catalin afrasinei - vortexul de după obelisc

 

vortexul de după obelisc

 

 

~*~

 

mă priveau cu luare-aminte

din centrul pământului înspre margini

se declanșase vortexul & privirile deveniseră opace

repede m-am lămurit să las provocările pe fundul oceanelor

șamanii deveniseră orbi din pricina proprie-i lor himere

& prin contramagie medievală mortalitatea se întețise

vortexul trecuse de obelisc

disjuncțiile celor mă flancaseră a priori

se regăsește în fuga umbroasă de flamengo

răspunsul dat amazonului rostogolit cu zgomot de pe stânci

mi s-a părut că întrezăresc ceea ce desparte viața de mitul eternei reîntoarceri

nu era nicio nostalgie dusă melancolic acolo în pacific

de brațe de incaș puternic spălat în sângele condorilor și al zăpezilor

supraviețuind prin testamentul lui karl may

în numele celor care ar mai fi vrut

să rămână

să rămână

o melancolie grea de-a cărei înfățișare însuși cristofor columb

n-a reușit să scape

s-o poată opri definitiv între cețuri magnetice

-n definirea apocrifă de pe hărțile lui piri reis

cumpărate de la veneția capitală pe atunci de tatăl lui

din banii agonisiți cu sânge picurând & lăsând o dâră roșie în jurul ecuatorului

la vremea aceea ecuatorul era drept aproape plat niciodată curbiliniu

făcută numai în de sine

cu de sinea infantei

m-am reîntors și am stat o noapte cu infanta

îmbrăcată în costum de codru sălbatec

să-i explic straniul motiv

piatra albă

pe umerii fără franjuri doar cu părul sălbatec

piatra albă

foarte subțire ca și cum meteoritul exact în aceeași secundă s-ar fi prăvălit

cine știe de unde

așternându-se

pe unde încă verzi

piatra albă dintr-un material inexistent în tabloul lui mendeleev

în shambhala

cum ar fi fost cu putință să fie înțeleasă de rai

cărui miracol se datorează prin puterea dumnezeirii

vortexul

surprinderea deodată imensa cugetare a lumii

genitivul lui panini tibetul ruperea zilelor și nopților

privirile dezîmpietrite de kundalini

energia morților reînviați într-o clipă de mister cotidian

început azi mai devreme decât ieri

mâine mai târziu

până s-a făcut foarte târziu -2 grade C octombrie foios

sinergia mestecenilor dezbrăcându-se impudic

pășesc pe frunzișul octogonal pe aleea poeților dispăruți

țevi înlocuite de lucrătorii de la salubritate cu falsă ironie

vortexul pornește din adâncul pietrei albe

bolnav de covid ieri m-am aflat în spitale neîncăpătoare

brancardieri

(ce știți despre covid) (dar despre vaccinuri)

(la a treia doză de ce se-ntorc pacienții mai grav decât la-n ceput) (așteptați o clipă faustică)

o asistentă care-ți purta numele

pe un medalion ca și cum inima i s-ar desface & s-ar deșira

pe toate fețele dodecaedrului de aur

scaune fără picioare de evacuare

guri fără dinți în deplinătatea solitudinii dacă se vor mai întoarce acasă

apoi visul

declanșat de viscolul bătrânului & al zeilor mantrici neputincioși

urcați pe podul

de pe care s-a aruncat un mare regizor

numele nu mai contează

nici podul

nici paramedicii încurcați de obeliscul în roșu & alb

ca și cum ar fi început de primăvară eternă testamentară

 

~*~

catalin afrasinei