ÎN ŞI PRIN ROMÂNIA CARE
SFÂNTĂ O AM
~*~
Noi suntem cum suntem
prin voință şi prin ce avem,
că existăm şi suntem inedit ce suntem
ca români acasă şi de pretutindeni,
tot de-acasei,
ca floarea de colț fără limitare pe
stei,
ca români ca la carte,
în plin de divin senin şi cu
sănătate,
că-n noi e nevoie şi anevoie care
schioaie omenie a plăcintate,
ține minte şi fii cuminte şi cu
toleranță şi transparență,
că viața ne îndreptă hristic şi
dialectic spinos spre înainte
cu nouanțe de noblețe, normal
național monumental de frumusețe
raportată cu valori şi culori
la universal genial natural ca români
care păzim şi ne păzim nobil şi sublim diplomatic
extrem de benefic şi dialectic
oficial de departe şi de aproape,
că inima a bine ne bate, căutând
adevărul în iureşul dezvăluirilor, în spiritul şi rostul lor de popor, cu toate
condițiile speciale a unei epoci grandioasă şi frumoasă ca să nu ni se gate
binele şi zilele,
în noi ne existând ca binele să se
adune,
că-n rai l-om pune cu implicare, fără
îmbolnăvire, cu iubire
şi cu dreptul la înviere cu suținere,
şi conjuctura care ne mână şi adună în ediție specială de aventură cu structura
normalizată la claviatura vieții pe Arcă cristică, strategică,
că totuşi iubirea, în mod clar, cum
rar investim oportunități cu responsabilități
ca cei ortodocşi botezați, în lupta
cu coronavirus, alături de Iisus ca să nu stăm din fericire, degeaba făcând umbră
pământului,
că am ce am partea cea bună,
cu rolul clar care nu-i spectacol de
zădărnicie, rar, că-n lucrurile necesare întru răsărit de soare:
noi suntem români, ceea ce suntem
economici,
cu situații din România, organism viu
cu candidați cum ne gândim nobil şi sublim,
candidați responsabilități Hristos şi
Eminescu,
cu următorul lucru de a salva
omenirea, populația,
viul de România, cu ralmente de prim
plan cu responsabilități, sănătate,
în deplinitate tipică şi de biserică
pro-înviere, din fericire fără zădărnicire pentru a fi adunați, în şi cu bucovă
biblică,
de ceaslov de garantare biblică,
că de ce am trăii la risc, altfel
decât români, moşi crăciuni, în pitoresc de oameni buni acasă şi între străini
implicați,
în suferință având conştiință
națională:
acasă/pretutindeni, lumină a luminii
şi al mai multor lumi,
în corarola cu nestrivite lumini, minuni,
domino, că suntem ceea ce suntem, existăm,
în şi prin România care sfântă o am.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu