Şarada din Aldebaran
~*~
Timpul de peste primăveri ne desparte
privind prin telescoape coroana
solară,
scenariul colapsului deghizat într-o
lunetă mondială...
În oraşul uitat – străzile au rămas
pustii,
oameni-nălucă îşi mângâie câinii de
pază,
balerine-ireale îmbrăcate în tul
ţesut de spirite bune, din petale
rozalii
de-ale corcoduşilor japonezi,
dansează,
bunici-fictive spun poveşti,
fără ochelari de culoarea funinginii,
la copii.
Cu voci înăbuşite, trei actori cu
roluri burleşti
şi dans frenetic, într-un dezacord de
la sine înţeles,
dintr-o piesă fantastică, spun că au
văzut,
din Aldebaran, spectacole cu Punch şi
Judy.
Trupul meu, pierdut şi regăsit învaţă
să meargă,
învaţă să şteargă memoria răului şi
ispita binelui
aşa cum boabele de neghină erau date
de-o parte
în ritualul heptameronului
şi semănate doar boabe de grâu
impecabile,
înainte ca porumbarii cu fructe
negre-vineţii
şi ramuri spinoase să fi înflorit.
Get Up, Stand Up - când mi-ai zis,
am ales să fiu lângă tine,
m-am decis să lupt pentru mine,
oglindindu-ne bine-mpreună
în conştinţa fiecărei duminici
căci viaţa nu e doar un miracol
decât dacă credem în EL!
~*~
DORINA MAGARIN
Timişoara, 30 martie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu