Suntem în stare de
război? Al Treilea Război Mondial a și început?
Teodor Palade
25 Martie 2020
Brusc,
realitatea din jurul nostru s-a schimbat. Întregul eșafodaj al acumulărilor
noastre despre viață și societate par a se fi prăbușit. Viața este alta,
societatea este alta, regulile sociale s-au modificat. Libertatea a căpătat o
altă conotație. Siguranța zilei de mâine a dispărut. Apropierea dintre oameni
s-a spulberat. Ne privim aproapele nu ca pe un posibil prieten ci ca pe un
potențial inamic. Ezităm să mai întindem mâna. A am uitat să mai sărutăm
prietenește pe obraz sau să ne îmbrățișăm apropiații. Am devenit mai egoiști.
Nu mai ieșim din casă decât cu bilet de voie. Nu ne mai bucură un copac
înflorit, nu ne mai miroase a primăvară. Numărăm cu coada ochiului oamenii din
tramvai și ne întrebăm care este posibilul infectator. Stăm la rând la farmacii
păstrând cu grijă „distanța socială” de un metru nu pentru medicamente ci
pentru măști de protecție. Nu ne mai primim copiii mari și nepoțeii în casă și
nu mai facem vizite la nași. Ni se par mai lungi și mai lugubre sirenele
autosalvărilor și ne pune pe gânduri o banală durere de cap sau o rinoree
accidentală. Nu ne mai pasă de frumusețile simple care până acum ne umpleau
viața de bucurii. Ne purtăm cu banii de parcă ar fi hârtie higienică folosită.
Ne pierdem locurile de muncă, se închid cu zecile de mii firmele mici sau mari.
Nu mai călătorim, nu mai avem curiozitatea de a vedea alte locuri și de a le
descoperi unicitatea. Umblăm pe stradă acoperiți de măști și ne ferim a discuta
unii cu alții ca niște zombi scăpați dintre coperțile unor cărți de groază… Nu
mai trăim, supraviețuim. Supraviețuim, în cel mai concret mod posibil. Fără
metafore. Fără figuri de stil sofisticate. Fără apropouri filozofice.
Supraviețuim și atât.
Ce va urma?
Pare a fi
revenit, în forma concretă de astă dată pentru fiecare dintre noi, formula
hamletiană a genialului Will, mort și el, se pare, tot în urma contractării
unei gripe neiertătoare: „A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!”. Ceea ce va
fi după și câți dintre noi vom mai exista depinde de o mulțime de factori.
Depinde de expansiunea maladiei, de durata acesteia, de corectitudinea
măsurilor luate de guvernele și instituțiile paranaționale responsabile de
situația sanitară a omenirii.
În
încercarea temerară de a intui ce va urma, este neapărat necesar să răspundem
unor întrebări de loc comode. E sigur că va urma o criză? Dacă da, cât de
puternică va fi aceasta? Ce se va întâmpla cu finanțele și cu economia
mondială? Care va fi atitudinea și care vor fi reacțiile marilor puteri,
îngenunchiate și ele de perfidul virus? Ce cale vor urma puterile militare și
economice ale lumii pentru a-și recupera cât mai rapid pierderile? Va urma un
război nimicitor, așa cum s-a întâmplat după mai fiecare criză economică și
financiară devastatoare? Cine va plăti cel mai scump pentru efectele actualei
pandemii și cine va câștiga? Sunt numai câteva dintre miile de întrebări care
s-ar putea pune. Și, deocamdată, nici nu știm dacă acestea sunt întrebările
esențiale.
E sigur că va urma o criză? Se pare că da. Va
urma o criză financiaro-economică! Nu există analist economic sau financiar
care să susțină contrariul. Numai nuanțele diferă. Iar nuanțele sunt diferite
în funcție de orientarea politică și de ale cui interese apără fiecare dintre
aceștia. Tot mai mulți sunt aceia care afirmă că adevărata criză s-a declanșat
deja. Întrucât este imposibil să prezentăm toate punctele de vedere, ne vom
limita la câteva, semnificative în opinia noastră. Alexandr Dughin, cunoscutul analist politic
rus, e convins că va urma o criză care va avea ca efect imediat dispariția
tendințelor globaliste și că pe ruinele globalismului se va ridica o nouă
arhitectură a lumii: „Dacă, în virtutea
anumitor circumstanțe, răspândirea virusului nu va putea fi oprită radical în
termen de o lună și jumătate sau două, atunci toate procesele vor deveni
ireversibile și peste noapte întreaga ordine mondială se va prăbuși. Istoria
cunoaște perioade similare care au fost legate de catastrofe globale, războaie
și situații excepționale […]. Globalizarea s-a prăbușit complet, rapid și irevocabil”
Istoricul și
profesorul israelian Yuval Noah Harari este și el convins că va urma o criză
mondială. Nu numai că va urma, suntem deja în criză, ne spune acesta: „Umanitatea se confruntă cu o criză globală.
Probabil cea mai mare criză a generației noastre. Deciziile oamenilor și
guvernelor luate în următoarele câteva săptămâni probabil va modela lumea
pentru anii care vin. Ele vor modela nu numai sistemul nostru de sănătate dar,
de asemenea, economia noastră, politicile și cultura”[1]. Europa se confruntă
acum cu cea mai teribilă criză de la război” declara Paolo Gentiloni, comisarul
european pentru economie. „Proiectul Uniunii s-a născut după război. După o
luptă comună de succes împotriva acestei teribile pandemii, aceasta poate înflori sau poate fi dramatic slăbită. Așa
că, pentru mine ca italian, aceasta este o chemare la a ne trezi noi toți cei
din istituțiile europene” a continuat, într-un apel dramatic, oficialul
european.
Ce va fi după criză?
Ceea ce se
va întâmpla după, depinde în mod hotărâtor de deciziile pe care le vom lua
acum. Analiștii, istoricii sau jurnaliștii au viziuni diferite. Domnul Harari
atrage atenția că avem în față șansa unei alegeri care ne va marca soarta
pentru mulți ani de acum în colo. „În timp de criză, ne confruntăm, în mod
particular, cu două opțiuni importante. Prima este între o supraveghere
totalitaristă și capacitarea cetățeanului. A doua este între izolarea
naționalistă și solidaritatea globală”. În viziunea istoricului israelian,
America nu va mai fi ceea ce este astăzi. Motivul? Deciziile greșite ale
actualei administrații, neimplicarea SUA (precum în cazurile anterioare
similare) în coordonarea rezolvării la scară globală a acestei pandemii și
părăsirea, în momente cheie, a aliaților tradiționali. Calea de urmat este
calea solidarității, ne spune Yuval Noah Harari. ”Umanitatea trebuie să aleagă.
Mergem pe calea dezbinării, ori vom adopta calea solidarității globale? Dacă
vom alege dezbinarea, această cale nu numai că se va prelungi criza, dar va
avea probabil ca rezultat chiar înrăutățirea în viitor a catastrofei. Dacă vom
alege solidaritatea globală, va fi o victorie nu numai împotriva
coronavirusului, dar și împotriva tuturor epidemiile viitoare și a crizelor
care ar putea asalta omenirea în secolul 21”.
Rusul
Alexandr Dughin descoperă în ceea ce va urma o revenire a tipului de stat
totalitar asemănător în multe privințe cu statul comunist. „Pe ruinele
globalizării se va crea o nouă arhitectură a lumii post-globaliste
(post-liberale) În consecință, elitele conducătoare urmează să se confrunte cu
o problemă mai complexă: să aleagă între un model care se prăbușește în abis și
ceva complet necunoscut, în care nimic nu poate servi drept model sau rețetă
sigură pentru construirea viitorului” Acel „ceva complet necunoscut”, în
viziunea despre viitor a lui Dughin seamănă, în atributele sale principale, cu
fosta orânduire comunistă: „un sistem unitar cu o puternică verticală a puterii
(într-o situație de criză - cu puteri dictatoriale atribuite puterii centrale)
[…] responsabilitatea deplină a statului și a instituțiilor sale pentru viața
și sănătatea cetățenilor […] asumarea de către stat a responsabilității privind
aprovizionarea populației cu produse alimentare în condițiile granițelor
închise, ceea ce necesită o agricultură dezvoltată […] instituirea
suveranității valutare, care ar pune moneda națională într-o relație de
dependență nu față de sistemul de rezerve mondiale, ci față de acoperirea cu
rezervele de aur sau mărfuri (adică față de indicatorii economiei reale)[2]
Și
jurnalistul român Bogdan Stanciu crede că după prăbușirea iminentă a actualului
sistem globalistic vor renaște statele-națiune: „America va intra în recesiune,
de acum nu mai există îndoială; odată cu recesiunea, se încheie ciclul istoric
al lumii unipolare și începe un altul, în care supremația militară ar putea să
nu mai conteze atât de mult. În plus, dacă lucrurile se agravează, Trump va
pierde alegerile din noiembrie, iar deep-state-ul va reveni în forță la
comandă. În U.E., epidemia și șantajul lui Erdogan cu « bomba cu migratori »
vor pune capăt de facto tratatului Schengen și vor dezlănțui o criză economică
de proporții. Trupa de circari imbecili de la vârful U.E., incapabilă să se
coordoneze cu privire la orice altceva decât promovarea ideologiei de gen și a
« drepturilor minorităților sexuale » era deja în lipsă de lideri și de
proiecte; de-acum criza va deveni evidentă, iar proiectul european își va trăi,
probabil, ultimii ani. În locul său am putea asista la renașterea
statelor-națiune, stăpâne pe granițele lor, pe producția economică și pe
politica monetară proprii”[3].
Iată și
câteva alte predicții ale unor personalități cunoscute, intervievate de revista
Foreign Policy.
- „Pe scurt
COVID-19 va crea o lume mai puțin deschisă, mai puțin prosperă și mai puțin
liberă” (Stephen M. Walt).
- Acesta nu
va face decât să accelereze o schimbare care începuse deja: o mișcare în
continuare de la S.U.A.-centru al globalizării, la o mai mare China-centru al
globalizării” (Kishore Mahbubani).
- „Statele Unite
nu va mai fi privită în viitor ca un lider internațional” (Kori Schake).
- „Încă nu
este sfârșitul unei lumi interconectate. Pandemia însăși este dovada
interdependenței noastre” Părerile, luate individual, sunt diferite. Dar,
există un punct de legătură. O predicție unanimă: Lumea nu va mai fi aceeași!”
(Shivshankar Menon).
Va fi război?
Întrebarea
apare ca firească dacă avem în vedere că ultimele mari crize ale omenirii au
generat cele două conflagrații mondiale. În același timp, pare a fi lipsită de
sens. De ce? Fiindcă omenirea este deja în război. Retorica războiului este cât
se poate de actuală. Ea însoțește și prefigurează niște măsuri extraordinare,
cele mai multe dintre ele specifice stării de război.
- „Suntem în
război” a declarat în mod repetat, în fața milioanelor de cetățeni francezi, la
oră de maximă audiență, președintele Macron.
- „Este
marele nostru război. Trebuie să învingem în acest război. Este foarte
important” spunea deunăzi Donald Trump.
Numeroși
alți șefi de state și de guverne au declarat, de asemenea, starea de război.
Lupta aceasta, ce părea că este o îndatorire separată, a fiecărui stat în
parte, a devenit o bătălie comună de proporții mondiale. O sută cincizeci și
cinci de state și regiuni sunt angrenate în această luptă! Se pun de acord
tactici, se prefigurează strategii. Au apărut și pierderile de vieți omenești.
Aproape 9.000 de morți umplu gropile cimitirelor din toată lumea.
Poate, cel
de Treilea Război Mondial a și început. Un război neconvențional, în care sunt
folosite arme și tactici diferite de cele aflate în arsenalele militare
mondiale. Este, așa cum nimeni nu s-ar fi așteptat cu o lună în urmă, un război
nemilos cu acest virus ucigaș. Este războiul care a unit forțele întregului
glob împotriva COVID-19. Acesta este, cu certitudine, un război mondial!
Nu este
exclus ca, în funcție de situația financiar-economică post criză, acest război
să capete conotații noi. Să se recurgă la forțele armate nu pentru a limita
efectele crizei ci pentru lupta pe front. Să se treacă la folosirea
armamentului convențional sau nuclear. Să se recurgă la utilizarea forțelor
terestre, maritime și spațiale pentru obținerea sau recăpătarea supremației
mondiale, pentru a stinge foamea de resurse previzibilă încă de azi prin
însușirea resurselor statelor mai mici.
Conform
revistei „TIME”, președintele Trump se consideră deja un președinte care
conduce o națiune în stare de război. Se autointitulează președinte de război
care se confruntă cu un inamic extern. Un inamic cert, bine conturat:
„Continuăm efortul nostru neîntrerupt pentru a
ne apăra împotriva virusului chinez” a declarat el. Este pentru prima
dată când un șef de stat atribuie virusul unei națiuni. Ne putem aștepta ca
mâine virusul cu care se luptă America, ori China, ori mai știi cine, să fie
„Rusesc”, „european” sau, de ce nu, „italian”. China, de asemenea, fără să-l
numească „american”, a indicat Statele Unuite ca țară de origine a virusului.
S-a creat, trebuie s-o recunoaștem, un precedent extrem de periculos pentru
pacea lumii.
Să ne
așteptăm ca starea de fapt să escaladeze? Să fim pregătiți pentru eventualitatea
în care acest război „de pace” să se transforme, peste noapte, într-un conflict
armat generalizat? Într-un Război Mondial devastator?
Nu aș dori
să fiu catalogat ca alarmist, sau să fiu integrat propăvăduitorilor
apocalipsei, dar este posibil ca Al Treilea Război Mondial să fi și început.
Este probabil ca, având masca pe figură, ochii în farmacii și teama în suflet,
noi nici să nu ne fi dat seama. Deși rostite cu totul în alt context, se
potrivesc de minune aici cuvintele analistui financiar Ilie Șerbănescu: „Asta
ca să știți […] atunci când va fi trecut coronavirusul ce se întâmpla când
coronavirusul vă acapara toată atenția!”.
-----------------------------------------
[1] Aleksandr Dughin: Ordinea
post-globală. Inevitabilul
[2] Yuval Noah Harari: the world
after coronavirus
[3] Bogdan Stanciu: Două amenințări
la adresa păcii mondiale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu