Vasilica Grigoraș –
Șerpii
~*~
Şerpii toţi ne înconjoară,
Zi şi noapte ne-nfioară.
Din întuneric provin,
Vremea rea o întreţin
Şi-aduc cupe cu venin.
Ne e sufletul doar fiere,
Fără nicio mângâiere.
Inima ne e-mpietrită,
Între maluri vălurită,
De smerenie lipsită.
Vin mereu ca o ispită,
Cu vocea uşor şoptită
Spun făr’ de-obrăzare
Să mergem la plimbare,
Că afară este soare.
Apoi ne-nconjoară blând
Până ajung l-al nostru gând,
Şi-l desfiră fir cu fir,
Adâncindu-ne în delir
Până în prag de cimitir.
Urzesc fir de mărăcine
înțesat cu amărăciune.
Bucuroşi de biruinţă
Ne reduc la neputinţă
Şi lipsă de chibzuinţă.
Cu mintea-nnegurată
Şi biata inimă-nsingurată,
Unde mergem ori privim
Doar de pietre ne lovim
Şi în hău ne adâncim.
Ne dor rănile adânci,
Nicăieri nu-s vorbe dulci,
Nicio îmbrăţişare caldă,
Peste tot e numai sfadă,
Şi-asistăm ca la paradă.
Avem lacăt la inimă,
Căpătâi ne este patimă.
Pe aproape îl ignorăm,
În nevoi nu-l căutăm
Cinstea i-o dezonorăm.
Cuvântul l-am uitat
Legea o am sfidat.
Spună orice, orcine,
Suferim de goliciune,
N-avem glas de rugăciune.
Într-o ceaţă prelungită
Doborâţi de rea ispită,
Şi cursa şarpelui viclean,
În haină de agarean,
Fără tihnă şi alean.
Sporeşte-ne în trezvie
Să vedem lumina-Ţi vie!
Doamne, nu le da voie
Mădularele să ne-ndoaie,
Sufletul să ni-l despoaie!
Să nu mai umblăm aiurea,
Ci să Te slăvim pururea.
Să-Ţi slujim cu mic cu mare
În smerită venerare,
Pentru-a noastră iertare.
În genunchi să ne rugăm,
Cuvântul să-l ascultăm,
Doamne, lăudat să fii,
Să ai grijă de-ai tăi copii,
Să sporim în bucurii!
~*~
VASILICA GRIGORAS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu