FERGHETE - ViVAT PRO ROMÂNIA !

ViVAT PRO ROMÂNIA !

~*~

Cu inima frântă şi răsfrântă sub drapel, artă,

care spera să reuşească undă verde internațională-românească,

fain-făinel mană omenească cerească, în mâini pâini cu tricolor, pro popor,

în lanul pâinii unduind firesc, în vânt lux fiat de slujbă lirurghie, slujbă tentantă fără simbrie, poezie:

pace, în poezie de spice,

provita aur cenuşiu străluminat în relații balsam armonizant savant de prietenie-

pâine trasă-n mâine,

să rezonăm relevant cu armonie şi cu tronc

şi aur important strecurat

cu fluctuații dregând busuioc,

în diplomație rezolvant de mari speranțe cu noblețe şi frumusețe,

în ecuație nospa, şuşuchi, în flux-fiat cu responsabilități de botezați,

blazat de parte bună corectă, perfectă,

în echilibru expres fără stres, cu calibru aur cenuşiu strecurat, în echilibru,

pe drod, pro-iubire pentru norod

cu acest segment artist îndreptățit să merg la vot,

de seamă şi puternic demn Domn Savaot

de ce ni se potriveşte simțind super reper,

în legea lege pur sânge pentru a decide soarta României,

în lumea întreagă integră, în România mea ca o stea,

de caracter ca să mă simt vrăjit

ca cel mai iubit om potrivit la locul potrivit ca poet sfințit,

pentru înălțimi şi profunzimi, om pitrivit,

ca poetul vagabond, om potrivit pentru norod,

pentru a deveni cel mai iubit, om între oameni, între pământeni, prietutindeni între semeni:

entuziast, fără a cota norocul în altă parte

ca un aparte, mai ciudat, mai aparte

şi cel mai iubit de invidiat artist altruist şi optimist

fascinat candidat savant la fericire,

în drept inteligent la înviere,

dar cui să îmi plătesc polița pentru țară dându-mi chiar viața,

conştiința,

ca un rebel

care în lumină prostă Fain-Făinel,

Nică'Fără'Frică, din cauza rimelor lipsă, voinicel,

că şi-au luat zborul

lăsându-mi în vers: ritm şi rimă albă

ca pe o babă

care cu alba ca un crin/ cer divin, senin,

a trecut dealul, Ardealul, baba, alba,

că-n Ciubăncuța tot satul iese la vot

şi chiar şi pribegul îşi expune aventura-cultura, îşi joară cuvântul fermecător ca vrere şi a lui Dumnezeu plăcere devenind cetățeanul de onoare, lux, flux--reflux

punând umărul porovita ca om de viitor.

Gelozia te menține pe jar îmulțindu-te întru răsărit de soare,

îmulțindu-mi talanții cu/ în har ca lumea mândră de votul ei dat cu sens să aibă habar toți de ce-i necrsar, în Romània,

pentru ce-i mai bine de România

şi pentru sfântul Bacovia

(delicat fiind important şi savant,

că nimic nu mă risipeşte în culori de neliniştecă talanții nu se îngroapă, că totul străluceşte, nu se-ngropă, că totul se transformă, hilar, veleitar, ne focusează, îmulțeşte

şi-n bine ca bine ne zideşte

chiar dăcă sunt dialectic bla, bla tam, tam... ştințific, diaialectic,

uitând de țară, de neam,

de grai şi de raiul,

România, rai cu grai, ce-l am.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE