Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XIX(2019), nr. 402(16 –31 Iulie)
Dragii mei
enoriași!
Sacru și
profan. În jurul nostru observăm lucruri, locuri și ființe de două feluri: sacre(sfinte) și
profane. De asemenea, observăm zile sfinte și zile obișnuite.
Sunt sfinte
bisericile, mânăstirile, crucile, icoanele, troițele; sunt sfinte zilele de
duminică și cele de sărbătoare. Sunt sfințiți episcopii, preoții, diaconii.
Față de toate acestea trebuie să avem o atitudine de respect deosebit. Prin
aceasta ne arătăm credința și respectul față de Dumnezeu. S-o luăm pe rând:
Biserica
este Casa lui Dumnezeu. O întâlnim în localități, sate, orașe, în incinta
mânăstirilor. În ea se săvârșesc Sfintele Taine și Sfintele Ierurgii, în ea se
săvârșește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și celelalte Sfinte Laude. Ea este
sfințită și resfințită de ierarhul locului, când este dată în folosință, după
reparații mai mari etc. Când mergem la biserică, în duminici și sărbători și de
câte ori este nevoie, trebuie să ne comportăm altfel decât atunci când mergem
într-o locație oarecare, profană. Ne pregătim trupul făcând o baie,
bărbierindu-ne, pieptănându-ne. Îmbrăcăm haine curate, nu neapărat noi. Nu ne
ducem la biserică îmbrăcați după modă, cu haine în culori țipătoare, cu croială
deșucheată, care să scoată în evidență anumite părți ale corpului. Nu are
Dumnezeu nevoie să afle cum este moda în lume. Nu ne parfumăm. O îmbrăcăminte
modestă, de culoare sobră e cea mai potrivită. Să avem o încălțăminte curată.
Nu ne ducem la biserică cu cizmele cu care am rânit la vite în grajd. Pregătim,
totodată și sufletul. Dacă vrem să ne spovedim și să ne împărtășim ținem post o
zi sau două înainte. Oricum, după ora 24 a zilei precedente nu mai mâncăm,
pentru a putea lua anaforă. Ne facem cuvenitele rugăciuni. Ne facem un examen
de conștiință și, dacă ne dăm seama că suntem în dușmănie cu cineva, ne
împăcăm. E mare păcat să mergi la biserică, certat fiind cu cineva. De acasă
până la biserică mergi liniștit, fără multă vorbărie. Încearcă să-ți aduni
gândurile și îndreaptă-le spre Dumnezeu. În nici un caz nu treci pe la cârciumă
să bei ceva. Înainte de a intra în biserică oprește telefonul sau dă-l pe
,,silențios”. Bărbații intră în biserică cu capul descoperit, iar femeile cu
capul acoperit. Nu este permis femeilor
să intre în biserică în pantaloni. Ajungi la biserică, deschizi ușa în
mod discret, să nu faci zgomot. La fel, ferește-te să tropăi prin biserică.
Mergi direct la iconostas, te închini, săruți icoana, apoi te înclini ușor în
dreapta și în stânga, salutând astfel pe cei ce au venit înaintea ta. Nu se
folosește în biserică salutul obișnuit pe drum: ,,Să trăiești, Ioane! Ce faci,
bă?” Nu se dă mâna în biserică. Dacă nu a început slujba, poți să mergi să te
închini și să te rogi pe la icoane. Dacă ai o carte de rugăciuni, poți să
citești înainte de slujbă. Oricum, chiar
dacă nu a început slujba, nu transforma biserica în bâlci, unde vorbește
fiecare ce vrea și cum poate. E bine să aduci un dar la biserică, chiar și o
lumânare sau floare. După ce începe
slujba e bine să te așezi într-un loc și să nu mai defilezi prin biserică în
toate părțile, ca să atragi atenția celorlalți. Este mare păcat să vorbești în
biserică cu ceilalți, să vorbești la telefon. Creștinul este sfătuit să repete
în gând ceea ce spune preotul și cântărețul. Nu se șade cu spatele la altar.
Cât de frumoasă ar fi predica, nu se aplaudă în biserică. Este bine să rămâi
până la sfârșitul slujbei, ca să te miruiești și să iei agheasmă. O adeverință
nu e valabilă fără ștampilă. După slujbă ferește-te de vorbe urâte, de
înjurături, de certuri. Nu te duce la cârciumă după ce ieși de la biserică.
După ce servești masa încearcă să citești din Sfânta Scriptură sau dintr-o
carte de învățătură duhovnicească. Dacă ai posibilitatea fă o faptă bună față
de un semen al tău. Poate e prin apropiere un bătrân singur, un bolnav. Dacă nu
ai altceva, măcar o cană cu apă și o vorbă bună să-i duci. Ziua respectivă să
rămână pentru tine ca o piatră de hotar.
Sfânta Cruce
este altarul pe care Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă nevinovată pentru
mântuirea neamului omenesc. Ea este simbolul creștinismului, armă împotriva
diavolului, semnul legăturii dintre Cer și Pământ, dintre Dumnezeu și Om. Este
obiect de cult, pe care-l întâlnim în biserici, în mânăstiri, în cimitire, pe
marginea și răscrucile drumurilor, în casele noastre etc. Îi acordăm o cinste
deosebită. Ne închinăm în fața Sfintei Cruci, o sărutăm, o purtăm cu noi.
Sfintele Icoane sunt ferestrele dintre cele două lumi, cea
văzută și cea nevăzută. Ele reprezintă, într-o formă văzută, pictată, persoane
sfinte sau momente importante din istoria mântuirii neamului omenesc. Găsim
pictate în icoane persoane sfinte precum Mântuitorul, Maica Domnului, puzderia de sfinți, îngeri; întâlnim
evenimente sfinte, precum Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Învierea
Domnului, Buna Vestire etc. Închinarea la Sfintele Icoane nu este idolatrie, nu
încalcă porunca a doua din Decalog, fiindcă noi nu ne închinăm materialului din
care este confecționată icoana(lemn, hârtie, plastic etc.), ci persoanei reprezentate
în icoană. Dacă avem o fotografie, nu hârtia aceea este tata, mama, fratele,
sora, iubitul, iubita, ci poza ne ajută să ne readucem în amintire acea
persoană, care nu este de față. Sfintele Icoane sunt pretutindeni prezente, în
biserici și în casele noastre. La biserică ele sunt pictate sau așezate după
anumite reguli bine stabilite. Acasă, Sfintele Icoane se pun, de regulă, pe
peretele de la răsărit al unei camere, așa ca atunci când te rogi în fața
icoanei să fii cu fața spre Răsărit. Dacă situația nu permite, se pune și pe
peretele de la sud. Pe peretele unde este așezată Sfânta Icoană nu trebuie să
existe tablouri, postere sau decupaje de prin reviste cu femei despuiate, cu
câini, cu mâțe sau alte jivine. Ar fi o batjocură la adresa celor sfinte. În
fața icoanei se pune o candelă, care se aprinde în duminici și sărbători. Unii
creștini mai pun acolo o sticlă cu aghiazmă și busuioc de la Bobotează.
Ierarhul, preotul și diaconul sunt
persoane sfințite, purtători ai harului Hirotoniei. Sunt slujitorii văzuți ai
lui Dumnezeu. Ei au datoria să conducă comunitatea creștină ce le-a fost
încredințată, s-o învețe și s-o sfințească prin Sfintele Slujbe. Ei trebuie
respectați, ascultați. Adevărații creștini
se ridică în picioare când trece preotul pe drum, în spun ,,Sărut
mâna!”, îi spun ,,Părinte”.
Zilele sfinte sunt duminicile și
sărbătorile. Noi, creștinii ortodocși, sărbătorim Duminica, fiindcă Duminica a
înviat Mântuitorul Iisus Hristos. Celelalte Sărbători sunt dedicate Sfintei Treimi,
Mântuitorului (Nașterea, Tăierea Împrejur, Botezul, Întâmpinarea, Schimbarea la
Față, Învierea, Înălțarea), Sfântului Duh, Maicii Domnului(Nașterea, Intrarea
în Biserică, Buna Vestire, Adormirea),
îngerilor(Sf. Arhangheli), sfinților, Sfintei Cruci. Celor sărbătoriți
le-au fost dedicate zile speciale, slujbe, cântări, rugăciuni. Le-au fost
dedicate biserici și mânăstiri și mulți creștini le poartă numele. În zilele de
sărbătoare, însemnate în calendar cu litere roșii, nu se lucrează. Creștinii merg
la biserică, se spovedesc, se împărtășesc, fac fapte de milostenie.
Așadar, trebuie să facem o
distincție clară între sacru și profan și să ne comportăm ca atare. Una e
biserica, alta piața sau cârciuma; una e icoana, alta e tabloul, posterul sau
decupajul din reviste. Una de Duminica, alta e marțea obișnuită și așa mai
departe.
*
Sfaturi
părintești. Redăm mai jos însemnările Părintelui Cristian Deheleanu, în care
face inventarul a ceea ce a învățat el de la viață până la 50 de ani:
,,Am învățat
că scopul primordial vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate,
să am vacanțe în insule exotice... Ci să fiu un creion ce scrie povești pentru
Dumnezeu.
Am învățat
că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt trebuie să îmi fac datoria!
Am învățat
că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!
Am învățat
care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci
răul crezând că faci bine.
Am învățat
că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!
Am învățat
că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă
nu ai grijă de el la tinerețe vei regreta amarnic mai târziu.
Am învățat
că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă.
Și unde înțelepciunea e lipsă domină prostia.
Am învățat
că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste!
Am învățat
că lumea nu se cucerește cu sabia, cu forța. Ci cu dragostea.
Am învățat
că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat...
Am învățat
că dacă vrei să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză...
Am învățat
că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta. Ci ca să putem simți la
microscară ce trăiește El la macrocosmos!
Am învățat
că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde
au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul.
Am învățat
cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o
bucată de pâine.
Am învățat
că viața e de... sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui
Dumnezeu îi place să lipească cioburi.
Am învățat
că oamenii din jur pot fi egoiști, rapace, irascibili, invidioși și răi. Dar
oricum ar fi eu trebuie să trăiesc frumos mai departe!(Va continua în numărul
viitor).
*
File de
jurnal – 13 iul. 1982(I). ,,În cursul săptămânii trecute am avut o perioadă de
muncă intensă pentru a pregăti cele necesare în vederea primirii mitropolitului
Nestor. La biserica de la Malovăț s-a făcut curățenie generală, deși e plină de
schele, asemenea și la cea de la Bârda. Mitrică al lui Trancu(Trocan Dumitru) a
terminat de văruit exteriorul bisericii de la
Bârda. Acasă am văruit și zugrăvit singur. A fost multă bătaie de cap cu
biblioteca. Acum e și sezonul de vârf pentru strângerea fânului. Am cumpărat
serviciu de masă, de cafea, tacâmuri și toate cele necesare pentru o masă
deosebită. Protopopul mi-a spus că mitropolitul s-a exprimat în mod expres, că
sâmbătă, 10 iulie, vrea să facă vecernia la Malovăț, să viziteze biserica de la
Bârda și casa ,,părintelui Alicsandru”.
Și așa a
fost! A venit de dimineață în Severin. La ora 10 a mers la Domnul Marcoșan,
noul prim-secretar al județului. Au avut loc discuții și apoi un dineu.
După-amiază mitropolitul s-a odihnit și
apoi, la ora 18, a venit la Malovăț. Era lume ca la Bobotează. Așezasem covoare
pe garduri. Organizasem cordoane de la poartă până la biserică. Din Severin
mi-au venit peste 30 de persoane, care știau să cânte la strană. Am organizat
în așa fel, încât, împestrițați orășenii cu malovicenii, să dea impresia că
toată lumea cântă. La poartă am pus un grup, care a cântat ,,Pre Stăpânul”.
Pentru prima dată venea aici un mitropolit.
Mitropolitul
Nestor a venit cu un autoturism ,,Mercedes” negru, însoțit de protopopul Pufan
Crăciun cu soția, consilierul cultural Ioan Răduț, profesorul universitar
Nicolae Buzescu de la București, inspectorul Gheorghe Hâncu de la Departamentul
Cultelor, preotul Megan Jan de la Rogova și preotul Petrescu Grigore de la
Severin. Au fost vreo trei diaconi, dar dintre ei s-a remarcat din primul
moment Cârstea Grigore și Ion Bâlteanu. Eu l-am întâmpinat la poartă cu Sf.
Cruce și Sf. Evanghelie. M-a sărutat. Slujba a decurs ireproșabil. M-a
hirotesit pe mine iconom-stavrofor, iar pe părintele Gheorghe Sfetcu de la
Malovăț, pensionar, stavrofor. A vorbit mitropolitul, am vorbit și eu.
De la
Malovăț am plecat cu trei mașini la Bârda. Când am trecut pe acasă,
mitropolitul a intrat și s-a schimbat. Era transpirat. Ne-am dus apoi la
biserică. Venise și acolo lume, dar nu așa cum m-aș fi așteptat. A vorbit
Părintele Ionică Sfetcu, ,,patriarhul” de la Bârda, după cum l-am caracterizat,
după care mitropolitul a ținut o lungă cuvântare.
Împreună cu
oaspeții, la care s-au adăugat Părintele Ionică și Doamna Elena Sfetcu, ne-am
întors acasă. Aici masa era gata. S-au servit cu un aperitiv format salam fără
soia cumpărat pe sub mână de la cantina partidului, brânză și caș din producție
proprie și măsline, apoi supă de pasăre,
sărmăluțe și friptură pregătită la ceaun. Surpriza au constituit-o plăcintele
pregătite de ,,bucătarul șef” Gheorghe Luca(Gheorghe al lui Stanciu Țușu) din
Bârda. Acesta este plăcintar de meserie, acum pensionar. A tras niște plăcinte
în foi, cu brânză proaspătă și urdă, de să-ți lingi degetele nu alta. La
friptură am avut și garnitură de varză. Cumpărasem de la artizanat două ploști
de lemn sculptat. Din ele s-a servit țuică de prună de trosnea măseaua. Vinul
îl cumpărasem de la Gică Pleșan și Lena lui Baltac din Malovăț. Amestecat, a
ieșit un tulburel cu gust acrișor și miros de pelin. Noroc cu vreo 25 de sticle
de apă minerală ,,Borsec” pusă la postavă cu gheață luată de la ghețăria
restaurantului de la Halânga, unde este barman fostul meu coleg Vasile Crumpei.
Totul a
decurs bine. S-au pronunțat că merit nota 10 și la biserică și acasă. Consilierul Răduț exclama mereu că ,,stau
bine”, adică am situație bună acasă. Mitropolitul nu s-a putut abține și a zis:
,,De asta aleargă preoții la țară, domʼle! Uite ce de bogătate!” Au ieșit pe
terasă și au admirat corola de lumini a Severinului. Au plecat la ora 22.30(Va continua).”
*
Chiștocul.
Nenorocirea petrecută în aceste zile la Caracăl, mi-a amintit de cele relatate
cu mulți ani în urmă de regretatul procuror Sambu de la Procuratura Mehedinți.
Mi-a spus:
,,Prima mea
repartiție a fost la Procuratura Județului Olt. Mi s-a încredințat primul meu
caz. Era vorba de o fetiță de șapte ani, violată și ucisă într-o pădure de
lângă o localitate. Mi-am format echipa operativă și m-am deplasat acolo.
Plouase și majoritatea urmelor se șterseseră. Lumea din satele din jur venise
acolo, cu mic cu mare. Toți erau revoltați. Cei câțiva milițieni abia reușeau
să-i țină la distanță. Am cerut să fiu lăsat să-mi fac treaba împreună cu
medicul legist. Am cerut, de asemenea, să mi se dea cineva dintre neamurile
victimei, care să ne ajute, să ne fie la dispoziție. S-a oferit imediat un
tinerel de 18-19 ani, Costel Pârlitul. Era un băiat vrednic, foarte atent, gata
să ne împlinească orice nevoie. Era pe lângă noi, numai ochi și urechi. Am
început cercetările.
Amprente nu
am găsit. Se pare că criminalul purtase mănuși, ori ploaia le ștersese. S-a
făcut autopsia, s-au prelevat probe pentru laborator, dar eu nu eram mulțumit.
Lipsea ceva. Nu știam ce, dar, în mod instinctiv, îmi dădeam seama că nu e suficient ceea ce aveam în acel
stadiu. Am început să caut cu atenție în jurul cadavrului. La un moment dat am
observat un chiștoc de țigară căzut între niște pietre. L-am luat cu grijă,
fără să fac caz, fără să fiu observat. Aveam o cameră repartizată la primărie.
M-am dus acolo. Rămas singur, am studiat chiștocul găsit. Conținea o singură
literă, un ,,T”. Era litera de la capătul unui nume de țigări. Singura denumire
care avea ,,T” terminal era ,,Olt”. Văzusem la tutungerie țigări ,,Olt”. Eu nu
eram fumător. Am plecat prin sat. Am ajuns la capătul satului. Am luat casă de
casă. Chemam proprietarul la poartă și-l rugam, dacă are cumva 2-3 țigări
,,Olt”. Îi spuneam că eu fumez numai astfel de țigări și nu pot ajunge imediat
în oraș să-mi iau. Oamenii ridicau din umeri. Fumătorii preferau țigările mai
ieftine, precum ,,Naționale”, ,,Carpați”, ,,Bucegi”. Întrebam atunci dacă știu
pe cineva care fumează astfel de țigări. Câțiva mi-au spus că singurul din sat
care fumează ,,Olt” este… Costel Pârlitul, cel care ne ajutase în pădure, vărul
primar al fetiței moarte. M-am dus la el acasă. Era numai maică-sa. I-am cerut
și ei țigări. A recunoscut că fiu-său fumează ,,Olt”, că de câteva zile fumează
într-una, iar în camera lui este un morman de chiștoace. Țigări întregi n-a
găsit. Am cerut câteva chiștoace, asigurându-o că îmi fac eu țigări din ele.
M-a primit în casă și am luat o punguță de chiștoace.
Chiștocul
găsit în pădure și câteva dintre cele luate din casa lui Costel Pârlitul le-am
trimis la laborator ca să analizeze scuipatul rămas pe ele. În aceeași zi mi-a
venit răspunsul: scuipatul provine de la aceeași persoană. Am trimis milițienii
după Costel. L-au adus. I-am pus în față probele și răspunsul laboratorului. A
recunoscut. A dat o primă declarație. L-am luat cu noi în stare de arest. Pe
drum se obișnuise cu ideea, se relaxase, a făcut chiar glume. Și astfel am
rezolvat cu bine primul meu caz!”
*
Săracă
copilărie. Redăm mai jos tulburătoarea doină a regretatului Achim Nica, cu
convingerea că mulți dintre cititorii noștri se vor regăsi în ea. Iat-o:
,,Săracă copilărie,
C-o fost și n-o să mai fie!
C-am fost tinerel copil,
Și-acu mi-s un om bătrân!
Sărac-tinerețea mea,
Nu știu ce-am făcut cu ea;
Că la târg nu am vândut-o,
Nici la birt nu am băut-o!
Tot am vrut și-acum aș vrea
S-opresc tinerețea mea.
Am cercat și n-am putut
Și-am lăsat-o de-a trecut!
Dar-aș bani și-aș cheltui,
Copil tânăr de-aș mai fi!
Copil – o vreme puțină,
Parcă num-o săptămână!
Și-aș da lumea asta toată,
Să mai fiu tânăr o dată!”
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva donații, astfel:
Doamna Butoi Denisa din Londra(Anglia), fiică a satului Malovăț și Doamna Ing.
Melania Caragioiu din Canada: câte 300
lei; Doamna Mârza Simona din București, fiică a satului Malovăț: 200 lei;
Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin și Doamna Albulescu Maria din Tr.
Severin, fiice ale satului Malovăț: câte 100 lei; Domnul Coman Dorin-Sandu din Tr. Severin, fiu al
satului Malovăț: 50 lei.
Domnul Luca
Mircea din Bârda a mai donat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând
până acum 150 lei. Domnul Ivașcu Vasile din Bârda a mai dat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până
acum 350 lei. Domnul Popescu Valentin
din Malovăț a mai donat 50 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 100 lei. Domnul Tărăbâc
Nicolae-Virgil din Malovăț a achitat
prima sa contribuție de cult în valoare de 50 lei.
Domnul Curea
Vasile a donat 100 lei pentru gardul
bisericii din Bârda. Domnul Stănciulescu
Tănase, Domnul Cimpoeru Viorel și Doamna
Șeitan Adela din Bârda au donat câte 50
lei pentru gardul bisericii de la Bârda.
Dumnezeu să
le răsplătească tuturor!
*
În cursul
lunii iulie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 7
iul.(Bârda): 236 pâini; 14 iul.(Malovăț): 163 pâini; 20 Iul.(Bârda): 100 pâini;
21 Iul.(Bârda): 193 pâini; 28 iul.(Malovăț): 190 pâini. Așadar, în luna iulie
s-au donat 882 pâini;
De asemenea, în luna iulie s-a
vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 7
iul.(Bârda): 564 pâini; 14 iul.(Malovăț): 37 pâini; 20 Iul.(Bârda): 100 pâini;
; 21 Iul.(Bârda): 507 pâini; 28
iul.(Malovăț): 60 pâini. Așadar, în luna
iulie s-au vândut cu prețul de achiziție de 0,70 lei/buc. 1.268 pâini.
Copiilor participanți la slujbe li s-au
donat și ciocolate.
*
Plăți. În
cursul lunii iulie am făcut câteva plăți mai mari, astfel: 1.667 lei pentru
gresia și adezivul pentru gard; 1.507 lei brutăriei pentru cele 2.150 pâini donate și vândute în
iulie; 1.228 lei impozit; 1.200 lei două rabe de balastru; 1.100 lei
tipografiei pentru cărți; 840 lei ciment pentru gard; 350 lei pentru hârtie de scris; 290 lei protoieriei
pentru icoane; 240 lei poștei pentru
colete; 200 lei transport gresie și adeziv; 140 lei poștei pentru timbre; 82
lei pentru curentul electric; 80 lei pompă pentru erbicidat; 50 lei internetul;
50 lei abonamente și altele mai mici.
*
Lucrări la
biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să montăm și partea metalică a
gardului de la biserica de la Bârda. Domnul Pitulicu Simion din Malovăț a făcut
sudurile necesare. L-au ajutat domnii Tomulescu Nicolae, Curea Ionuț și
Stănciulescu Sebastian din Bârda. Cei
menționați nu au luat bani pentru munca prestată. Dumnezeu să le răsplătească!
*
Lucrări la
cimitir. Domnul Sfetcu Dumitru(Tricu) din Bârda a donat două porți mari,
confecționate din fier forjat pentru cimitirul de la Bârda. Tot dânsul le-a și
montat. Dumnezeu să-i ajute!
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a
reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Nu suntem singuri, în
,,Națiunea”, București, 22 iul. 2019, ediție
on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/ category/editorialele-natiunii);
,,Scrisoare pastorală” – 401, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 22 iul. 2019,
ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca
septentrionalis”, Baia Mare(MM), 22 iul. 2019, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Logos și
Agape”, Timișoara, 22 iul. 2019, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro);
Măria Ta, Țăran Român!(I), în ,,Obiectiv Mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXI(2019), nr. 987(18 iul.), p. 10; Măria Ta, Țăran Român!(II), în ,,Datina”,
Tr. Severin, an. XXIX(2019), nr. 7396(20-21 iul.), p. 5; în ,,Obiectiv
Mehedințean”, Tr. Severin, an. XXI(2019), nr. 988(25 iul.), p. 10; Măria Ta,
Țăran Român!(III), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXIX(2019), nr. 7401(27-28
iul.), p. 5; Ofertă de carte-aug. 2019, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare (MM), 2
aug. 2019, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com);
Parohia
noastră a publicat cartea preotului Dvs., Scrisoare pastorală, vol. X(647
pag.).
Cartea
cuprinde numerele 361-400 din ,,Scrisoare pastorală”.
Am ajuns
repede la concluzia că e păcat să se piardă atâta muncă și atâta informație.
Cele șase pagini în format A4 aveau ,,viața” lor de câteva zile, după care
dispăreau. Trebuia făcut ceva care să le prelungească existența. Și atunci am
găsit o soluție: cartea. Am adunat câte 40 de numere din ,,Scrisoare pastorală”
și le-am pregătit pentru tipar sub formă de volum. Până în prezent iată că au
apărut zece asemenea volume. Ele au fost răspândite de-a lungul timpului în
țară și străinătate, la cititori particulari, la biblioteci publice.
În
permanență, când am redactat ,,Scrisoarea pastorală”, ori când am răspândit-o,
am avut conștiința că nu facem decât ceea ce ne revine ca datorie profesională,
ca o prelungire a activității pastorale, ca o împlinire a misiunii de preot de
a răspândi învățătura creștină. În acest sens, recomandăm călduros tuturor
confraților să încerce să recurgă la instrumente similare pentru a-și împlini
misiunea de preoți. Oricum, dă rezultate mulțumitoare.
Mulțumim lui
Dumnezeu pentru puterea ce ne-a dat-o de a realiza cele 400 numere ale
,,Scrisorii pastorale”, respectiv cele zece volume care le conțin. Vă mulțumim
dumneavoastră, cititorii și enoriașii parohiei noastre, căci fără dumneavoastră
,,scrisoarea” n-ar fi apărut, nu și-ar fi găsit rostul. Mulțumim enoriașilor
care s-au ostenit de-a lungul anilor să ducă din poartă-n poartă ,,scrisoarea”
fiecăruia, fie că a fost ploaie, ninsoare, cald, frig, fie că au avut timp, fie
că nu au avut. Mulțumim redacțiilor unor reviste de prestigiu din țară și din
străinătate, precum ,,Națiunea”(București), ,,Bibliotheca Septentrionalis”(Baia
Mare), ,,Observatorul”(Toronto-Canada), ,,Omniscop”(Craiova),
,,Clipa”(Philadephia-SUA), ,,Logos și Agape”(Timișoara) și altele, care au
preluat în întregime sau parțial ,,Scrisoarea pastorală”. Dumnezeu să le
răsplătească, fiindcă, prin osteneala lor, au făcut și dânșii un mic apostolat
pentru Domnul Hristos. Dumnezeu să le răsplătească! Sperăm să ducem mai departe
,,Scrisoarea pastorală”. Doamne ajută!
*
Simpozioane.►În ziua de 30 iulie, Arhiepiscopia Râmnicului a organizat un simpozion
comemorativ, dedicat Părintelui Dumitru Bălașa. A fost invitat și preotul Dvs.,
ca unul care i-a editat patru cărți. S-a înscris cu comunicarea Dimensiunea
patriotică a operei Părintelui Dumitru Bălașa. A fost trecut în program ca
moderator al simpozionului. De! Din cauza unor probleme de trafic, preotul nu a
mai ajuns la timp la Rm. Vâlcea, așa că nu a avut curajul(i-a fost jenă) să
intre în sala de conferințe după mai bine de o oră de la începerea
simpozionului. Drept urmare, și-a luat drumul și a plecat. A mers la Mânăstirea
Frăsinei și s-a spovedit, apoi a trecut pe la tipografia din Craiova și a
ridicat noua carte, Scrisoare pastorală, vol. X. Asta este!
*
Excursii –
pelerinaj. ∎ În ziua de 25 Iulie am organizat o excursie – pelerinaj la Mânăstirea ,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul hramului.
Au participat 27 persoane, deși
transportul a fost gratuit, iar autocarul de 55 locuri. Au slujit trei
ierarhi și un mare sobor de preoți și diaconi. Față de alți ani, a fost multă
lume prezentă, din mai multe județe. A fost un pelerinaj reușit.
∎ La 20 august vom efectua o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda - Tg. Jiu - Rm. Vâlcea -
Mânăstirea Cozia - Mânăstirea Turnu - Valea Oltului – Sibiu (orașul) –Rășinari
- Mânăstirea Păltiniș - încă una sau două mânăstiri – Petroșani - Mânăstirea
Lainici - Tg. Jiu - Tr. Severin. Costul este de 60 lei/pers. Avem 23 înscriși.
∎În ziua de 29 August organizăm o
excursie – pelerina la Mânăstirea Schitul Topolnița, cu prilejul hramului. Vor sluji acolo mai mulți ierarhi. Parohia
pune la dispoziție un autocar. Deci, participarea este gratuită. Am început
înscrierile.
*
Zâmbete. ☺Vreau să mor liniștit, în timp ce dorm, la fel ca bunicul
meu, nu țipând de groază ca pasagerii
lui din autobuz! ☺ Ce fac peștii când sunt mulți? Răspuns : Bancuri; ☺Servim cu frișcă clientela bine bătută; ☺Avem frișcă bătută toată ziua; ☺Într-o croitorie de damă: Fustele se ridică zilnic între orele 10.00 și 14.00; ☺Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare; ☺Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează; ☺Mașini uzate: De ce să te duci în alta parte ca să fii păcălit? Vino
aici!; ☺ Vând câine: mănâncă orice. Îi plac foarte mult copiii; ☺Ești analfabet? Scrie-ne azi și te ajutăm pe gratis.
*
Cununii. În
ziua de 22 iulie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Tărăbâc
Nicolae-Virgil și Doamna Tărăbâc Maria din Malovăț. Dumnezeu să le ajute!
*
Picătura de
apă. Așa cum avertizam într-una din ,,scrisorile” precedente, inevitabilul s-a
produs. Consumul foarte mare de apă din această perioadă a determinat primăria
s-o restricționeze pentru satele Bârda și Bobaița în lunile iulie și august. În
aceste luni se dă apă la robinet în Bârda câte șase ore(10-16) din două în două
zile, astfel: în iulie:23, 25, 27, 29, 31; în august: 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13,
15, 17, 19, 21, 23. E posibil să se
prelungească perioada de restricționare. Asta e! Bine că avem măcar de 23
august!
*
Program. În
cursul lunii august avem următorul program de slujbe: 3 Aug.(Malovăț-Bârda); 4
Aug.(Bârda); 6 Aug.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 10 Aug.
(Malovăț-Bârda); 11 Aug.(Malovăț); 12 Aug.(spovedit și grijit la Bârda, la
biserică și în sat); 13 Aug. (spovedit și grijit la Malovăț adulții, la
biserică și în sat); 14 Aug.(spovedit și grijit copiii în Malovăț); 15
Aug.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 17 Aug. (Malovăț-Bârda);
18 Aug.(Bârda); 24 Aug.(Malovăț-Bârda); 25 Aug.(Malovăț); 29 Aug.(pomeniri în
Malovăț și Bârda; pelerinaj la Mânăstirea Topolnița); 31
Aug.(Malovăț-Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din
noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda
@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele
Dumneavoastră!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
ROADELE OMULUI
Sfantul Ignatie Briancianinov
Ramura
roditoare se pleaca spre pamânt, apasata de multimea si greutatea roadelor
sale. Ramura stearpa creste în sus, înmultindu-si mladitele sale neroditoare.
Sufletul
bogat în virtutile evanghelice se cufunda în smerenie din ce în ce mai adânc,
si în adâncurile acestei mari afla margaritarele cele de mult pret: darurile
Duhului.
Trufia este
semnul neîndoielnic al omului desert, rob al patimilor, semnul sufletului în
care nu are nici o intrare învatatura lui Hristos.
Nu judeca pe
om dupa cele din afara ale sale, nu-ti da cu parerea despre el ca este trufas,
ori ca este smerit. „Nu judecati dupa înfatisare”, ci „dupa roadele lor îi veti
cunoaste” (Ioan 7, 24; Matei 7, 16). Domnul a poruncit sa-i cunoastem pe oameni
dupa faptele lor, dupa purtarea lor, dupa urmarile faptelor lor. „Stiu eu
trufia ta si rautatea inimii tale” (1 Regi 17, 28), i-a zis lui David aproapele
sau, dar Dumnezeu a dat marturie pentru David: „Aflat-am pe David, robul Meu;
cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el” (Psalmul 88, 21). „Nu cum va
cauta omul va vedea Domnul: caci omul va cauta la fata, iar Dumnezeu va cauta
la inima” (1 Regi 16, 7).
Sfantul
Ignatie Briancianinov, Despre inselare, traducere de Adrian si Xenia
Tanasescu-Vlas, Ed. Schitul romanesc Lacu, Sfantul Munte Athos, 1999, p.
106-107.
VIERMELE
- Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi un trandafir sau un mar
frumoase pe dinafara, dar stricate pe dinauntru de un vierme veninos, prin
aceasta devenind pentru om nu doar nefolositoare, ci si vatamatoare. Întocmai e
si fapta omeneasca: pe dinafara pare a fi buna, dar daca izvoraste dintr-o
inima ce se adapa din iubirea de sine, din trufie si din mândrie, atunci nu-i
foloseste omului la nimic, ba îi mai este si spre pagubire. Caci unul ca acesta
nu da slava lui Dumnezeu, de la Care tot binele purcede si el îsi însuseste
ceea ce este doar a lui Dumnezeu, întrebuintând darurile Domnului întru
rautatile sale si pentru a sa proslavire si nu spre slava Domnului; astfel se
asaza pe sine, ca pe un idol însufletit, în locul pe care trebuie sa i-L dea
numai lui Dumnezeu. Facând acestea, el se desprinde de Dumnezeu, se departeaza
cu inima de Dânsul si cade în patima idolatriei duhovnicesti, care este
urâciune înaintea Domnului.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 115.
Cam aici am ajuns după
30 de ani
Prof. Radu Iliescu:
"Discut zilele trecute cu un prieten
profesor de matematică. Îmi spune că în facultăţi, la seminariile matematicilor
superioare din 9-10 studenţi abia găseşti unul capabil să citească (nu să
rezolve) exerciţiul. Adică, dau un exemplu, abia o zecime pot spune, puşi în
faţa literei Σ că este o sumă, ori introductiv., în faţa semnului ∫ că este o
integrală. n, masa critică, oastea de strânsură nu are contact cu problema nici
măcar la nivel introductiv!
Am citit
recent cartea profesorului Mihai Maci, universitar la Facultatea de Filosofie
din Oradea, care constată şi el că studenţii nu au capacitatea de a relaţiona
cu marile texte, preferând piureul de banane premestecat din cărţile scrise de
vulgarizatori în ale filosofiei, sintezele de pe net şi alte asemenea
suprasimplificări.
La facultăţile de teologie ortodoxă s-a scos,
pentru admiterea la doctorat, examenul eliminatoriu de greacă veche.
Cu alte cuvinte, crema teologilor ortodocşi nu
mai conţine oameni capabili să se adreseze textului sacru în limba liturgică a creştinismului
răsăritean. De latină şi ebraică nu mai are rost să vorbim.
La Facultatea de Litere din Cluj-Napoca există
cursuri de “rattrappage” (aducere la zi a cunoştinţelor lingvistice
fundamentale). Tradiţional, facultăţile de limbi străine nu se preocupau decât
cu totul periferic de nivelul lingvistic al studenţilor, aceasta fiind treaba
liceului.
Rostul unui examen de admitere cu mulţi
candidaţi era acela de a-i selecta pe cei mai sârguincioşi dintre ei, pe cei cu
vocaţie manifestă pentru limbi străine, capabili să facă faţă unui parcurs
ulterior în ştiinţele limbajului şi ale literaturii. Însă mai nou vin studenţi
care nu mai au baza lingvistică, cu goluri imense în pregătire pe care nu pot
să le acopere fără asistenţa unui profesor.
Toate aceste patru exemple disparate, care
sunt doar câteva cazuri dintr-un noian, au în comun o singură realitate: în
acest moment falimentul calităţii a avut loc la scară largă, şi acesta nu
trebuie să fie un secret pentru nimeni.
Numai că, iar de aici începe problema (mult
mai mare decât recrudescenţa prostiei în sine), nicio facultate n-a închis din
motiv de studenţi impostori.
Avem cursanţi la matematici superioare care
n-au făcut analiză matematică în liceu.
Avem absolvenţi de filosofie care n-au deschis
traducerea niciunui text fundamental, nicidecum versiunea originală a unui
Platon sau a unui Kant.
Avem teologi care nu posedă subtilităţile
lexicale, deci ideatice, ale textului sacru.
Avem absolvenţi de limbi străine cu
cutremurătoare erori de exprimare scrisă sau orală.
Dar
facultăţile lor, fără excepţie, şi-au crescut numărul de studenţi, trădând
ideea de intelectual şi de universitas.
Prostia există, a venit peste noi, ne-a
cucerit şi ne-a paralizat orice reacţie.
Suntem învinşi, suntem sub ocupaţia cea mai
odioasă care a existat vreodată, dar coabităm, nu ne retragem în munţi, nu
există nicio mişcare de rezistenţă.
Falimentul
intelectual nu ne obligă la niciun gest de onoare, nu mergem să cultivăm ceapă
şi să ne scriem tratatele la lumânare din atâta lucru.
În mod odios, ne adaptăm, dar nu pentru că am
fi potriviţi, cum zicea Darwin, ci pentru că preferăm să ne plecăm în loc să
plecăm.
Pe de altă parte, bâlciul este mult mai mare
decât îl pot ilustra universităţile. Prostia a atins masa critică, prostul e
norma. Pentru el totul s-a simplificat atât de mult încât deşteptul nu mai
poate fi sesizat, nu-l mai poţi pune în valoare, e sacrificat la nivel de
sistem.
Sunt atât de mulţi idioţii încât, dacă am mai
ţine la inteligenţă, la sârguinţă şi la lucrul bine făcut, ar trebui să
închidem jumătate din sistem: primării, parlamente, guverne, instituţii publice
şi private.
Ar trebui să afişăm pe biroul prezidențial și
al președinților camerelor parlamentului, al primului-ministru și al
miniștrilor și al altor demnitari: Închis pe motiv de prostie, revenim când
găsim pe cineva care să fie cu adevărat vrednic.
Ar trebui să trimitem acasă demnitari,
funcţionari, profesori, medici, poliţişti, economiști, jalnicii purtători de
cuvânt, judecători și procurori şi chiar preoţi.
Pentru singurul delict îndreptat împotriva universului
pe care nicio lege lumească nu l-a pedepsit vreodată: prostia tot mai adesea cu
DIPLOMĂ!
Ne-am
imaginat până acum că viaţa sancţionează prostiile, şi probabil că în sistemele
vii lucrul acesta s-a petrecut fără greş, acum însă cred că e cazul să luăm
notă de noua realitate, proştii cred că au învins totul, inclusiv viaţa.
Aşteptaţi-vă la o multiplicare
exponenţială a numărului de “accidente”.
NEVOIA DE COMUNICARE
Parintele Savatie Bastovoi...
Nevoia de a spune ceva lumii este o
nevoie profund umană, cea mai profundă și omenească nevoie. Spre deosebire de
oameni, animalele se ascund în locurile cele mai tăinuite și fac totul pentru a
nu fi găsite. Animalul descoperit este un animal mort, pe când noi simțim că
trăim doar în măsura în care ne descoperim altora. Experimentul Facebook a
demonstrat asta în chip desăvârșit. Pe de altă parte, avem ocazia să vedem ce
avem de spus lumii fiecare dintre noi. Cu cât ne descoperim mai des, cu cât suntem
mai expuși lumii și trăim cu gândul la ea, cu atât ne golim mai mult. O poză cu
pantofii noi? O poză cu noi? În fiecare zi aceiași. Tot mai pustii. Tot mai
singuri. Tot mai neinteresanți. Când noi înșine nu mai găsim mulțumire
înlăuntrul nostru, ne facem o poză ca poate altcineva, oricine, va găsi că
suntem interesanți. Tristețea umanității a atins apogeul. Iar noi suntem
martori. Oare cum de Dumnezeu ne găsește încă interesanți?
PREȚUL CIVILIZAȚIEI
Pr.Savatie Bastovoi....
Oamenii au părăsit munții, dealurile
umbroase, marea și pajiștile liniștite pentru a se muta la orașe. Aici au apă
care curge la o atingere de mână, răcoare prin telecomandă, căldură fără fum și
lumină fără soare. O dată pe an ei plătesc din economiile muncite în restul
anului pentru a călca nisipul mării, iarba muntelui și pentru a trage în piept
aerul liber dinafara orașelor. Ei denumesc această ocupație Vacanță. Corpurile
lor nu strălucesc de îndemânare, ei își plătesc oameni care să-i ajute să urce
pe cal, plătesc instructori care să le țină picioarele pe schiuri, își pun
căști și scuturi la genunchi și coate pentru a nu le lovi de pietre. Oamenii nu
mai pot merge fără a simți pericolul pe creste, se împiedică în iarbă și ajung
la urgență dacă se ating de o floare necunoscută. Corpurile celor de demult
erau frumoase și mlădioase, îndemânatice pentru că munceau. Corpurile de azi
sunt leneșe și cea mai mare grijă a oamenilor a ajuns propria grăsime,
încheieturile slabe și fleșcăiala timpurie a pielii. Sufletele parcă au ieșit
și ele din trupuri și bântuie prin păduri, adorm pe flori, ne cheamă înapoi în
liniștea de altădată. Omul este cea mai neînțeleasă făptură din câte a făcut
Dumnezeu, pentru că își face rău singur și nu primește grija și iubirea celui
ce vrea să-l ajute
PUTEREA SUFLETULUI
Parintele Savatie Bastovoi....
După ce lumea s-a luptat să-l
despartă pe om de Dumnezeu, acum se luptă să-l despartă de propriul suflet.
Nimic nu are omul mai prețios decât sufletul său. Sufletul întreg, cu toate
puterile lui, cu energia lui, cu setea lui de cunoaștere, cu setea de adevăr,
cu setea de frumos. Când sufletul omului se deschide, cerurile se prăbușesc în
el, aceste ceruri trecătoare. Puterea sufletului este mai mare decât iadul, mai
mare decât orice suferință, mai mare decât boala și moartea. Cuprindeți în sufletele
voastre lumea și o preschimbați în lumină. Lumina adevărată care tămăduiește
orice rană. Numai într-un astfel de suflet se arată Dumnezeu. Numai un astfel
de suflet este viu cu adevărat și prilejuiește fericirea necontenită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu