Limba romana - Tineretea este o betie fara vin

Limba romana

În mie., 4 mar. 2020 la 07:26,

Cioran zicea, mai în glumă, mai în serios, că să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract. De ce e limba română așa o limbă unică? Nu că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini, cărora nu le putem reproșa subiectivitatea.

Așadar, azi, de Ziua Internațională a Limbii Materne, să auzim 11 motive care saltă limba de baștină a lui Brâncuși pe podiumul „pietrelor” rare ale omenirii.

1. Româna e singura limbă romanică care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei. Rămâne un mister cum de s-a întâmplat așa, în condițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau uralice (din nordul Eurasiei).

Altfel spus, popoare cuceritoare cu graiuri „bolovănoase”, puternice, care-au îngenuncheat limba latină pe oriunde au trecut. Mai puțin la noi.

2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească acum 600 de ani, nu ne-ar fi deosebit de greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bătrân ostașilor săi.

Poate vă pare de la sine înțeles, dar adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat „trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conservare.

3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât „enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem „fata”, „băiatul”, „tabloul”, și nu „la fille”, „le garçon”, „le tableau”, cum ar fi în franceză.

Chestia asta ne conferă o melodicitate intrinsecă-n grai, plus o concizie-n exprimare. Practic, ne e de-ajuns un singur cuvânt ca să ne facem înțeleși atunci când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Ei, majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.

4. „Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să le pritocim.

N-avem nevoie de manualul de fonetică la capul patului pentru ca organul din cavitatea bucală să se miște într-un fel când rostim „ceapă”, și în alt fel când rostim „ea”. Chiar dacă grupul de vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă, regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt dintre cei cărora le vine greu.

5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româna s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrează doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa vor rămâne până la finalul veacurilor.

Dalmata a fost declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina, care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a mărturisit că limba îi e familiară încă din mica copilărie, că și-i amintește „ca prin vis” pe părinții lui conversând, uneori, în această limbă.

6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. „PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.

7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO, aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba de „dor” și „doină”, două cuvinte intraductibile, concluzionează UNESCO.

„Dor” și „doină” se comportă mai degrabă ca niște diamante roz decât ca niște alăturări de sunete – exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre încât traducerea lor în alte „glasuri” ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm că tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive din română.

8. Alt aspect unic în lume, româna „dirijează” cuvintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e, vorba vine, „italienesc”, dar rânduielile gramaticale sunt de tip slav. Apar și coabitări între cele două registre, latin și slav.

Concret, genul dativ și genitiv au aceeași formă (ca-n latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca-n limbile slave).

9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care „câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj „pe înțelesul tuturor”.

Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza scurtă. Să spui mult în foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în celebra „românul s-a născut poet”). Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.

10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima ediție a „Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.

11. La cât de veche e pe teritoriul european, româna ar trebui să aibă dialecte – adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania).

Și totuși, nu-i cazul limbii române, în „curtea” căreia există graiuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Alexandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din punctul ăsta de vedere, româna e un fenomen fără precedent în lume…

        Virus-free. www.avast.com<https://www.avast.com/sig email?utm_medium=email&utm_source=link&utm_campaign=sig-email&utm_content=emailclient&utm_term=link>

Tineretea este o betie fara vin si batranetea este un vin fara betie. - proverb german

O definitie simpla este: suc obtinut  din fermentarea completa sau partiala a strugurilor proaspeti sau a mustului; o formula complexa care contine apa, compusi aromatici, acizi si alcool.

Vinul este o băutură cu oi vechime considerabilă, astfel că, dacă ai vrea să ii afli istoria, ţi-ar trebui mai mult de câteva luni de studiu.

Cea mai veche licoare inrudita cu vinul dateaza din China, de acum 9000 de ani (orez fermentat cu miere).

Însa traditia prepararii vinului asa cum il stim noi a inceput abia 2000 de ani mai tarziu, in vestul Asiei.

Astazi, vinul este unul dintre cele mai populare si consumate produse.

Vinul este una dintre cele mai elegante bauturi, impresionand prin textura, aroma, miros, gust, autenticitate si prin valorile nutritionale (un litru de vin poate oferi  circa 600-700 calorii pentru energie).

Vinul este de mai multe feluri, clasificat in functie de conditiile naturale, de sortimente si soiurile de viță de vie sau a tehnologiei prin care se prepara: vinul natural (nu se folosesc adaosuri), vinul special (se adauga esente aromante, zahar etc.), vinul de consum curent (comercializat fara specificarea podgoriei), vinul de calitate superioara (oferita de soiurile superioare), vinul sec (fara zahar fermentabil), demisec (zahar in proportie de pana la 40 gr/litru), dulce (mai mult de 40 grame de zahar), aromatizat (vermut, vin pelin, vinuri medicinale sau aperitive) sau vinul spumos, cunoscut ca sampanie.

20 de curiozitati despre vin

1. Cele mai populare regiuni viticole sunt zonele din Italia, Franta si Spania... si Romania.

2. Mirosurile vinurilor tinere se numesc arome, iar ale celor mature, care ofera un iz mai intepator, se numesc buchete.

3. Multe cercetari au demonstrat ca vinul, consumat moderat, dar regulat, poate reduce riscul bolilor de inima.

4. Cea mai veche sticla de vin din lume este intr-un muzeu - dateaza din anul 325 si a fost gasita in Germania.

5. Nu toate vinurile devin mai bune odata cu trecerea timpului. De altfel, majoritatea nu au potential sa se imbunatateasca. In mod normal, vinul ar trebui consumat in maximum doi ani.

6. In 2003, Richard Juhlin castiga o competitie de recunoastere a vinurilor, reusind sa identifice 43 din 50 de tipuri. In comparatie, persoana de pe locul doi a recunoscut doar 4.

7. China ocupa primul loc la consumul de vin (1,9 litri pentru fiecare locuitor), castiga insa datorita numarului populatiei, pentru că, in Vatican, consumul de vin rosu pe cap de locuitor este de 74 de litri anual.

8. Stabilirea procedurilor de utilizare a vinului apartin calugarilor din Evul Mediu. Acestia il foloseau cand apa nu mai era potabila, licoarea fiind buna la distrugerea bacteriilor.

9. Exista oameni carora le este frica de vin. Aceasta temere se numeste oenofobie.

10. In Roma antica, musafirii ciocneau paharele cu vin cu gazdele lor, astfel ca stropii continutului ajungeau in paharul celuilalt. Se asigurau astfel ca bautura nu a fost otravita. De aici traditia de a ciocni paharele.

11. Consumul a doua pahare de vin echivaleaza cu privarea organismului de somn timp de 17 ore.

12. Un vin racit este mai putin dulce.

13. Cea mai mare colectie din lume de vin de calitate se afla intr-o pivinita din Milestii Mici, Republica Moldova, unde sunt depozitate peste 1,5 milioane de sticle de vin.

14. In lume exista aproximativ 10000 de soiuri diferite de struguri de vin, dar cel mai cultivat este soiul Chardonnay.

15. Sticlele de vin cu dop din pluta nu se depoziteaza niciodata vertical, ci orizontal, pentru a mentine dopul umed, așa incat sa nu se usuce si sa ramana aer in sticla.

16. Femeilor din antichitate le era interzis sa bea vin. Daca erau prinse, sotilor le era permis sa divorteze sau sa le pedepseasca.  (Ce bine daca ar fi legea in vigoare si astazi!)

17. Expresia latina „in vino veritas” ii este atribuita lui Alceu, un poet grec; aparent, in vremurile sale, cei care erau suspecti de diverse ilegalitati erau fortati sa bea cantitati mari de vin puternic pentru a se obtine adevarul de la ei.

18. Portugalia produce proape 50% din dopurile de pluta folosite pentru sigilarea sticlelor de vin.

19. Cu cat este mai vechi, vinul alb se inchide la culoare, iar vinul rosu capata o culoare mai deschisa.

20. Cuvantul „vin” este mentionat in Biblie de 521 de ori.

Sursa: Prof. VALENTINA LUPU