Viaţa românului, între spital,
crematoriu şi paranghelie iohannistă
Maria Diana Popescu
24 Octombrie 2021
În
momentele actuale de cumpănă naţională, să ne amintim de tragedia „Colectiv”,
de cei peste cincizeci de tineri care au murit distrîndu-se într-o bombă cu
ceas, nu tocmai ortodoxă, tragedie de care s-a servit Iohannis. Şi-a scos armatele pe stradă şi, ce mai vaier, ce
mai zbucium! Jos cu Ponta! S-a decretat doliu naţional, s-au făcut pelerinaje
la locul sumbru, ba chiar, filme şi piese muzicale! Dumnezeu să-i ierte! Însă,
acum, că au ars 12 spitale şi au murit peste cincizeci de oameni nevinovaţi,
într-un sistem de sănătate pus pe butuci în mandatele Băsescu şi Iohannis, nu
se mai tăvăleşte nimeni în piaţa publică, puţini sînt cei care strigă jos
Iohannis! Nimeni n-a răspuns în faţa legii. Să ne amintim că Băsescu, cu Boc,
prim ministru şi Attila, la Sănătate, au închis peste 67 de spitale. Evident, cei arşi în incendiile din spitale
„au murit de Covid”, lărgind, astfel „lista lui Lagarde”, metaforic vorbind! Iată cum, războiul lui
Iohannis cu poporul pentru putere absolută continuă să-şi etaleze victimlele.
Acest Iohannis nedorit, dar impus de servicii, a făcut ca statul român să
eşueze. De fapt, nu statul, ci el e un eșuat! Dictatură, prostie, analfabetism,
isterie, excursii, paranghelie, ură, trădare, egoism, vînzare, biciclete,
schiuri, navete la Sibiu şi pe mapamond din bani publici, cerşit de decoraţii,
medalii, ovaţii şi onoruri, de la entităţi fără nicio legătură cu poporul român
şi interesele sale!
Vă
amintiţi de tragicomedia celor douăzeci şi cinci de ordonanţe clădite într-o
singură noapte pe genunchi de proaspătul, pe atunci, slugoi al lui Iohannis,
chiar la ordinul acestuia. Slugoiul Orban e istorie în ochii împăratului! „Joc
şi disperare”, i-ar fi spus Kafka! Cum îi mai răbdaţi pe aceşti analfabeţi
penelişti, cu aerul lor de bufoni repetenţi, de lideri şi zbiri. Nu fac altceva
decît să exploateze contextul în favoarea lor, punîndu-ne în faţa unor
perspective îngrozitoare! Nu vedeţi cum tratează cu nepăsare problemele de şoc
ale momentului intern, chiar spectaculos şi spectacular, dîndu-ne de înţeles că
mersul Ţării este în esenţă un haos plăcut, pe care n-are rost să-l mai
ordoneze, este alchimia perfectă acestor trădători. Cum îi răbdaţi pe aceşti
nătărăi?, schimonosindu-se în faţa noastră, minţind şi manipulînd, vrînd să
intre, în aşa-zisa, conştiinţa europeană sub forma numerelor de înregistrare
auto ale unor maşinării politice dictatoriale. Nu vedeţi că ei perpetuează, cu
viclenie, subjugarea societăţii, sărăcia şi umilinţa? Niciun aliniat din
platformele-program ale acestor antiromâni, care vorbesc despre creşterea
bunăstării sociale, nu a primit undă verde în Parlament, ci doar schimburile de
avantaje dintre grupările aflate pe scenă.
Iohannis
se simte atît de bine în fruntea Ţării, jucîndu-se cu pîrghiile incidentate
penal, încît s-a „pus” de-a curmezişul binelui naţional, chiar împotriva
revirimentului economic şi social. Miniştrii guvernelor sale nu pot, nu ştiu,
nu au pricepere, sînt proşti şi nu pot menegeria clocotul crizei actuale.
Încearcă ei tot felul de tertipuri, tot felul de sperietori, pe toate părţile,
doar-doar vor mai găsi o soluţie tot în buzunarele populaţiei. Ce-au făcut
peneliştii pînă acum? Strategii de furat căciula propriului popor. Nu, nu bat
cîmpii. Dacă ar fi să se confere premii pentru corupţie, minciună, trădare de
ţară, prostie crasă şi încălcarea Constituţiei, Iohannis şi miniştrii săi ar
lua periodic cîte un Oscar şi un „Glob de aur”. Oricum ar sta lucrurile în
valul patru, termometrul social indică gradaţii înalte de temperatură, pentru
că noile orori ale guvernulor lui Iohannis, fie ele provizorii sau ciclice, ne
silesc să acceptăm o condiţie umană umilă şi sub presiune, unde dreptul nostru
la viaţă este sub semnul întrebării.
În
clipurile electorale peneliştii s-au arătat plini de patriotism, murind de
grija săracului, a pensionarului, de grija celor defavorizaţi, de grija
economiei, pusă pe butuci tot de ei. Acum, la ceas de criză, adusă în forma
agravantă tot de ei, li s-a înceţoşat vederea şi vedeniile, călcînd totul în
picioare, de la promisiune la lege, de la bun simţ la constituţie, demnitate şi
viaţă. Criza plandemiei n-a subţiat osul pentru care se luptă peneliştii şi
useriştii, de a căror logodnă am fost sceptică încă de la oficiere. O logodnă
parşivă, de circumstanţă! Nunta lor fiind pornită pe principiul alierii cu
duşmanul în caz de forţă majoră, ca să-l poţi controla şi distruge mai uşor,
iată, inevitabilul divorţ s-a produs. Perioada romantică, de început, una a năbădăilor,
pentru că peneleua dorea, useriştii doreau, ambele nemulţumite de banii de la
nuntă, de gestionarea lor nefericită, de tîrguielile scumpe, de cumetriile de
pe cele două flancuri, a aruncat în plină „plandemie” pisica moartă în curtea
poporului, pe umerii căruia au trîntit mereu curbe de sacrificiu. E greu de
calculat preţul pe care îl vor plăti românii din buzunare pentru a acoperi
costurile uriaşei destabilizări, generate de guvernele antiromâneşti
iohanniste.
Îngăduiţi-mi,
vă rog, o altă digresiune, nu pentru că ar fi inedită, ci pentru că singură se
cere scrisă. Iertaţi-mi sinceritatea! Circulă tot felul de păreri şi convingeri
cu privire la pandemie şi la tîrgul pe care autorităţile l-au făcut cu vieţile
românilor, dar oamenii se tem să le recunoască, să le strige, poate dintr-o
teamă excesivă pentru viaţa lor le resping în faţa lumii, cu toate că în
cercuri restrînse recunosc cum structurile de rezistenţă sănătoase ale
societăţii cedează, cum trăiesc cu frica morţii în sîn, cum nu mai prididesc în
faţa şocurilor, care vin peste în cavalcadă, cum nu mai pot îndura cel mai
sfidător prezent pe care îl trăieşte umanitatea. Speriaţi şi ameninţaţi românii
trec multe chestiuni sub tăcere, dintr-un fel de iezuitism lăuntric, al cărui
resort e teama. Teama girată de Iohannis şi camarila sa a transformat viaţa
românilor într-o meserie de a trăi pe bordura împrejurărilor, ca şi condiţie de
a supravieţui „liber”, dar în lanţuri, precum spunea Montesquieu în „Despre
spiritul legilor”.
Aranjament
graphic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu