Trecători suntem prin viață
~*~
Timpul nu-i cum mi se crede, ca un cal
înaripat,
Care trece ca și vântul mai mereu, neîncetat,
Ci un fulger ce despică cel trecut de viitor,
Ca la nimeni nu rămâie o clipită doar,
dator.
Trec ca stoluri, rânduri rânduri zile, și-ncă
săptămâni,
Luni și încă anotimpuri, ce în gându-ți le
îngâni
Și ca
mâine vezi c-ajuns-ai gârbovit și bătrânel,
Și auzi cum cei din juru-ți, te jelesc cu-n:
- Vai de el!-
Trecători suntem prin viață toți veniții rând
la rând
Și plecăm mai pe sărite, cu sorocu-n față
stând,
Mai deștepți ca la-nceputuri, mai a toate
știutori,
Cum se duc în toamna vieții, rânduri, rânduri
de cocori.
De-aș avea o ziuă timpul să mi-l fac cum eu
vroiesc
În dulcia tinerețe cum aș vrea să veșnicesc,
Fie-n lume ce-o să fie, eu c-o tinerică fată,
Să ne pierdem umba-n lume, pe-o cărare,
neumblată.
~*~
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu