Preaiubitului Cler,
Credincioșilor și Monahilor
24 Martie 2020
Ajunul Bunei Vestiri
„Astăzi sunt
bunele vestiri de bucurie: prăznuire feciorească. Cele de jos cu cele de sus se
împreună. Adam se înnoiește, Eva se izbăvește de întristarea cea dintâi; iar
cortul firii noastre, prin îndumnezeirea lui de către Cel ce a luat asupră-și
aluatul nostru, Biserică a lui Dumnezeu se face”. ---
„Slava” Stihoavnei Praznicului
Preaiubiți frați și surori întru
Domnul nostru Iisus Hristos Cel întrupat,
„Cele de jos
cu cele de sus se împreună” – aserțiunea ne înștiințează de faptul că, deși
„din țărână suntem făcuți și în țărână ne vom întoarce”, potrivit planului lui
Dumnezeu, în același timp suntem făcuți și pentru Împărăția Sa, cea veșnică și
cerească, în care vom fi primiți. Această speranță să o perpetuăm astăzi, în
fața coronavirusului, precum și în toți anii vieții noastre!
„Cortul
firii noastre […] Biserică a lui Dumnezeu se face” – adică, alcătuirea trupului
nostru uman a fost ridicată la cele cerești, deoarece Hristos și-a însușit-o.
El a ridicat-o la rangul de templu, un trup pentru El Însuși, un semn al
făgăduinței Sale către noi. Hristos Iisus, a doua persoană a Sfintei Treimi,
prin conlucrarea Sfintei Fecioare Maria, a devenit vizibil, tangibil; S-a
născut în Betleem, a propovăduit printre oameni, a fost răstignit pe cruce; a
murit, a fost înmormântat, a înviat și S-a înălțat cu trupul Său omenesc
preaslăvit.
Astăzi, în
întreaga lume, oamenii caută „veștile bune”. Căutăm un sfârșit, capătul
dezastrului creat de coronavirus, pentru care nu eram pregătiți și care a
produs o suferință fără proporții, iar unora, chiar moartea. În ecteniile
noastre cele sfinte, ne rugăm pentru un „sfârșit creștinesc vieții noastre,
fără durere, neînfruntat, în pace”. Acest pasaj face referință la starea
„templului” nostru, a „alcătuirii” noastre, a corpului nostru. În continuare,
fragmentul menționează: „și răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a lui
Hristos”, făcând referință la faptele noastre, la deciziile noastre, la viața
noastră în Hristos. Suntem pregătiți cu adevărat pentru incertitudinea acestei
zile și pentru judecata care va veni?
Ori de câte
ori teama își face simțită prezența în istoria umană, căutăm „veștile bune”,
care să anunțe un sfârșit rapid a ceea ce nu putem controla, iar în acest caz,
un sfârșit al efectelor devastatoare ale coronavirusului. Ceea ce putem
controla însă, sunt deciziile pe care le luăm. Fundamentându-ne întreaga
existență, așadar, pe adevărata și singura Veste Bună, aceea că Dumnezeu S-a
coborât asupra noastră, luând asupra Sa existența noastră fragilă, pe care
ridicat-o la o viață nouă, fără de sfârșit, împreună cu El, suntem îndemnați să
trăim în Hristos ca mădular al trupului Său, Biserica.
Astăzi,
prăznuim Vestea cea Bună, aceea că Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să
poată deveni ca Dumnezeu (Sfântul Atanasie cel Mare). Aceasta este vestea cea
bună, cea care ar trebui să ne întărească în această perioadă de îngrijorare și
de teamă. De asemenea, este o perioadă în care, atât cât este permis de
autoritățile civile și medicale, avem ocazia de a sluji unii altora. Acesta
este motivul pentru care am luat decizia de a închide bisericile, chiar dacă
acest lucru înseamnă că nu există slujbe care să se adune ca Trup al lui
Hristos. Este un demers prin care ne-am exprimat îngrijorarea unii față de
ceilalți, pentru că nu știm cine poate purta virusul, fără rea voință și în
necunoștință de cauză, chiar și în cadrul slujbelor noastre, în edificiile noastre,
în bisericile noastre sfinte, încântătoare și frumos împodobite.
Trupul lui
Hristos, Biserica, nu este un edificiu făcut de mâinile omului; reprezintă
unitatea pe care o împărtășim cu Hristos, „Cel ce a luat asupră-și aluatul
nostru”. Nimic și nimeni nu ne poate împiedica să ne rugăm, nu ne poate opri de
la comuniunea personală cu Dumnezeu, în timp ce ne manifestăm mulțumirile
personale, în cadrul sfințeniei căminului nostru, în fața sfintelor noastre
icoane, pe care le venerăm, pentru
Vestea cea Bună și Măreață a zămislirii Sale în pântecele Maicii și
Fecioarei Maria, cel mai înalt exemplu al ascultării, dar și „izbăvirea Evei”.
Prin urmare,
să prăznuim în casele noastre, așa cum au făcut primii creștini. Opriți
televizorul și, odată cu el, „știrile false”, și sărbătoriți Vestea cea
Adevărată! Reuniți-vă în cadrul familiei pentru a citi pericopa evanghelică
după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca și ascultați cuvintele Sfintei
Fecioare (Lc 1,24-38). Când vă așezați să mâncați, dați slavă lui Dumnezeu și,
după ce terminați, de asemenea, dați slavă lui Dumnezeu. Când sunteți gata să
vă așezați capul pe pernă și să vă odihniți, cereți mai întâi iertare unul
altuia, dându-vă sărutul păcii. Haideți să facem din propria noastră casă un
altar temporar, precum au făcut evreii în deșert, astfel încât, în momentul în
care acest „înger al morții” părăsește această lume, să ne putem reuni în
bisericile noastre pentru a prăznui „bunele vestiri de bucurie”, adică Vestea
cea Bună conform căreia „Adam se înnoiește”, aceea că Dumnezeu este, că
Dumnezeu iubește, că Dumnezeu ne dăruiește harul vieții veșnice.
Cu
îngrijorare părintească și binecuvântare spre o viață în Hristos, acum și în
veacurile ce vor veni,
+ NATHANIEL, Arhiepiscop
P.S. Iată
alte lecturi scripturistice de care să vă bucurați!
Isaia 26,21-27,9; Facere 9,18-10,1;
Pilde 12,23-13,9; Ieșire 3,1-8; Pilde 8,22-30; Luca 1,39-49, 56; Epistola către
Evrei 2,11-18; Luca 1,24-38.
__________________________________
To Our Beloved Clergy,
Faithful and Monastics
March 24, 2020
Eve of the Annunciation
“Today, the
good tidings of joy are proclaimed; today is the festival of the Virgin; things
below are joined together with things on high. Adam is made new; Eve is freed
from the primal grief; and by the deification of the human nature that the Lord
assumed, the tabernacle of our substance has become a temple of God.” ----
“Glory” of the Aposticha of the Feast
Beloved in the Incarnate Lord Jesus
Christ,
“Things
below are joined together with things on high,” informs us that, although we
are “made from earth and shall return to earth”, by God’s plan, we are also
made for
Heaven, and
we shall be received into the heavenly, eternal kingdom. We have this hope today in the face of the
coronavirus and in all the years of our lives!
“The
tabernacle of our substance has become a temple of God,” that is, the stuff of
our human body has been elevated to the heavenly, because Christ has taken it
onto himself.
He has
elevated it to be a temple, a body for himself, a sign of His promise to us.
Christ
Jesus, the
second person of the Holy Trinity, through the cooperation of the holy
ever-virgin Mary, has become visible, tangible; he was born in Bethlehem,
preached among men, nailed to the cross; he died, was buried, rose and ascended
in his glorified human body.
Today,
across the world, human beings are looking for “good news.” We are looking for
an end, a closure to the unprepared-for ravages of the coronavirus which has
brought widespread suffering, and to some, death. In our holy petitions, we
pray for “…an ending to our life, painless, blameless and peaceful.” This part
refers to the condition of our “temple,” our “substance,” our body. The
petition continues to say, “…and for a good account at the dread judgment seat
of Christ,” which refers to our actions, our decisions, our life in Christ. Are
we prepared for the uncertainty of this day; are we prepared for the judgment
which is to come?
Whenever
dread enters into human history, we look for “good news,” for the speedy end to
that which we cannot control, in this case to the devastating effects of the
coronavirus. What we can control are the decisions we make. Basing our lives on
the true and only Good News, that God has stooped down to us, taken on our
frail existence, elevated it to an unending new life with Him -- this moves us
to live in Christ as a member of His body, the Church.
Today, we
celebrate the Good News, that God became man, so that man can become as God
(St. Athanasius). This is the good news that should strengthen us in this hour
of concern and dread. It is also a time in which, as much as is allowed by
civil and medical directives, we have the opportunity to serve one another.
This is why we made the decision to close our churches, even though it means
there are no services to gather together as the Body of Christ. It is an action
by which we expressed our concern for one another, because we do not know who,
unwillingly and unwittingly, may be carrying the virus even into the area of
our prayer services, into our edifices, our sacred, beautiful, adorned temples.
The Body of
Christ, the Church, is not a building made by human hands; it is the unity we
have with Christ who “assumed the tabernacle of our substance.” Nothing and no
one can prevent us from praying, from personal communion with God, expressing
to him in the sanctity of our home, before our holy icons which we venerate,
our thanks for the Great and Good News of his conception in the womb of the
most obedient and trusting of our race, Mary, Virgin and Mother, and for “…
Eve’s freedom from grief.”
Therefore,
let us celebrate in our homes as the early Christians did. Turn off the TV and the “distorted news,” and
celebrate the True News! Come together as a family to read the account from the
Gospel of Luke and hear the words of the Holy Virgin herself (Lk 1:24-38). When
you sit down to eat, give thanks to God, and when you finish, give thanks to
God. When you are ready to lay your head down and sleep, first ask forgiveness
from one another, and kiss one another with the kiss of peace. Let us make of
our own home a temporary tabernacle, as the Hebrews did in the desert, so that
when this “angel of death” has passed over the world, we may then come together
in our churches to celebrate “the good tidings of joy,” the Good News that
“…Adam is made new,” that God is, that God Loves, that God gives us the gift of
eternal life.
With
paternal concern and blessing for a life in Christ now and in the ages to come,
+ NATHANIEL, Archbishop
P.S. Here
are other Scripture Readings to enjoy!
Isaiah 26:21-27:9; Genesis 9:18-10:1;
Proverbs 12:23-13:9; Exodus 3:1-8; Proverbs 8:22-30; Luke 1:39-49, 56; Hebrews
2:11-18; Luke 1:24-38.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu