De dincolo de viaţă…
~*~
De dincolo de viaţă să revii în timp,
într-un timp trăit şi răsfirat…
O fată delicată atinge o taină.
Absenţa ei o resimţi
ca pe o rană sângerândă.
Muşcând până la sânge,
visele ţi-ating uneori imposibilul,
în exilul tău
simţi capcanele pământului,
din blocul de marmură
îi eliberezi cuvântul rotund.
Mână-n mână, într-un parc galben,
o fată mirosea mereu a flori
şi-a miracole,
fumul de primăvară
se amesteca cu cel de toamnă,
în părul ei simţeai
miresmele lui martie
cu cele ale lui octombrie,
dar şi tulburarea morţii.
Uitai atunci de tot,
de lumea exterioară, de voi,
vă potriveaţi perfect.
Da, aţi atins Absolutul în simţiri,
în priviri, în vise, în gânduri!
Acum te-ntrebi, ce sens au
valurile mării
când n-ai unde să te mai întorci?!
………………………………………………
Speranţa ta e în Ea.
Plouă şi eşti îndrăgostit,
plouă, o săruţi,
timpul va visează fericiţi, plângând.
– Obsesia mea eşti tu, nirvana mea!
Îmi plac frunzele, tu şi iubirea
noastră,
şi căutarea noastră
prin atâtea morţi, prin atâtea sorţi.
Se întâmplă, uneori, ca un singur om
să concentreze
întreg universul tău.
Nu ştii cât timp va dura,
dar, atunci, e bine să mărturiseşti
această totală dependenţă.
Nu este slăbiciune, ci o iubire
nebună.
– Dacă Dumnezeu m-ar întreba
ce mi-aş dori cel mai mult,
aş răspunde senin:
O toamnă eternă lângă tine! – îi
spui.
Ai visat-o la mijlocul unui pod,
pe partea cealaltă erau atâtea flori
şi sălcii plângătoare,
apa cam tulbure,
tineri eraţi,
te-a privit în ochi,
avea lacrimi pe gene,
ţi-a spus că i-a fost frig
şi-ai întrebat-o:
– Frig rău? – Da!
– Şi ce-ai mai simţit? – Singur şi
frig!
Ai sărutat-o, ţi-a cuprins mâna
şi a plecat privirea spre pod…
Copil frumos şi curat, însetat de
absolut,
cât de mult te iubesc nici nu
bănuieşti!
Legat cu aţă ai ţinut soarele
deasupra ta, să faci umbră,
drept plată
picăturile de rouă ale inimii.
Vibraţia ta dacă ai fi lângă mine,
ar fi clipa ce aş exploata-o,
aş opri timpul, aş menţine clipa!
Când ajung acasă am să scriu
pe un stabilopod:
– Iubito, să te spele valurile sau să
te sărute!
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu