luni, 25 octombrie 2021

ION LAZU - O SEARĂ DE POEZIE FĂRĂ EGAL LA NOI

 




O SEARĂ DE POEZIE FĂRĂ EGAL LA NOI  -

la sala George Constantin a teatrului Nottara -

NICHITA STĂNESCU 11 ELEGII,

ÎN INTERPRETAREA MAGISTRALĂ A LUI SERGIU CIOIU

 

 Acum câteva seri, vaccinați de nevoie și de drag împătimiți întru poezie, ne-am strecurat printre drastice controale și am luat loc în sala de la subsolul Teatrului Nottara. În curând s-au stins luminile economice și a început Recitalul: și voi spune fără ezitare că a fost o seară magică-miraculoasă!

În bezna de nepătruns, totuși un fascicol de lumină ni-l arăta, în stânga scenei, pe un piedestal, pe violonistul cel vestit Sabin Penea, cu studii înalte în Olanda, venit din Germania anume pentru această repetiție generală a unui spectacol ce se anunță a fi la cel mai înalt nivel, al excelenței artistice. De altfel îl văzusem și cu formația de muzică românească veche, interpretând melodii de Dimitrie Cantemir. Dar am aflat că se exersează și în muzica de jazz. Ce-ar fi să aflăm că este și un compozitor de taină, deci, muzicianul complet al zilelor noastre?!

În rând cu vilonistul, tot în avanscenă,  dibuite de fascicole luminoase - lumina trage la lumină!- două coloane de cărți, precum două columne ale culturii scrise-citite, iar de-acum chiar istorice.

În dreapta scenei, la jumătatea distanței, o măsuță și un scaun pe care a poposit inegalabilul actor și cantautor Sergiu Cioiu, revenit printre noi de vreo opt luni, după o absență de aproape trei decenii.

Căci dragostea de limba română este, cum scriam undeva, fără leac, fără leac...

Și în fundal un ecran pe care s-a produs poate cel mai iscusit eveniment filmic văzut de mine vreodată!, un film-răstălmăcire, i-aș spune, la concurență acerbă cu însuși interpretul, căci era vorba despre o proiecție dintr-un unghi insolit a ceea ce noi, din sală, vedeam și admiram. Iar interpretul ca atare, plasat cu spatele, ignora pe de-antregul acel film-”răstălmăcire”... Însă pe ecran lucrurile căpătau o minuție și o expresivitate pe care poate nici actorul, în repetițiile din fața oglinzii, nu le poate percepe, fiind vorba de cu totul alt unghi de proiecție. 

11 elegii, desigur opera cea mai aparte a poetului Nichita, care și până atunci, dar și după aceea, cu mijloace mereu reînnoite, ne-a surprins și fascinat. Totuși, de data aceasta, în interpretarea cu totul surprinzătoare, deci foarte, foarte autentică/personală, a lui Sergiu Cioiu, a trebuit să dăm la o parte tot ce ne încântase cândva la marele nostru contemporan, inclusiv amintirea prestațiilor de recitator ale lui Nichita - și să asistăm la un soi de prestidigitație: să fim ridicați ca printr-o minune, la o viziune cu totul și cu totul nouă și surprinzătoare, genială ar fi spunerea cât de cât aproape de adevăr, a ceea ce a însemnat de fapt Nichita pentru contemporanii și urmașii din ”patria limbii române” - am avut noi, norocoșii asistenți, fără a exagera cât de puțin, imaginea unui poet descins printre noi dintr-o cu totul altă lume, poate din universul paralel al poeziei autentice/ideale -, cea pe care o bănuiam cumva, dar nu știam nimic-nimic despre felul cum dânsa se prezintă ca atare. Rămânând o tânjire  a firii noastre însetată de sublim.

Și asta a fost cu seara de poezie Nichita-11 elegii în interpretarea actorului Sergiu Cioiu, o seară care a repus lucrurile în termenii din totdeauna cuveniți, de noi nici măcar bănuiți - și spre care, în mod insidios, totuși sufletul nostru tînjește în mod irepresibil...

O oră, o oră și jumătate, nici nu mai contează asta, de  înălțare a sufletelor, de desprindere din cotidian, de reverie poate nemeritată -, asta a fost seara recitalului în avanpremieră a celor 11 elegii, despre care știam că au fost dictate non-stop și cu ușa încuiată, de Poet prietenei sale de pe-atunci, Gabriela Melinescu, ea însăși poetă, mai apoi răzlețită tocmai în Scandinavia, poate părăsită la modul imperial de Poet, poate nemaisuportând să fie văzută de confrați în timp ce-și ogoia rănile sufletești, nevindecabile pentru totdeauna.

Și asta a fost, Odată ca niciodată, dragilor...

 

ION LAZU

http://ilazu.blogspot.com/






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu