Suntem în luna martie a
anului 2020.
Nu este prima oară când
omenirea trebuie să înfrunte duşmani
invizibili, dar capabili să devină letali.
În 1928, la Teatrul Naţional din
Iaşi, George Topârceanu a urcat pe scenă pentru a susţine o conferinţă în
versuri. Subiectul era bacilul Koch, evenimentul făcând parte
dintr-un festival al Societăţii
pentru Profilaxia tuberculozei.
Câteva fragmente din conferinţa lui
Topârceanu, ale cărui sfaturi sunt demne de luat în seamă, măcar pentru
caracterul lor umoristic, chiar şi astăzi!
* Întâi de toate, cum
arată duşmanul de care trebuie să ne ferim?
După savanți și medici ca doctorul
Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de
baston…
Dar bolnavii, săracii, spun
doctorului Ciucă,
Că lor li se prezintă sub formă de...
măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de
vârcolac,
Nici cât un ou de muscă, nici cât un
vârf de ac,
Ceva așa, cilindric… Regret că nu
găsesc,
O cretă și-o tabelă ca să vi-l
zugrăvesc.
* Cum se răspândeşte agentul patogen?
Bacilul despre care aș vrea să vă
vorbesc,
Se află-aici în sală… știu bine că
m-ascultă,
Dar nu vrea să-și trădeze prezența
lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă e
mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e și el!
Incognito ca regii și nepoftit
pătrunde,
În orice fel de casă, îl întâlnești
oriunde:
În berării, pe stradă, la
cinematograf,
Îi place să se joace cu alți bacili
în praf.
Se duce la plimbare cu trenul, cu
tramvaiul,
Și peste tot se ține de bietul om, ca
scaiul.
* Cum putem evita contaminarea?
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n
scripte,
Iar laptele și carnea, să fie bine
fripte.
În orice alimente și-n orice băutură,
Să puneți acid fenic, nu mult, o
picătură!
Și cel puțin o dată la două
săptămâni,
Tot omul să se spele pe față și pe
mâini…
La poștă sau la gară și-n orice loc
murdar,
E obligat tot omul să scuipe-n
buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de
boală…
Iar când te duci la teatru sau intri
în vreo școală
Și aerul de-acolo îți pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri
deloc…
Acei ce au bronșită sau tuse
măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se
ferească!
Să nu-și mai piardă noaptea cu
lucruri nepermise,
Să țină toată iarna ferestrele
deschise,
Iar vara să se ducă la aer, la
Sinaia,
Să steie-nchiși în casă, c-afară-i
udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi
de-anemie,
Cu propria ta viață să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezești
mofluz,
Evită surmenajul și orice fel
de-abuz,
Rărește-o cu tutunul, mai lasă
băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ți
apropii gura,
De epiderma unei persoane din elită,
Oricât ar fi persoana aceea de
grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat,
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n
sublimat.
Ori, ca să fiți mai siguri de viață,
eu vă zic:
Nu sărutați nici mână, nici gură,
nici… nimic!..
BACILUL LUI KOCH Toparceanu
Mult onorate doamne, Distins auditor!
La festival
când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferință
lungă și foarte importantă. Conform acestei date sinistre, așadar, Avem între
culise un conferențiar, Un om cu greutate, un personagiu mare... Să nu luați
aceasta drept o amenințare! Dar ca să nu planeze asupra noastră vina C-am
neglijat programul, — persoana cu pricina E gata să vă țină, un ceas și
jumătate, O conferință gravă de specialitate. Cum, nu vă pare bine? De ce v-ați
întristat? Mai așteptați o clipă, că doar n-am terminat. Pe de-altă parte,
însă, găsind că-i anormal Să vă chemăm la teatru... ca s-adormiți în stal; Că
somnul, în aceste condiții verticale Ș-atât de izolate, nu face cinci parale;
Că nimene nu poate pretinde nimănui Să-nghită festivalul cu conferința lui, —
Din spirit caritabil și din filantropie, Știind mai dinainte ce toată lumea
știe, Cu voia dumneavoastră ne-abatem de la modă Și-n loc de conferință, veți
asculta o odă.
Prea onorate doamne, Distins auditor!
Subiectul
odei mele e-atât de-ngrozitor Că biata-mi Muză, albă de spaimă și uimire,
Când i-am
cerut concursul, în loc să mă inspire, S-a dat pe lângă ușă, a pretextat ceva
Și-a dispărut... adio! M-a părăsit așa, Cu călimara plină de noapte și de
proză. E vorba de bacterii și de tuberculoză, E vorba de bacilul lui Koch...
Precum vedeți, Un subiect anume făcut pentru poeți! O, nu vă fie teamă... și
dracul este negru Când stă să-l zugrăvească un iconar integru, Dar... ici un
pic de galben și dincolo puțin Albastru... și pe gură o dungă de carmin, — Cu
toate c-adineaori părea insuportabil, Din drac urât și negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele — și ele — Cam tot același lucru pe propria
lor piele? Ba fac așa chiar domnii — de genul femeiesc...) Bacilul despre care aș
vrea să vă vorbesc Se află-aici în sală... știu bine că m-ascultă, Dar nu vrea
să-și trădeze prezența lui ocultă. Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel, Dar
unde-i lume multă acolo e și el! Incognito ca regii și nepoftit pătrunde În
orice fel de casă; îl întâlnești oriunde: În berării, pe stradă, la
cinematograf; Îi place să se joace cu alți bacili în praf; Se duce la plimbare
cu trenul, cu tramvaiul, Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul, În
fabrică, la școală sau pe trotuar hai-hui, — Dar peste tot își vede
de-afacerile lui! Își dă ades pe credit persoana lui culantă Cu o scadență
lungă, când nu e... galopantă, Regia de tutunuri îi face mult rabat; La băuturi
spirtoase e cointeresat; Din orice-abuz profită... La pândă, invizibil, În
lupta mare-a vieții e mic, dar e teribil — Și chiar atunci când pare că doarme,
e deștept, La primării el este, , consilier de drept" Și, tare-n atmosfera
comunelor urbane, E cel mai mare dușman al speciei umane...
Prea onorate doamne!
Când țin
acest discurs, Dac-ați vedea că intră în sală-aici un urs, N-ați năvăli afară
prin uși și prin ferestre Utilizând cu toții resursele pedestre? De ce?
Fiindcă-i mare și foarte fioros... Bacilul lui Koch însă e mai primejdios! Dar
fi'ndcă nu se vede și fi'ndcă e prea mic, Nu sperie pe nimeni... Să judecăm un
pic. De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna, Când știi că te omoară,
mic-mare nu-i totuna? Să-mi spuneți dumneavostră: ce importanță are Când un
tâlhar te-mpușcă, dacă e mic sau mare? O fi el mic, bacilul... da-i rău! Pe
lângă el, O biată matahală de urs e ca un miel. Câți oameni mor, de pildă, în
fiecare țară Mâncați de urși? Trei-patru... Pe când această fiară, Acest
vrăjmaș de moarte al genului uman Atacă și distruge pe fiecare an Nu zece, nu o
sută... ci mii și mii de vieți, Ci zeci de mii și sute de mii de tinereți"
Că judecându-l după isprăvile lui crunte Și după lăcomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolăcit în spațiu Ce-nghite fără milă, înghite cu
nesațiu Și tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul...
*
Cu voia
dumneavoastră, l-am insultat destul. Ar fi acum momentul să-l punem sub o lupă
Să știm: ce formă are și cu ce se ocupă? După savanți și medici ca doctorul
Argon, Bacilul se prezintă sub formă de baston... Dar bolnavii, săraicii, spun
doctorului Ciucă, Că lor li se prezintă sub formă de măciucă!
Ce-i el de
fapt? Un zero, un fel de vârcolac Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de
ac, — Ceva așa, cilindric... Regret că nu găsesc O cretă și-o tabelă ca să vi-l
zugrăvesc. — S-a zis că face parte din regnul vegetal, Dar eu nu cred...
fiindcă nu-mi pare natural Să fie din aceeași familie cu floarea, Să fie văr cu
macul și rudă cu cicoarea, Cu gingașa mimoză, cu palidul narcis... Ar însemna
că-și face familia de râs! Nu, nu prea are alură de plantă — dimpotrivă: Ați
întâlnit vreodată o plantă agresivă? Văzut-ați dumneavoastră o floare sau un
pom Să sară din grădină și să se dea la om? Ori ați putea concepe vreun fel de
ciupercuță Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuță?... Dar, în sfârșit,
s-admitem că scârba asta mică Ar moșteni-n caracter ceva de la urzică, — Nu
prea importă regnul din care face parte Cât mai cu seamă felul cum știe să se
poarte. Distruge-n organisme țesuturile vii; Se instalează în trupuri firave de
copii; Îl poartă-n nas și-n gură aproape-orice persoană. Dar el preferă pieptul
de fată diafană (Deși nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleți). Și — curios!
— el are de mult pentru poeți Un fel de slăbiciune... s-ar zice că anume Îi
place să distrugă ce-i mai de preț pe lume!... De obicei, trăiește la umbră.
Scos la soare, Devine melancolic și, câteodată, moare. Dar nu întotdeauna.
Uscat ca o mumie, Ades, de supărare, el cade-n letargie, Devine colb, se-nalță
pe-un strat de aer moale, Plutește-n atmosferă... și dând mereu târcoale În
jurul nostru, iarăși găsește un cotlon Și căpătând viață — devine iar baston!
Savanți-l studiază făcând din el culturi, — Un fel de gelatină... un soi de
răcituri Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram Și se-nmulțesc acolo în
voia lor...
Uitam!
El dragoste
nu face. Cu omul în contrast, Bacilul lui Koch este surprinzător de cast. Dar
cum se înmulțește atunci? Prin ce minune? — Prin sciziparitate sau prin
diviziune: Se rupe-ntâi în două... apoi se face-n patru... Și-n nouă luni e-n
stare să-ți umple acest teatru Cu fii, nepoți, nepoate, și socri mari, și
frați, Și veri, și verișoare, și cuscri, și cumnați, Că nici un fel de babă
(de-a lor) n-ar fi în stare Să-ți spună a cui este și câte neamuri are!
*
Prea onorate doamne!
Doar câteva
cuvinte, Și-am isprăvit... (v-asigur că nu mi-am pus în minte Să vă servesc
bacilul lui Koch o noapte-ntreagă). Cum toată lumea știe, microbul se propagă
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă, Prin lapte și prin carne de vacă
ofticoasă, — Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren Prielnic, răspândește
agentul patogen. Deci n-ar fi rău, fiindcă prudența e de aur, Să vă feriți din
calea acestui mic balaur Și orice om cuminte să cugete mai des Că n-are nici o
grabă și nici un iteres Să moară de ftizie... Că poate să-și aleagă o altă
maladie Sau poate să-și dea singur în cap c-o cărămidă, În caz când existența
îi pare insipidă; Dar dacă-i place viața și soarele, atunci E bine să respecte
aceste vechi porunci, Pe care medicina de-un veac i le prescrie Și dumnealui se
face mereu că nu le știe: Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele
și carnea — să fie bine fripte. În orice alimente și-n orice băutură Să puneți
acid fenic — nu mult: o picătură... Și cel puțin o dată la două săptămâni Tot
omul să se spele pe față și pe mâini... La poștă sau la gară (și-n orice loc
murdar) E obligat tot omul să scuipe-n buzunar, Că pe podea nu-i voie decât în
caz de boală... Iar când te duci la teatru sau intri în vreo școală Și aerul
de-acolo îți pare echivoc, E mai recomandabil să nu respiri de loc... Acei ce
au bronșită sau tuse măgărească, De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-și mai piardă noaptea cu lucruri nepermise, Să țină toată iarna
ferestrele deschise Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia, Să steie-nchiși în
casă, c-afară-i udă ploaia... Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie, Cu
propria ta viață să faci economie. De nu vrei ca la urmă să te trezești mofluz,
Evită surmenajul și orice fel de-abuz, Rărește-o cu tutunul, mai lasă
băutura!... Iar dacă, din păcate, vrei să-ți apropii gura De epiderma unei
persoane din elită, — Oricât ar fi persoana accea de grăbită, La locul ce
urmează să fie sărutat Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat. Ori, ca să
fiți mai siguri de viață, eu vă zic: Nu sărutați nici mână, nici gură, nici...
nimïc!
2020_Umor_ Covid-19
alias Koronavirusul
Românii fac haz de
necaz în toate momentele grele, chiar şi în perioada de pandemie
Asta-i
răzbunarea lui Dragnea: toți arestați la domiciliu!
***
Koronavirusul:
- Dacǎ voi
nu mǎ vreți, eu vǎ vreau!
Concluzia
medicilor români:
-
Koronavirusul a fost „inventat” de Alexandru Lǎpușneanu!...
***
- Bulă, ia
ieși tu la tablă, că văd că nu ești atent. La ce te gândești?
- La gripa
asta din China.
- Mai bine
fii atent la învățat!...
- La ce să
mai învăț, domnule profesor, că tot o să mor!...
- Ca să nu
mori prost!...
***
O bătrână,
într-o mică localitate din România, este întrebată de un reporter:
- Aveți
Koronavirus?
- N-are
maica, că ți-aș da!...
***
Un rom
întors din Italia este întrebat la vamă dacă are Koronavirus.
- Nu am, dar
dacă nu mă credeți, puteți să vă uitați în portbagaj!...
***
Covid-19 a
fost sigur inventat de o femeie: fotbalul este anulat, barurile și
restaurantele sunt închise, cu amicii n-ai voie să te vezi, ești obligat să
stai acasă cu soția.
***
Cine s-ar fi
gândit că „Buongiorno” va ajunge mai periculos decât „Allah Akhbar”?
***
Ce preferi
în metrou pe scaunul de lângă tine: o italiancă frumoasă care-ți zâmbește cu o
dantură strălucitoare, o chinezoaică frumoasă care oricum zâmbește tot timpul
sau o arăboaică frumoasă cu un rucsac în brațe care zâmbește cu o privire pierdută?
***
Program de
week-end în vreme de pandemie: excursie în grup familial, cu ghid, în
sufragerie, cu popas „bell-view” pe balcon. Plecarea la ora 10:30, din holul de
la intrare.
***
Jurnal de
casă în vremea coronavirusului
Ziua 578. Am
trimis drona la Carrefour să văd dacă au băgat hârtie igienică. N-au băgat. E a
188-a zi când mă șterg la fund cu somon…
Jurnal de
carantină
Ziua 4. N-am
mai făcut sex de doi ani!
Să știți că
nu este chiar atât de plictisitor să stai acasă. Spuneți-mi numai de ce o pungă
cu orez are 7.798 de boabe și alta numai 7.746?
Ziua 30 a
stării de urgență. Dinamo este neînvinsă de o lună!!!
Ziua 31 fără
Liga I… Mă duc la cofetărie să mă uit la blaturi…
Nimeni nu-și
poate închipui ce este în perioada asta în sufletul spărgătorilor de locuințe…
Cum e când
toți din spital au coronavirus și tu vii ca nesimțitul că ți-ai spart capul?!
Breaking
News: Zewa cumpără Google!
Un român
care s-a întors din Italia a refuzat să intre în carantină pentru că susține cu
vehemență că a “consumat-o” în cele 14
zile petrecute în tren de la Arad la București…
Primăria
generală a municipiului București a transmis mulțumiri oficiale Chinei că a
rezolvat traficul în Capitală.
Vorba
ardeleanului: La tăți ni-i greu… Numa’ că amu’ la tăți deodată…
Ai fost
băgat în carantină 14 zile împreună cu celelalte 33 de persoane găsite în
bordel? Explică-i asta soției!
Jurnalul
unui bărbat căsătorit în carantină
Ziua 1. Sunt
fericit, după 20 de ani, o nouă lună de miere, seara nu o doare capul și uită
de post… Magic!
Ziua 2. Am
făcut picnic în balcon, am constatat că în soare are ochii verzi.
Ziua 3. S-a
îmbrăcat sexy… fără să vreau am ascuns verigheta când am văzut-o… trebuie să mă
controlez mai bine.
Ziua 4.
Diseară diversificăm, ea asistentă medicală și eu instalator.
Ziua 5.
Facem sarmale împreună ca în scena cu olăritul din „Ghost - Fantoma mea iubită”
Ziua 6. A
început să o doară capul seara, îmi cade bine…
Ziua 7. Mă
plictisesc, oribile conservele de fasole.
Ziua 8.
Pescuiesc din balcon, dau cu cârnăciori din conservă la bichon, mi-a rupt guta
un maidanez, trebuia să pun de „o sută”, ca pentru somn.
Ziua 9. Am
rămas fără bere, am ochit la etaju’ 1, în balconul’ lu’ Gicu o navetă de bere,
am încercat să o pescuiesc, dar am agățat un bax de făină, copiii lu’ ăla de la
2 țipă și țopăie în balcon „Mamiii, ninge afară!”.
Ziua 10. Nu
mai avem țigări și ne uităm urât unul la altul, cred că îmi pune ceva în cafea.
Ziua 11. Nu
putem să dormim noaptea de ăia de deasupra, țipete și le scârțâie patul, cred
că sunt în primele zile de carantină.
Ziua 12. Mă risc, ies după țigări și bere, mă
îmbrac cu o rochie de când era gravidă, ciorapi cu chilot, perucă neagră. Mă
machiază și mă pune să merg ca manechinele alea sfrijite, mă enervează cu
„Mergi de parcă ți s-a rupt apa, mergi măcar ca Becali”. Am ieșit, babele în
scara blocului se uită lung după mine ca la „Ai stil” și
bârfesc „Da’ de când stă parașuta asta în bloc la noi?”. La butic jur că blonda
din față este Gicu de la etaju’ 1… El e! Ne facem cu ochiul și bezele. Un
cocalar. „Ale dreacu’ lesbi, că urâte mai sunteți”, la ieșire Gicu, ținând
grațios naveta de bere „Misoginule!” cu voce suav tabagică, cocalarul s-a căcat
pe el de frică. Până la scară am sudat trei țigări, babele tot acolo, una
„Țoapelor!”, eu n-am rezistat „Moaștelor!”…
Ziua 13.
Noroc că avem țigări altfel eram în pragul divorțului.
Ziua 14. Am
scăpat, dracu’ mai stă în carantină… mai bine risc că n-o fi coronavirusu’ așa
de negru…
***
Soțul
amantei mele a intrat în carantină, nemernicul!… Eu ce fac 14 zile în dulap?!...
***
Am fost la
Kaufland. Am luat și eu ce-am mai găsit: caviar, foie gras, cremă de hribi cu
trufă albă, terină de struț cu stafide aurii și un bax de Evian…
***
Coronavirus în Franța
Soțul: Draga
mea, se pare că m-am îmbolnăvit!
Soția: Să
facem imediat dragoste, voi lua și eu virusul și vom trece prin asta împreună,
izolați într-o cameră!
Coronavirus în Germania
Soțul: Draga
mea, se pare că m-am îmbolnăvit!
Soția: Fără
panică, urmăm lista de recomandări publicată de guvernul federal. De azi
raționalizăm mâncarea. Pe maică-ta o ducem în pivniță ca s-o protejăm. O
scoatem la anul.
Coronavirus în România
Soțul: Draga
mea, se pare că m-am îmbolnăvit!
Soția:
Sigur, așa faci mereu! De unde-ai luat virusul, tâmpitule? De la o vagaboandă,
ai?!... Sunt sigură că acum o să mori numai așa de-al dracului ca să-mi faci
mie probleme. S-o crezi tu că te las să te prăpădești mă animalule când gazul
nu-i plătit de două luni !
***
Mie până
nu-mi spune Dana Budeanu cum se poartă coronavirusul, nu-l iau!...
Stați
liniștiți, dragi concetățeni, un popor care-și miroase șosetele înainte să le
bage la spălat nu poate fi distrus de niciun virus!
Ieri au
intrat în bancă doi tipi cu măști pe față. A fost panică mare până când au spus
că-i vorba de un jaf…
Culmea ghinionului:
să ți se spargă baxul de ulei pe cel cu făină și să se scurgă tot pe hârtia
igienică…
S-au închis
școlile, vămile, restaurantele, barurile, terasele, frizeriile, aeroporturile,
teatrele, păcănelele și n-a „murit” nimeni. Dar dacă se închide internetul vă
dați seama ce-o să fie?!
Problemă de
matematică pentru clasa a… orice clasă de la 1 la 12: Marinică are cu 20 de
conserve mai mult decât Aurică. Aurică are cu 20 de litri de ulei mai mult
decât Marinică. Câți metri de hârtie igienică are Marinică și câți Aurică?
Știți de ce
nu mai este hârtie igienică în magazine? pentru că acum când strănută unu’,
zece fac pe ei!
Măăăăi
oameni buni ! Aseară am fost la Lidl, am văzut pe unu’ care avea caruciorul
maxim de plin, cu extra vârf, cu produse dezinfectante pentru mâini, șervețele
pentru copii, pamperși, hârtie igienică tone, săpunuri… tot ce au nevoie
oamenii!!! L-am oprit și l-am făcut în toate felurile… și egoist, și nesimtit,
și penal, și animal, și… tot ce vă puteți
imagina… I-am zis că bătrânii și mămicile au nevoie de aceste tipuri de lucruri
și i-am mai spus că ar trebui să fie maxim de rușinat de el însuși. L-am
întrebat dacă el nu are copii și părinți… El a spus doar atât: „Bine, dar eu
lucrez aici… pot continua sa umplu rafturile?!”…
Sursa: Prof. VALENTINA LUPU
mortale bancurile :)) alese bine :)
RăspundețiȘtergere