârțâie
cumpăna de la fântână
a patrie limba română, cu îndemână,
că precum Eminescu pragmatic,
Dan căpitan de plai şi rai Severin te
chem în grai de rai să renturnăm ciurda, cireada de vite, iosagul, turma, către
sat,
crezând că tu zici de merinde, în
traistă,
că ai slănină, brânză şi ceapă ca din
izvor toată ziua,
că ai după ce: să bei pe săturate
apă,
în dulcea minune de cotat, păstorit,
să nu te faci de ruşine întins la
rugăciune cu dimensiune de înțelepciune
cu patrie şi dulce glonț,
care pătrunde cu moartea-n tine, ocară
că dar din dar la mâncare cugetă cel
care lucră când e flămând,
gândeşte tot la slănină pâine şi
ceapă cu căuşul de lemn sau în lipsă căuşul de lemn la izvor făci căuş din
palmă ca să bei, cana de apă, pe săturate şi astâmpărate,
iar îndrăgostit,rănit de dragoste şi
dor la curți de dragoste şi dor cu iz de România plugurile să-ți are glia,
în timp ce măiastru cântă ciocârlia,
că-n dor de dor călător, muncitor,
e cu transpirație şi ostenitor, cu
efort ca să trăieşti domn, demn, în confort,
în spor cu zor la sapă pe câmp, la
cosă sau arând cu boii-n jug prinşi la plug,
să ari un cot de ogor, în adânc şi
profund
cu coboi în jos: Luceafăr de
frumusețe şi noblețe, zburător, păstor blând
şi-mi pătrunde-n casă şi gând:
Eminescu,
pentru oaspeți, musafiri-flori şi
spini,
că-n arie cu omenie,soare şi căldură
de om cu-nflorire pentru rod de pom,
sunt cum sunt câini şi colți de
piatră,
care desculț, desculțule, ca pe
Panait Istrate cu ciulini de bărăgan te latră,
cu iz de omenie de România pe strune
de vioară cu arcuşul dând ton Bacovia,
în haznă simfonică să ieşi din iarnă
la colț de iarbă,
în crud de verde, magna cum laude
ca să evadezi la fericire pentru
ceilalți,
cu primăvară, cu iubire, candidat, la
înviere,
că potopul de frig cu viscol te dă
carambol, în spectacol nemurind muta lebădă,
în veşnicia Blaga, de baladă,
în corolă de lumină nestrivită,
existentă pe arcă,
deşi-n veşnicia de România m-a
împotomolit dreptul de a fi,
dându-mi-se povara veşnuciei,
care s-a născut la sat, în satul, de
Rebreanu cu Ion blestem al pământului şi blestem al iubirii
şi cu răscoala, până şi-n Academia
Română satul lăudat,
în drag şi sfânt, ca-n cer, Dan
Salapa şi pe pământ,
că eu sunt cela ce sunt cum sunt:
moşmonde: magna cum laude,
în drag şi sfânt:
pace şi pâine pe pământ.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
ÎN COBORI ÎN JOS
LUCEAFĂR BLÂND: INTRĂ-N CASĂ ŞI ÎN GÂND, DAN SALAPA
~*~
Am crezut, în grabă şi zăpăceală că
zici: slănină, clisă,
deci nu salină, ci doină şi lumină,
că om bun, de Crăciun porcul cu
slănina grasă: demăgan, singur, minten,
sprinten, pe sprânceană,
se bagă-n casă,
că la flămând tăt mâncarea-i i-n gând
şi-i cea mai cu îndemână... patrie limba română
şi la îndrăgostit:
dragostea
şi dorul profund,
în cobori în casă şi în gând
şi cu rază luminoasă viața-mi
luminează
cu frumusețe şi noblețe de bunețe Luceafăr-păstor
mioritic blând,
pentru musafiri cu omenie de Românie,
în haznă simfonică de ciocârlie şi
greiere
să depăşim cu o idee greul de iarnă
nesimțind dificilul, viscolul,
ce fățoş geros se dă-n spectacol
carambol, găujos şi găunos
cu potopul de frig peste muțenia de
lebădă, legendă, din ecuația de cântec cu mister şi echilibru sub cer,
fulozifică Blaga,
în corola de lumină nestrivită,
nemurită artă şi-n veşnicia rustică şi mistică
ce ne mistuie, că m-a împotmolit la
sat,
ca-n cer cu drag şi pe pământ,
în sat mândru omenesc,
de Rebreanu fără modru, firesc,
până şi-n Academia Română,
patrie limba română, lăudat !
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
COMENTARII:
Poeziile Domnului Ferghete sunt foarte înzestrate în românism și foarte revigorante.
Cu mulțumiri și deosebită stimă,
Melania Rusu Caragioiu
---
Pavel de România(ferghete)
---
Ați făcut un foarte frumos colaj, foto și poezie,
Cu deosebită stimă,
Melania Rusu Caragioiu
---
Va multumesc stimata doamna, Melania Rusu Caragioiu!
Cu apreciere si respect,
Ben Todica
---
Am înțeles fiecare mesaj al pozelor de aici... Și mâța la... Să ne trăiască ! Român neaoș, dac răzbătător...Un nou ,,Badea Cîrțan” în felul său, strigând tare: ,,sunt român !” și încă ce român, pe lângă... cei care se lasă asistați sociali...
Cu stimă,
Melania Rusu Caragioiu
------
Eugen Ilisiu a postat în Suntem ceea ce iubim prin nobil nostim şi sublim,cu moartea-n suflet,în ipostaza de poet: spiritual național sătui de ce corupții,care cu întersesul egoist personal,câte nu ne fac,pe cont propriu vendetă,şi paradă,în orgoliu şi mândrie de patrie poezie imbatabilă, în viața ca o pradă,că vorbim de lup şi lupul naibii fir-ar să fie,e la uşă,e paznic la oi îmbrăcați în piele de oaie,s-o facă de oaie vânzând şi trădând cu neam,în ham şi cu ham,ham,că nimeni,în trădare:cozi de topor la curți de dragoste şi dor,sunt nedelicați şi înteresați de fes şi să ți-o tragă cu stre făcătoare de ziditoare viață întru răsărit de soare,că,tu te defineşti prin caracter, esență mântuitoare, candidăm de Românie cuvântătore,în iubire înălțătoare,la fericire şi de binecuvântare pe altar de soare ca templu exemplu de excelentă ştiință cu excelență de slavă ție de dulce, dulce de Românie,în !
CA SĂ NU FIE MAI MULT CA UN CULT
Pâine şi Pace rostuită pentru cei de mâine ca izvor şi de viitor,în dragoste şi dor de dor,ca-n viață,în față,fățiş,în a morții față să facem față,în toate mofturile ca față bisericească pe arcă,
că muntele-i la Mahomed, deşi în cei răi de mult nu mai cred,
chiar dacă-şi fac poftele,unşi cu toate unsorile,vazelinele,un fel mitican,un ciudat cult bolşevic,în pragmatic,ca să nu fie mai mult.
Pavel Rătundeanu-Ferghete
Eugen Ilisiu a postat în Suntem ceea ce iubim
Hemoragia societății e foarte gravă
şi fără slavă,în bonava ispravă. PR-F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu