SONETOTERAPIE 11
Vă ofer remediul contra oricărui
virus: UN SONET PE ZI
26 martie -
VA FI UN MÂINE?
~*~
Din urmă iau doar ziua ce se duce,
Cu dinţi blajini, spre un deşert de
seară
În care-mi uit târzia mea povară,
Calvarul meu, cel aşezat pe cruce.
Ziua de azi, şi dulce şi amară,
Se chinuie prin garduri să apuce
Frânturi de clipe avansând năuce,
Spre scutul oastei cu armuri de
ceară.
Un mâine e? Cum ar putea răzbate
Prin bezna ce miroase a pustiu,
Când n-am sfârşit de-orânduit bucate
Şi nu mă vreau mai însetat să fiu?
Doar curg şi eu, cu râurile toate,
Încălecând acelaşi bidiviu.
~*~
(2004 - nepublicat)
ADRIAN MUNTEANU
*
SONETOTERAPIE 12
Remediu universal
contra oricărui virus: UN SONET PE ZI
27 martie 2020
ŞTIU UNDE SUNT?
~*~
Ştiu unde sunt, în ce ungher mi-e
gândul?
Am înţeles că rostul lui mă-nvinge?
Că semăn cu mânia ce m-atinge
Şi cu trufia pieptul meu arzându-l?
Am sufocat desfrâul ce respinge
Şi împăcarea nopţi şi nopţi la
rândul?
M-am depărtat de drum, apoi urmându-l
Şi de-nvrăjbirea care mă încinge?
Ce am făcut ca visul să nu treacă
Şi mulţumit de mine să nu fiu,
Să nu-mi mai scot invidia din teacă?
Şi mă întreb, cât încă mai sunt viu:
Eu am învins febrila zi ce pleacă
Sau ziua m-a învins fără să ştiu?
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
SONETOTERAPIE 13
Remediu contra oricărui virus: UN
SONET PE ZI
28 martie 2020
SĂ SAP ADÂNC!
~*~
Tăiat în două, fructul neputinţei
Revarsă iz perfid și nepăsare;
O aripă nu crede în visare,
Un mugure nu seamănă fiinţei.
Se născocesc idile trecătoare,
Perversul pune stavilă dorinţei,
Sfiala nu se dăruie credinţei,
Iubirea se preface în uitare.
Nici zâmbetul nu mai arată bine.
Îmbăloşat cu scârbă în iatac,
În rânjet a sfârşit, uitând de sine.
Mirii cei puri de mâine nu se plac.
Să sap adânc, până când dau de mine,
E tot ce-n viaţa asta pot să fac.
~*~
(2004 - revizuit)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
SONETOTERAPIE 14
Remediu contra oricărui
virus: UN SONET PE ZI
29 martie 2020
E V A D A R E
~*~
Mi-e trupul casă pentru zile grele,
Cu porţi de fier şi uşi întunecate,
Clădit din ură, silă şi păcate,
Ţinut prea des în sfori şi în atele.
Iar hainele mă strâng şi sunt uzate,
În glastre zac doar fade imortele.
Privesc afară numai prin zăbrele
La văile cu flori însângerate.
Nu mi-am văzut vecinii niciodată,
Dar ştiu că sunt în lumea de mister
În care vreau să mă trezesc odată.
Mă lupt să evadez şi să nu pier.
În casa ce pe viaţă îmi e dată,
Să nu rămân de-a pururi prizonier.
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
SONETOTERAPIE 15
Dragii mei,
Cu ceea ce știu să fac, vreau să vă
fiu de folos. Aveți grijă de voi, de sufletul vostru!
UN SONET PE ZI
30 martie 2020
SUNT ÎN AMECA
~*~
Sunt în Ameca, ţara din vechime.
Culcat privesc cum sufletul meu
pleacă
În neştiute spaţii să petreacă,
Uitând de tot, de spaimă şi mulţime.
Ajuns în cerc de săbii fără teacă,
Le simt înfipte-n mine cu asprime,
Tânjind să ia corola mea de rime
Şi pe tăișul lor avid s-o treacă.
Mă risipesc printre priviri ştiute,
Îmi sfâşii carnea crud şi nu decid
Cum pot s-ajung pe străvezii redute,
Dar mai aud cuvântul Lui avid.
Mă lupt să trec în lumi necunoscute.
Primesc o cheie. Nu ştiu să deschid.
~*~
(2004 - nepublicat)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
SONETOTERAPIE 16
Țineți virusul departe cu UN SONET PE
ZI
31 martie 2020
ÎNVĂȚ SĂ TRĂIESC
~*~
S-alung din minte oricare ispită,
Să frâng și spaima-n noi ce mă
reţine,
Când întrebări se prăbușesc în mine,
Să nu privesc spre urma otrăvită.
Emoţia o sorb cum pot mai bine,
În alergare prea târziu oprită,
În cea dintâi speranţă împlinită.
Ce-n gândul drept ar vrea să se
anine.
Să uit de tot, cu sete şi în pripă
Şi să mă bucur de un rost prezent,
Stăruitor şi gata de risipă.
La ieri şi mâine să rămân absent.
Învăţ cum să trăiesc din clipă-n
clipă,
Dintr-un moment în celălalt moment.
~*~
( 2004 - nepublicat)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
SONETOTERAPIE 17
Țineți virusul departe
cu UN SONET PE ZI
1 aprilie 2020
MĂ STRĂDUIESC
~*~
Mă străduiesc să-ncep călătoria
Spre mitic Elohim şi-antíce Vede
Pe drum de fum pe care poţi accede
Doar de-ai găsit în viaţă armonia.
Răzbat în timp, cu urmele-mi bipede,
Spre Logosul ce-nalţă datoria,
Până ajung s-ating bijuteria,
Mahavantara ce în zori se-ncrede.
Prin toate trece neschimbat frământul
Atâtor lumi pătrunse-n trupul meu
Şi dizolvate auster în cântul
Cel mai uşor şi totuşi cel mai greu:
« La început de lume e cuvântul.
Cuvântul este însuşi Dumnezeu. »
~*~
(2004 - nepublicat)
ADRIAN MUNTEANU
*
*
SONETOTERAPIE 18
Țineți virusul departe cu UN SONET PE
ZI
2 aprilie 2020
GUST ŞI ATING
~*~
Gust şi ating, miros şi-aud frământul
Atâtor semne în străfund rotite;
Fac şi desfac înlănţuiri sortite,
Dar nu îmi iau spre-nseninări
avântul.
Se-ntâmplă tot, dar patimi istovite
Stârnesc în jur şuvoaiele şi vântul;
Înec cu frica de tumult cuvântul
Într-un torent de spaime răvăşite.
Când vine ceasul greu de neputinţe,
Mă-ntorc la primul pas schiţat târziu
Şi-l port în cercul noilor credinţe.
Dar mi-e străin şi nu ştiu dacă-s
viu.
Robot pierdut în spaţiu şi dorinţe,
Îmi uit fiinţa într-un corp pustiu.
~*~
Adrian Munteanu
Adrian Munteanu - Sonetoterapie 5
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
*
*
Vă invit să citiți și
să ascultați UN SONET PE ZI!
E darul meu pentru cel
ce vrea să-l primească.
SONETOTERAPIE 19
3 aprilie 2020
PĂSĂRI ALBASTRE
~*~
O pasăre din mine se ridică
Zbătându-se la uşa coliviei
În care am supus-o agoniei
De-a mă veghea, să nu-mi mai fie
frică.
Doar pentru mine, dând frâu larg
magiei,
Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică
Îngenunchiat pe firul de arnică
Să aţipesc la pragul veşniciei.
Desfigurată îmi rânjeşte soarta!
Ce frig mai e în suflet şi ce ger
Când înţeleg cât am greşit cu arta
De-a ţintui aripi ce-n lanţuri pier!
Hrăniţi albastre păsări, spargeţi
poarta,
Din gând pierit urcaţi-le pe cer!
~*~
ADRIAN MUNTEANU
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
-o-
-o-
https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/
http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/
*
*
Sonetoterapie 20
Țineți virusul departe cu UN SONET PE
ZI
4 aprilie 2020
NISIP ȘI AUR
~*~
Când voi scăpa de corpul ce
mă-nşeală,
Voi fi pe calea focului, stăpână.
Un sunet stins amiezile îngână,
Iar nopţile îşi ţes în nori urzeală.
Păşesc pe drum de fum zănatec până
O rază picotind de oboseală,
Se dăruie în lanţuri şi beteală,
Aripilor desprinse din ţărână.
Mecanic gest şi infestată plagă
Mustesc etern în carnea mea când pui
În cârja spaimei patima întreagă.
Un semn nu e în vale să-l compui.
Ce este-această viaţă fără vlagă
Decât nisip în care aur nu-i?
~*~
(2004 - nepublicat)
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu